De canicula din București te mai poti feri, dar de blocajele de Ziua Imnului chiar n-ai cum!

Azi, joi, 29 iulie 2021, nici nu știu de cine să mă feresc mai întâi în București: de Ziua Imnului sau de Caniculă? Și cum s-o fac? Cum să mă feresc de inevitabil? Ele vin de Sus, n-avem putere asupra lor. Într-o zi caniculară, în București răsună Imnul nostru cu cuvinte depresive: “moarte”, “barbari”, “jug”, “pizmă”, “răutate”, “sclavi”, în timp ce pe asfaltul de pe Calea Victoriei poți să prăjești ouă. Serios, care-i treaba cu Imnul ăsta?

Dacă vreau să trec cu taxiul astăzi prin Centrul Bucureștiului, mai ales pe Bulevardul Elisabeta sau pe Calea Victoriei, știu că totul va fi blocat. Baraj. Restricție de circulație. Pe aici nu se trece. Autoritățile au organizat o ceremonie în fața Cercului Militar, de Ziua Imnului României. Nu, eu nu sunt un om căruia totul îi pute, îmi place țara mea așa cum este ea, s-o pupe maica pe ea. Nu sunt o româncă pârâtă. “Deșteaptă-te Române” e adorabil, din simplul motiv că spune acolo foarte clar, clar ca ceasul care ne trezește dis-de-dimineață: “Deșteaptă-te” și nu “Culcă-te, române”. Scoală-te Costică, mișcă-te Ionel, hai, la treabă, Bogdănel, hai să ne trezim ca să cântăm imnul și să ocolim centrul Bucureștiului. Ce poate fi mai înălțător?

De ce nu suntem liberi astăzi, de Caniculă? De ce nu ne dau liber “barbarii de tirani“?

Dar, până la urmă, care-i treaba cu Imnul ăsta? Și de ce-l sărbătorește doar Armata, în timp ce noi toți ceilalți o luăm pe străzi ocolitoare ca să ajungem la destinație, adică la serviciile noastre, în speță, sau unde ne împinge nevoia, după ventilatoare, medicamente, apăăăăă? De ce nu putem să ne bucurăm și noi de festivitate și suntem trimiși la serviciu? De ce nu avem Zi Liberă ca de Rusalii, ca de Sfântul Andrei sau ca de “Adormirea Maicii Domnului”? Sunt Rusaliile mai importante decât Imnul Național? Este “Adormirea” mai sacră decât „Deșteptarea”?

Prima și prima dată, românii s-au deșteptat în Parcul Zăvoi din Râmnicu-Vâlcea

Da, avem nevoie de un Imn de Stat, nu am mai fi Popor fără Imn, e cucernic și impresionant să ducem mâna la piept ca sportivii, fie și din când în când. Dar, de ce ne bâlbâim la el încă de la prima strofă? De ce nu-l știm, dacă e al nostru? De ce nu-l învățăm, dacă e important? Care-i treaba cu Imnul ăsta? Imaginați-vă că această melodie compusă de Anton Pann a răsunat prima dată în Parcul Zăvoi, din Râmnicu-Vâlcea. Demult, demult, în anul 1848. Într-o zi de 29 iulie, fără caniculă. E o poveste veche legată de Revoluția din 1848, pe timpul barbarilor de tirani.

Până în prezent, România a mai avut cinci imnuri, dar fără deșteptare

Și știți care-i treaba? N-a fost dintotdeauna Imnul României. Am avut câte un Imn pentru fiecare orânduire. Am avut “Trăiască Regele” (1884-1948), apoi “Zdrobite Cătușe” (1948-1953), apoi “Te slăvim, Românie” (1953-1975), apoi “E scris pe tricolor Unire” (1975-1977), apoi “Trei culori” (1977-1989) și abia din 1998, iarăși, ”Deștepta-te…” ( și nu te culca la loc). Abia în anul 1998 s-a dat Legea Imnului. Am dormit din 1989 și până în 1998?

“Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede ca această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne”.

Pliz, lăsați-ne să ne ducem cu apă rece la soldații fierți în bocanci!

Atât vreau să știu: de ce nu suntem astăzi liberi ca să ne ducem cu toții, tot Bucureștiul, toată România, în fața Cercului Militar? Să cântăm cu ostașii, cu polițiștii, cu forțele de ordine, cu Klaus care nu o să vină că e prea cald. Să ne unim vocile și să infrângem Canicula și Barbarele Cătușe. E melodia românilor de suflet, a fost cântată pe bune în timpul Războiului de Independență, în timpul Primului Război mondial și la Marea Unire din 1918. De ce ne-o refuzați nouă, astazi?

Lăsați-ne măcar să ne ducem cu apă rece la soldații fierți în bocanci, din fața Cercului Militar din București. “Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate/ Și oarba Neunire la Milcov și Carpați/ Dar noi, pătrunși în suflet de sfânta libertate,/ Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!”.