Dans și agrement pe Litoral, cu striptease pentru turiștii străini și cei bucureșteni. Cum a fost posibilă o incredibilă libertate, în comunism | INTERVIU

Baruri de noapte deschise până la 1 sau chiar 4 dimineața, cu plata la intrare în dolari, programe tematice cu striptease decadent, „desfrâu” înfierat textual de Nicolae Ceaușescu, muzică occidentală „de tip Beatles” sunt numai câteva dintre elementele care compun imaginea unui Litoral socialist paradoxal, aparent liber și fără clase. Un țărm vibrant unde aproape totul era posibil, comparabil cu cel de azi, deși totul s-a întâmplat pe vremea părinților și a bunicilor noștri, în plin comunism. Dacă nu ar fi fost documentată această libertate, am putea crede că nu a existat. Dar așa a fost, realitatea acelor timpuri a fost scoasă din arhive.

De la stațiunea „Vasile Roaită” la Biutiful, Fratelli by the Beach, Loft și Nuba. „Toate-s vechi și nouă toate”

Desigur, în această vară toridă, mai ales dacă ați ajuns la mare, ar fi ceva să citiți „Betoane de Nisip”, cea mai frumoasă și mai documentată lucrare dedicată Litoralului românesc din perioada 1955-1989, noul număr al Revistei Arhitectura, 1-2/2024. Detalii poți vedea AICI.

Vezi și: “Betoane de Nisip” – cum a ajuns Mamaia un mic București. În anii ’60, era supranumită “Perla Litoralului” și fiecărui turist îi reveneau 9 mp de plajă | INTERVIU

Volumul conține o serie de articole inedite care analizează sistematizarea celor 70 de km de coastă a Mării Negre, proiectele de arhitectură modernistă, dar documentează și profilul turistului proletar, sejurul muncitorului din stațiunea „Vasile Roaită” sau cel al studentului de la Costinești, privilegiile acordate turiștilor străini, atmosfera și viața în concediu, vibe-ul acelor timpuri. Mai jos, interviu cu Alexandra Bardan, lector univ. dr. la Departamentul de Jurnalism, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, autoarea studiului „Turism, agrement și dans pe Litoral în perioada 1948-1989”, publicat în „Betoane de Nisip”.

Anii ’80 vin cu videoteci și televiziune prin cablu pentru oamenii muncii, dar și cu stingerea luminii pe Litoral la ora 22.00

Dansul estival, într-o țară sătulă de abnegație muncitorească, este firul roșu al studiului Alexandrei Bardan, un documentar structurat cinematografic care acoperă sfârșitul anilor ’50 cu „vilegiatura pentru muncitori”, anii ’60 și „produsul turistic dual pentru străini și pentru români’, anii ’70 cu discriminarea valutei, și anii ’80, în care apar „videotecile și televiziunea prin cablu pentru oamenii muncii”, dar și închiderea discotecilor la ora 22.00, ca să se facă economie de energie.

Soții Ceaușescu, deranjați de ecoul muzicii care ajungea până la vila lor din Neptun: „Nu putem dezvolta turismul prin desfrâu”

Spre sfârșitul anilor ’80, pe Litoral, lumina nu se mai aprinde după lăsarea întunericului, la fel ca-n toate orașele României, iar soții Ceaușescu se plâng de muzica gălăgioasă care se propagă până la vila lor din Neptun. Austeritatea cuprinde și Litoralul.

Alexandra Bardan are un doctorat în Științele Comunicării (Université Paris 3, Sorbonne Nouvelle, master în Proiecte Culturale (Université Paris 1, Pantheon Sorbonne, 1999) și licență în Arte Decorative și Design (Academia de Artă București, 1997). Preocupările sale de cercetare și de predare sunt: design, comunicare vizuală, fotojurnalism, istorie socială și viața cotidiană în România comunistă. Pregătește o carte despre piața alternativă de produse media din România anilor 1980.

Muzica „gen Beatles”, occidentală, promovată de DJ preocupați să fie la zi cu topurile vestice

B365.ro: Alexandra Bardan, au existat numere de striptease pe Litoralul românesc?

Alexandra Bardan: Punctul slab la barurile de noapte viza numerele de striptease care nu cadrau cu normele ideologiei socialiste. Istoricul Cristian Vasile a găsit în Arhivele Naționale o Informare a Secției de Propagandă și Agitație, din 8 iulie 1968, care identificase acest derapaj în 5 baruri de noapte: Cazinoul din Mamaia, Vraja Marii, Potcoava de Aur și Cancan din Eforie Nord, și Cazinoul din Constanța. La Potcoava de Aur, numerele de striptease urmăreau câte o poveste: „primul număr sugerează dansul unei păpuși mecanice care se dezbracă, rămânând acoperită doar cu o frunză de viță; al doilea, o scenă legată de un obicei medieval al centurii de castitate, iar al treilea o dansatoare în căutarea băii și căreia îi scapă prosopul și astfel rămâne pentru câteva secunde complet goală”.

„În anii ’60 apare turistul străin, care devine personajul principal al ofertei turistice. Nu de alta, dar aducea valută”

B365.ro: Ați analizat trecerea de la stațiunea „Vasile Roaită” cu cantină, la restaurant cu muzică și antren, până la videoteca anilor ’80. Studiul este o călătorie în timp.

Alexandra Bardan: Este interesant faptul că, de-a lungul anilor, vedem cum se schimbă profilul turistului, tehnologia, dar se mai schimbă și oamenii. La sfârșitul anilor ’40 și în anii ’50, pe Litoral vine muncitorul, clasa muncitoare. În anii ’60 apare turistul străin, care devine personajul principal al ofertei turistice. Nu de alta, dar aducea valută, și cum valuta era la mare preț lui i se adresează politicile din turism. Am observat o constantă, nu doar în turism, care apare cam în tot ceea ce a însemnat politicile economice din anii ’70, ’80. O bună parte din producție mergea afară, la export, dar exista și ceea ce limbajul epocii numește „export intern”, în care se încadra și turismul. E un aspect mai puțin studiat.

„Clubul Méditeranée era un spațiu clar delimitat, românii nu aveau cum să ajungă acolo, exista o departajare netă”

B365.ro: Turiștii români se plângeau de faptul că sunt segregați, discriminați de dublul standard?

Alexandra Bardan: Am găsit mărturii de acest gen și la CNSAS. Sunt turiști români care se plâng de faptul că trebuie să aștepte ca cei străini să termine de luat masa: prânzul, cina erau pe mai multe serii și primii care mâncau erau străinii. Mai erau și acele locuri unde românii nu aveau acces: shopurile, discotecile pe valută, plajele private și cluburile care au fost dezvoltate în special pentru turiștii străini. Clubul Méditeranée era un spațiu clar delimitat, românii nu aveau cum să ajungă acolo, exista o departajare netă. Pe de altă parte, departajările sunt făcute ca să izoleze, dar în practică se respectau mai puțin, deoarece discotecile pe valută erau frecventate și de români. La intrare lucrau români, ori aceștia aveau prieteni sau clienți.

B365.ro: Românul se descurcă, întotdeauna s-a descurcat.

Alexandra Bardan: Nu doar românul care dorea să intre se descurca, ci și unii angajați din cluburile respective, deoarece un ban în plus nu strică niciodată. La firul ierbii, lucrurile nu sunt foarte clare.

„Barul Roman fusese cantină înainte și l-au reamenajat ca bar tematic, cu coloane romane, chelnerii erau îmbrăcați în costume cu drapaje, totul era foarte roman”

B365.ro: Ce baruri de noapte existau pe Litoral? Erau unele cu programe de striptease și am citit în studiul dvs. că presa oficială înfiera acest comportament decadent, vorbea despre „obiceiul medieval al centurii de castitate”.

Alexandra Bardan: A existat un episod foarte interesant, și aici îl menționez pe istoricul Cristian Vasile care a găsit informații în Fondul C.C al P.C.R, Secția Propagandă și Agitație. Au apărut programe cu striptease, doar că autoritățile s-au prins repede și au pus niște limite. Au zis să nu mai fie striptease, dansatoarele să aibă costume cu paiete, ceva care să le acopere. 

Este interesant că a existat o transformare a barurilor de noapte, a început cam după 1965. Cred că cei care lucrau acolo au avut ceva mai multă autonomie în a-și organiza programul. S-au și refăcut anumite spații. Barul Roman, de exemplu, a fost refăcut. Fusese cantină înainte și l-au reamenajat ca bar tematic cu coloane romane, chelnerii erau îmbrăcați în costume cu drapaje, totul era așa, foarte roman.

„Buba a fost la Potcoava de Aur, unde erau numere de striptease tematice, cu câte o poveste”

B365.ro: Stirpea noastră fiind romana, noi suntem urmași de daci și de romani, e logic.

Alexandra Bardan: La asta nu m-am gândit, dar este interesant. Bine că nu au făcut barul dacic, dar dacă nu mă înșel, un restaurant de acest tip era la munte. Derapajele sunt consemnate în arhive, iar buba a fost la Potcoava de Aur, unde erau numere de striptease tot așa tematice, cu câte o poveste. În documentele Partidului este menționat cazul, dar și presa comenta că programul de cabaret conține vulgarități stridente care ar trebui eliminate.

B365.ro: Și au fost eliminate.

Alexandra Bardan: Așa s-a întâmplat, însă cum ziceam, de la firul ierbii lucrurile se văd altfel. Știți cum e, într-o seară poate să fie un control, în alta nu. Când lumea știe că nu e control, mai îndrăznește. În toată perioada a existat acest trend, cei din branșă încearcă să împingă limitele. Cred că a existat constant o negociere invizibilă a normelor, a limitelor pentru că era și cerința rentabilității. Videoteca a venit cumva natural, pentru că videoul a început să fie folosit tocmai pentru a diversifica oferta de turism și divertisment.

„Ceaușescu era foarte supărat că lucrurile se degradează pe Litoral sub influența turiștilor străini”

B365.ro: În iulie 1974 se discuta la Neptun soarta agrementului, consfătuire la care participa inclusiv Elena și Nicolae Ceaușescu. Acela a fost momentul în care familia Ceaușescu a intervenit în acest dezmăț?

Alexandra Bardan: Acela este un moment documentat. Când lucrezi cu istoria, poți să găsești niște înscrisuri care dau măsura unor schimbări, dar altele, deși poate la fel de importante, nu au fost scoase încă la suprafață. Există stenograma discuției, în care se vede cum Ceaușescu era foarte supărat că lucrurile se degradează pe Litoral sub influența turiștilor străini. Faptul că ei vin cu alt stil de viață, alte modele, stau noaptea prin baruri și discoteci deschise până la 4 dimineața. Barurile pentru străini au fost mult timp deschise până târziu. Tot timpul au existat diferențe între localurile pentru români și cele pentru străini, primele se închideau mai devreme. Am mai găsit ceva interesant.

„In anii ’80, deși regimul avea nevoie de bani, era austeritate, și s-a observat că turiștii străini nu mai veneau în România, că n-aveau ce să facă. Se duceau la bulgari”

Alexandra Bardan: După 1980, mai precis în 1983, a fost elaborat un decret prezidențial prin care se dorea deschiderea, în colaborare cu firme străine, unor cazinouri și discoteci pe valută care să aibă program prelungit. Întrebarea mea a fost de ce a apărut acest decret atât de târziu, din moment ce oricum așa se întâmpla. Explicația pe care am găsit-o a fost că au dorit să dea acestor activități un cadru legal. Plus că, în anii ’80, regimul avea nevoie de bani, era austeritate, și s-a observat că turiștii străini nu mai vin în România, că n-au ce să facă. Străinii care mai veneau în România se duceau la cazinourile din Bulgaria, iar banii se scurgeau frumos în altă țară.

„La Costinești era un radio cu circuit închis, doar în stațiune, iar programele erau extrem de libere, într-un cadru controlat, totuși”

B365.ro: Deși Ceaușescu a spus în mod direct că „nu trebuie să dezvoltăm turismul prin desfrâu”. Mi-l și imaginez, e un cuvânt care i se potrivește. Ce a însemnat stațiunea Costinești? Cred că nu există decrețel care să nu aibă amintiri din discotecile din Costinești. Acolo se ascultau topurile muzicale ale anilor ’80, muzica a fost dintotdeauna a fost o poartă către libertate.

Alexandra Bardan: Am vorbit cu Andrei Partoș, care a fost DJ și redactor muzical la Radio-Vacanța Costinești. Chiar și discotecile românești aveau muzică străină. Exista o cotă de muzică românească și străină, dar practic ea nu se respecta. Este interesant că la Costinești, în afară de discoteci, mai exista și faimosul post de radio al stațiunii. Era diferit de Radio Vacanța care emitea public din Mamaia, la Costinești era un radio cu circuit închis, doar în stațiune, iar programele erau extrem de libere, într-un cadru controlat, totuși. Aveau și interviuri live. Domnul Partoș îmi spunea că această cotă de muzică românească era îndeplinită prin simplul fapt că invitau artiști români să țină mini-recitaluri. Ce s-a întâmplat acolo, la Costinești, este diferit de restul Litoralului.

B365.ro: Apoi vine anul 1985 și se stinge lumina pe tot Litoralul la ora 22.00, nu numai clubul și discoteca se închid devreme.

Alexandra Bardan: Aș lega momentul de ianuarie 1985 când a fost o iarnă foarte grea în toată Europa, cu zăpezi mari și temperaturi extrem de joase și de lungă durată. Atunci s-a pus problema că, dacă nu fac ceva, sistemul energetic putea să intre în colaps. Atunci s-a decis ca și discotecile să se oprească la ora 22.00. Totul trebuia să se întâmple ziua, pe lumină. Tot în acel ianuarie 1985 s-a trecut și la programul TV de două ore, din rațiuni, se pare, tot de economisire de energie. Dar, oricum, lumea urmărea posturile de televiziune din țările vecine.

„La o discotecă cu intrare pe valută, un grup de marinari americani a vrut să intre și a ieșit scandal. Ceaușescu a fost trezit din somn”

B365.ro: Ce a fost episodul în care Elena Ceaușescu nu se poate odihni prin pricina sunetului muzicii care se propaga până la vila din Neptun?

Alexandra Bardan: Cred că episodul poate fi legat de întărirea controlului pe litoral, dar aș zice că sunt mai mulți factori. Am cules mai multe întâmplări din surse diferite. Nu a fost doar Elena Ceaușescu care, pare-se, era supărată că nu putea dormi din cauza muzicii, a mai fost și un incident cu un turist român care a făcut scandal lângă un shop pe valută. A mai fost și un incident diplomatic. Către sfârșitul sezonului, la Mamaia ajungeau marinari americani. Aveau un fel de permisie și veneau în stațiune să se distreze, nu era ceva anormal. La o discotecă cu intrare pe valută, un grup de marinari americani a vrut să intre și a ieșit scandal. Unul dintre marinari, băiatul unui demnitar american, a fost rănit într-o altercație. Înțeleg că Ceaușescu a fost trezit din somn, incidentul putându-se lăsa cu implicații diplomatice.

„Exista o întrepătrundere de medii pe care cred că o vedem și astăzi, bine, la alt nivel și în alte forme”

B365.ro: Cum vedeți astăzi agrementul pe Litoral? Tinerii nu știu cum s-a ajuns de la Stațiunea „Vasile Roaită” la Biutiful, Fratelli by the Beach, Loft și Nuba, cu știri estivale despre mii de euro cheltuiți într-o seară pe șampanie, droguri, băutură, etc.

Alexandra Bardan: Pentru anumite grupuri socio-profesionale, sau pentru elitele politice, lucrurile acestea se întâmplau, parțial, și atunci. Știți poveștile despre Nicu Ceaușescu și anturajul său, care oriunde mergeau erau tratați ca VIP-uri. Putem vedea în plus o zonă de networking, în care s-a închegat un grup de oameni care lucra în domeniul turismului, ei aveau relații cu străinii, cu showbizul local, și știau mersul lucrurilor. Exista o întrepătrundere de medii pe care cred că o vedem și astăzi, bine, la alt nivel și în alte forme. Sunt destul de multe corespondențe pe care putem să le vedem pe Litoralul românesc.