Darvari, singurul schit de călugări ascuns în inima Bucureștiului, renăscut din abandon. Monumentul e opera arhitectului Simotta, “un poet al imaginii”
Darvari, singurul schit de călugări ascuns în inima Bucureștiului, renăscut din abandon. Monumentul e eopera arhitectului Simotta, “un poet al imaginii” | Foto: Antoaneta Dohotariu
Credință, modestie și simplitate. În Bucureștiul sufocat de aglomerație există o oază de liniște și tihnă, un loc al regăsirii: schitul Darvari.
Puțină lume știe că edificiul, în forma sa de azi, este opera lui Gheorghe Simotta, arhitectul care a proiectat și corpul principal al Palatului Patriarhiei (1929-1931).
Pictor, profesor de desen ornamental și academic, rafinat, creativ, pasionat călător, Gheorghe Simotta, arhitect de origine aromână, a fost prietenul bogatei familii aromâne Darvari
Schitul se află în imediata apropiere a Bisericii Icoana, pe strada Schitul Darvari (fostă Păcii), un drum scurt și îngust, plin de farmec, înzestrat la tot pasul cu bijuterii de arhitectură, cum este și vila proiectată de arh. Nicolae Cucu în stil mediteranean, de vizavi de schit.
Arhitect Gheorghe Simotta. Foto credit: Stelian Popa, pagina de facebook, imagine de epocă reinterpretată color cu ajutorul AI.
Gheorghe Simotta: “Mirare nu-i de câte au fost, ci de cum ar fi putut să fie”
Când treci de poarta veche a schitului proiectat în stil neobizantin, rămâi uimit de volumetria simplă și armonioasă a construcției, de eleganța decorației, de chiliile călugărilor care înconjoară edificiul. Brusc ai impresia că ai ajuns în grădina patriarhală a unui schit izolat, undeva la țară. Doar încălzitoarele de ultimă generație îți amintesc că te afli în mijlocul Bucureștiului.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Darvari a avut parte de perioade de înflorire și viață monahală profundă, a fost schit de maici, apoi de călugări veniți de la Muntele Athos, s-a surpat și a fost reclădit, a fost închis în perioada comunistă și a renăscut după 1989.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Tudor Arghezi și sculptorul Gheorghe Anghel intrau în chilia starețului Semion Ciumandra pentru sfat
Istoria edificiului începe în anul 1834, când căminarul Mihalache Darvari și soția sa Elena, născută în familia Buzeștilor, cumpără de la ctitorii Bisericii Icoana, familia Băbeanu, un teren în spatele acestei biserici, parte a unui vechi cimitir.
Darvari a fost inițial o mică biserică de familie, loc intim de rugăciune pentru bogatul neam Darvari
Aici, “cu cheltuiala dumnealui căminarul Mihalache Darvari, în zilele Măriei Sale Domnului Alexandru Ghica-Voievod, în 1834 august 10”, cum glăsuiește pisania de la intrare, a fost zidită o mică și modestă biserică de lemn, fără turlă, cu hramul Învierii Sfântului Lazăr, al Sfinților Împărați Constantin și Elena, să fie loc de rugăciune pentru membrii familiei Darvari și apropiații lor.( Sursa: schituldarvari.ro).
Curtea bisericuței a fost împrejmuită cu ziduri groase și înalte, iar în partea de nord și de vest au fost construite chilii pentru adăpostirea preoților.
Așezământul familiei Darvari a funcționat ca schit de maici între 1835 și 1864, când- după închiderea mănăstirilor din oraș- călugărițele au fost mutate la Pasărea, apoi ca schit al călugărilor de la schitul românesc Prodomul de la Muntele Athos, între 1869 și 1959, când a fost desființat, iar biserica a devenit filială a Parohiei Icoanei. Schitul Darvari a fost redeschis în 1996.
Viața la Darvari era una de tăcere și rânduiala, după obiceiul Sfântului Munte, cu slujbe dese și neîntrerupte, iar călugării trăiau retrași, fără amestec în tulburarea orașului, deși acesta se întindea tot mai mult în jurul lor.
Chiliile călugărilor de la Schitul Darvari. Foto: Antoaneta Dohotariu
La 1902, în urma surpării schitului din strada Păcii (azi Schitul Darvari), primăria emite “autorizațiunea” pentru împrejmuire “cu zăbrele de lemn date la rindea și vopsite cu colore de ulei, așezând bulumacii și stinghiele în interior”.
Epitropia “Cimitirul Icoana” declară, însă, că va face tot zid de cărămidă, “spre a păstra aspectul de schit a mitocului”. În aceeași curte a bisericii a construit case arhiereul Neofit Ierapoleos, “din neamul Cambanis după insula Andros” și venit aici, probabil, de la Mănăstirea Sf. Sava. (Sursa: Post-Restaurare, în Cer și pe Pământ”, de Irina Popescu Criveanu, Revista Arhitectura).
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Biserica schitului Darvari, zisă și “Cimitirul Icoana”, a fost reconstruită, la 1933-1934, de arhitectul Gheorghe Simotta
Prima obște monahală s-a înfiripat în 1835, când 12 călugărițe au fost aduse la schit, pentru a săvârși slujbele. În 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă însă Legea Secularizării, călugărițele sunt trimise înapoi la mănăstirile Pasărea și Ciorogârla, iar schitul este închis.
Schitul renaște în anul 1869, aici fiind aduși călugări români de la Schitul Prodromu, Muntele Athos, care îi dau un puternic caracter athonit.
Era rânduiala aspră, cu multă tăcere și rugăciune. Schitul era mic, dar cu duh mare.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
În 1959, schitul Darvari este închis de regimul comunist iar cei 13 călugări și starețul lor, părintele Simion Ciumandra, sunt mutați cu forța la mănăstirea Cernica. Lăcășul devine biserică de mir a bisericii Icoana
După 1989, încep lucrări de restaurare a picturii interioare deteriorate, însărcinat cu supravegherea lor fiind părintele Sofian Boghiu, starețul mănăstirii Antim. În 1992, schitul Darvari cu întreg complexul de clădiri din jur, a fost declarat monument istoric.
Până în 2002, sub îndrumarea arhitectului profesor Nicolae Vlădescu, sunt refăcute chiliile, trapeza, clopotnița, magazinul și un mic paraclis pentru rugăciune. (Sursa: schituldarvari.ro).
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Spre deosebire de vechiul schit, noua biserică, proiectată de arh. Simotta, a fost construită din cărămidă și beton, iar proporțiile au fost gândite pentru un spațiu intim, specific unui schit. Interiorul este acoperit în frescă neo-bizantină.
În 1933-1934, la 100 de ani de la înființarea schitului Darvari, generalul Mihai Darvari (nepotul căminarului Mihalache, ctitorul schitului), decide înlocuirea vechiului local cu o nouă construcție, pe atunci starețul schitului fiind aromânul Simeon Ciumandra, născut la Moloviște, azi localitate în Republica Macedonia. (Sursa: Alexandru Gica în “Contribuția Aromânilor la Arhitectura Bucureșteană”).
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Schitul Darvari reprezintă un exemplu valoros de arhitectură religioasă interbelică. Arh. Simotta a îmbinat tradiția bizantină cu tehnici moderne de construcție
În comunism, credincioșii veneau pe ascuns la schitul Darvari.
Era liniște adâncă, ca și cum locul nu fusese părăsit niciodată. Chiar dacă porțile erau mai mult închise și nu mai era viață de obște, locul păstra o liniște aparte, iar cei care știau veneau și se opreau pentru o clipă de rugăciune, ca și cum duhul vechi al schitului nu plecase.
Nicolae Steinhardt a fost la Darvari ca pelerin și credincios, când schitul funcționa ca biserică de mir. De altfel, preotul paroh Gh. Teodorescu a săvârșit mirungerea pentru botezul lui Nicolae Steinhardt
În 1894, schitul fiind foarte deteriorat, Nicolae Darvari, epitropul schitului, repară biserica adăugându-i o turlă și un pridvor. O a doua reparație generală este făcută între anii 1933 și 1934 de generalul de divizie Mihail Darvari, nepotul ctitorului.
Arh. Gheorghe Simotta înlocuiește din temelie vechiul locaș construind biserica în forma actuală, în care îmbină armonios stilul oltenesc cu cel muntenesc bisericesc, și tot el înnoiește chiliile de lângă biserică. Pictura interioară în frescă aparține pictorului Iosif Keber, inspirat de compoziția de la mănăstirea Marea Lavra din Sf. Munte Athos.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Gheorghe Simotta a lucrat pentru extrem de bogata familie de origine aromână Darvari, venită tot din Vlaho-Clisura. Membri ai familiei Darvari au fost bancheri la Viena
Alexandru Gica în “Contribuția Aromânilor la Arhitectura Bucureșteană”, proiect al Societății Culturale Aromâne din București, 2012, descrie viața și opera arhitectului Gheorghe Simotta, cu informații inedite.
Gheorghe Simotta s-a născut în localitatea aromână Vlaho-Clisura la 19 iunie 1891 și a păstrat toată viața, pe birou, o fotografie panoramică a Vlaho-Clisurei. Arhitectul nu și-a uitat niciodată rădăcinile, a vorbit toată viața aromâna, limba în care cânta și a refăcut din memorie planul casei părintești.
Iată cum descrie Marcu Beza (1882-1949), important diplomat și scriitor aromân, originar și el din Vlaho-Clisură, o casă din localitatea natală a arhitectului, muză pentru viitoarele sale proiecte.
Casele, unele din ele adevărate palate, cu scări de marmură, în două sau trei rânduri și cu firide de meterezuri, cu pereții zugrăviți în uleiu gras, care, încă până azi dăinuiește pe zidurile roase de vremuri; pășeai în ele prin tinde pardosite cu lespezi, prin ceardacuri așternute cu velințe și, de aici, în încăperi cu dușumele și minduri lungi unde stau întinse tende și chilimuri, cu șiruri de păsări în diferite culori și perini îmbrăcate în scumpe mătăsuri, cu persiane și perdele grele la ferești.
În odaia bună, atârnau arme și oglinzi de Veneția, pe mese, tăvi cu tacâmuri de cristal, deasupra vetrei, sfeșnice de argint, vase de faianță în care spumega vinul și pe perete un ornic de nuc cu greutăți, mai încolo o scară de nuc bogat înflorită. La o parte, un dulap de lemn sculptat și, deasupra lui, o frescă de mâna unui zugrav localnic ce înfățișa paradisul.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Arh. Simotta se trăgea dintr-o familie cu stare, care apoi a sărăcit. Un Ștefan și un Ianaki Simotta făcuseră negustorie la Viena
Gheorghe Simotta urmează liceul românesc din Bitolia (pe atunci în Turcia, azi Republica Macedonia) pe care îl termină în 1910. Vine la București, “capitala României fiind visul nostru încă din fragedă copilărie”, hotărât să facă studii de pictură, îl are mentor pe G. D. Mirea la îndemnul căruia face Școala Superioară de Arhitectură, pe care o termină în 1916.
Simotta va continua să deseneze, “avea mișcări de violonist când desena”, participă cu lucrări în expoziții iar în 1938 devine cadru universitar, fiind chemat să suplinească cursul ”Desen Ornamental și Academic”.
În toamna anului 1920, Simotta pleacă într-o lungă călătorie în Italia iar, de-a lungul vieții, va ajunge în Franța, Grecia, Spania, Coasta Africană, Turcia, Germania, URSS.
Avea morbul deplasării, nu putea sta pe loc, aromânii au geniul mișcării, spune arhitectul Vasile Marcu. (Sursa: Alexandru Gica în “Contribuția Aromânilor la Arhitectura Bucureșteană”).
Puțină lume știe că edificiul, în forma sa de azi, este opera lui Gheorghe Simotta, arhitectul care a proiectat și corpul principal al Palatului Patriarhiei (1929-1931).
În București, Gheorghe Simotta a semnat 125 de proiecte. Arhitectul îi îndemna pe aromâni să-și vorbească limba, avea ureche muzicală și era profund legat de lumea aromână, cânta la chitară și cu o mică orchestră (chitară, vioară și tamburină)
Arhitectul Gheorghe Simotta cânta la adunările Societății de Cultură Macedo-Română.
Era un poet al imaginii, olimpian, avea mustață, purta lavalieră și pălărie mare, era elegant și sobru, nu făcea compromisuri, era în stare să lucreze 20 de ore pe zi, era parte a elitei dar nu era arogant, te privea în ochi (simțeai în privire forță și beatitudine), era plin de har și de povești, știa să trăiască alături de celălalt, să fie vesel, să cânte, să bea vin, dar întotdeauna stăpânit, discret. Uneori se închidea în el și era atunci melancolic și trist. (Vasile Marcu despre Gheorghe Simotta).
Gheorghe Simotta a murit la 31 martie 1979 și este îngropat alături de bunica și de mama sa la cimitirul Bellu, sub monumentul proiectat de el însuși. Deasupra mormântului veghează un măceș.
Schitul Darvari reprezintă unul din cele mai frumoase proiecte ale arhitectului Gheorghe Simotta, o lucrare de o mare puritate și gingășie, pe nedrept uitată.
„Schitul Darvari” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.
Vechi și nobil, Cartierul Icoanei este astăzi unul dintre cele mai scumpe din București. De exemplu, un apartament (de 60 de mp, într-o vilă), este scos la vânzare pentru suma de 225.000 euro.