Dacă vrei să pleci din București, Sultana te așteaptă cu brațele deschise. Cel mai important sit arheologic din țară, emblematic pentru cultura Gumelnița, împlinește astăzi 100 de ani I Interviu

La mulți ani, Sultana! Este sărbătoare azi pe șantierul sitului de la Sultana-Malu Roșu (comuna Mănăstirea, jud. Călărași), unde se desfășoară o nouă campanie de cercetări arheologice. Sultana a fost prima stațiune, aparținând culturii Gumelnița, unde s-au efectuat săpături arheologice științifice, ceea ce leagă acest sit de începuturile școlii românești de arheologie întemeiată la începutul anilor ’20 de către Vasile Pârvan, director al Muzeului Național de Antichități. „Sultana 100″ ne așteaptă cu porțile deschise la șantier în ziua de 16 august, 2023. “Din punct de vedere intelectual nu există nicio diferență între oamenii care trăiau la Sultana acum 6500 de ani și noi. Suntem aceeași specie, Homo sapiens; singura diferența ar fi aceea că nivelul tehnologic la care ajunseseră ei era diferit de al nostru, nu aș spune inferior”. Mai jos, interviu cu Theodor Ignat, Șef Birou Arheologie Muzeul Municipiului București.

“Sărbătorim 100 de ani de excelență, performanță și educație în cercetarea arheologică din România”

“În anul 1923 începeau primele cercetări arheologice în așezarea neolitică de la Sultana-Malu Roșu. Sărbătorim așadar 100 de ani de excelență, performanță și educație în cercetarea arheologică din România. anunță organizatorii. Campania din această vară se desfășoara sub auspiciile evenimentului Sultana#100, prilejuit de centenarul sitului de pe Mostiștea, șantier arheologic emblematic pentru preistoria Balcanilor, actualmente un punct de reper esențial atât pentru cercetarea arheologică sau muzeografie, cât și pentru proiecte de cercetare conexe, cursuri universitare sau manifestări academice, la nivel național și internațional” anunță MMB.

“Proiectul își propune o abordare multidisciplinară privind populațiile umane preistorice din sud-estul României din intervalul 5500-3000 BCE”

Proiectul coordonat de dr. Cătălin Lazăr, arheolog, profesor universitar asociat în cadrul Universității din București și cercetător al ICUB, împreună cu prof. univ. dr. Johannes Mueller, cadru didactic la CAU (Germania) și prof. univ. dr. Cornelis Stal, cadru didactic la HoGent (Belgia), își propune o abordare multidisciplinară privind populațiile umane preistorice din sud-estul României din intervalul 5500-3000 BCE, atât în contextul mai larg al civilizațiilor neolitice și eneolitice până la începutul perioadei epocii bronzului din zona peninsulei Balcanice, dar și din perspectiva condițiilor de paleomediu, paleohidrografie, paleoecologie corelate cu schimbările paleoclimatice, în vederea înțelegerii proceselor diacronice (naturale și antropice) ce marchează intervalul cronologic abordat. Muzeul Municipiului București participă în calitate de partener alături de instituții de profil din România (Universitatea București, Institutul de Arheologie Vasile Pârvan al Academei Române. Muzeul Dunării de Jos din Călărași, Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița, Universitatea din Kiel-Germania și Universitatea HoGent din Belgia.

Sultana, punct de reper esențial pentru cercetarea arheologică și muzeografia din România la care participa specialiști din întreagă lume

“Ajuns în acest an la 100 de ani de cercetări arheologice, situl Sultana reprezintă un reper în cercetarea arheologică din România, cu o echipă formată din specialiști din întreaga lume. Arheologi, arheozoologi, ihtiologi, antropologi, geneticieni, palinloogi, carpologi, antracologi, biologi, chimiști, geografi, geologi, geo-fizicieni și specialiști în arheologie moleculară, folosesc Sultana drept punct de plecare pentru cercetarea siturilor neolitice și eneolitice de pe Dunăre și Valea Mostiștei’, anunță MMB.

“Pe o suprafață de peste 700 de metri pătrați investigăm resturile unor construcții incendiate neo-eneolitice și a unei structuri nearse de la jumătatea mileniului I d. Chr”

“În această campanie s-au continuat cercetările pe terasa din vecinătatea așezării de tip tell de la Sultana-Malu Roșu, unde pe o suprafață de peste 700 de metri pătrați investigăm resturile unor construcții incendiate neo-eneolitice și a unei structuri nearse de la jumătatea mileniului I d. Chr. În paralel, echipa de geofizicieni face prospecțiuni non-invazive pe tell-urile de la Chiselet și Gumelnița, iar echipa de geografi a cartat prin zboruri cu drone (multispectral, LIDAR, RGB) 17 așezări din regiunea vizată”.

“Eroziunea provocată de apă a scos la suprafață mii de cioburi, oase și unelte de piatră și silex”

“Surpriza acestei campanii a fost însă apariția după aproape 40 de ani a celor două tell-uri pereche de la Vlădiceasca (Ghergălăul Mic și Ghergălăul Mare), ascunse privirii specialiștilor de apele Mostiștei. Oportunitatea a fost fructificată de echipa noastră, fiind realizate prospecțiuni geo-magnetice și două carote. Eroziunea provocată de apă a scos la suprafață mii de cioburi, oase și unelte de piatră și silex. Totodată, s-au putut acum măsura cu precizie cele două așezări, date care vor îmbogăți Repertoriul Arheologic Național”, anunță MMB.

“Pentru noi este o zi foarte importantă. Imaginați-vă că toate cercetările noastre de acum au la bază ce au realizat înaintașii noștri, arheologii care au săpat aici”

B365.ro: De ce cercetările de la Sultana durează de 100 de ani?

Theodor Ignat: Chiar astăzi, 15 august, se împlinesc 100 de ani de când au început primele săpături arheologice, dar ele nu au avut continuitate în toți acești 100 de ani. Primele săpături au început pe 15 august, 1923, probabil dimineața. Arheologul Vladimir Dumitrescu, pe atunci student, împreună cu profesorul Ioan Andrieșescu au inițiat atunci o campanie, în urma căreia au publicat rezultatele în revista Dacia, în anul 1924, apoi în mai multe articole în anii următori. Pentru noi este o zi foarte importantă. Imaginați-vă că toate lucrurile pe care le facem acum au la bază tot ceea ce au realizat arheologii care au săpat aici, dar și în alte situri neo-eneolitice și sunt rezultatul unui proces de acumulare de informații care acum produce rezultate din ce în ce mai bune. Cu cât se adună mai multă informație, cu atât înțelegem mai bine ce se întâmpla acum 6000 de ani și modul de viață al comunităților respective.

“În ultimii 22 de ani, echipa de arheologi de la Sultana a produs rezultate absolut fantastice la nivel de cercetare cu impact internațional”

B365.ro: De ce reprezintă Sultana un reper pentru arheologia din România?

Theodor Ignat: Așezarea de tip tell de aici face parte din cultura Gumelnița, denumită după Măgura Gumelnița, localitate de lângă Oltenița. Însă primul sit gumelnițean cercetat vreodată este cel de aici, de la Sultana. Când au publicat cercetările de la Gumelnița, arheologii precizau că au descoperit materiale de tip Sultana. În al doilea rând, Sultana este un sit important și o cercetare excepțională, pentru că din anul 2001 încoace, în ultimii 22 de ani, echipa de arheologi a produs rezultate absolut fantastice, la nivel de cercetare cu impact internațional. Numai anul trecut, echipa de arheologi de la Sultana a elaborat 8 articole, publicate în cele mai importante reviste internaționale.

“O probă de pământ este irelevantă pentru public, însă pentru noi ascunde foarte multe informații, de la semințe carbonizate la cărbune și oase”

B365.ro: Puteți enumera aceste rezultate excepționale, la ce se referă ele?

Theodor Ignat: Trebuie să înțelegeți că cercetarea arheologică nu înseamnă doar săpături arheologice. Săpăturile sunt o parte a procesului, reprezintă locul de unde ne luăm datele brute. Pe lângă artefactele descoperite care ajung să fie expuse în muzee, noi recoltăm și foarte multe alte tipuri de probe care nu ajung niciodată în muzee. O proba de pământ este irelevantă pentru vizitatori, însă pentru noi ea ascunde foarte multe informații, de la semințe carbonizate descoperite la cărbune, care odată analizat ne spune foarte multe despre speciile de copaci care existau în zonă. Semințele ne vorbesc despre tipurile de plante, fie că erau sălbatice, fie cultivate. Polenul recoltat și analizat ne oferă o imagine a florei din zonă. Toate aceste lucruri ne ajută să reconstituim cu o acuratețe destul de mare clima existentă atunci, la care se adaugă multe analize făcute pe oase de animale sau umane.

“În urma analizelor, aflăm dacă cei care au trăit aici erau mai degrabă vegetarieni sau dacă mâncau cu precădere produse animale sau pește”

Theodor Ignat: Izotopii extrași din oasele animalelor sau ale oamenilor, din plante sau din apă ne oferă informații extrem de importante despre dieta pe care o aveau cei care trăiau aici acum 6500 de ani și despre mediul în care trăiau și pe care îl exploatau. Aflăm dacă erau mai degrabă vegetarieni sau dacă mâncau produse animale sau pește. În funcție de rezultate, noi ne dăm seama ce strategii de colectare și de producere a hranei aveau acești oameni. Imaginea dată de astfel de analize este mult mai fidelă, decât cea dată doar de analizarea oaselor sau a semințelor rămase. Resturile vegetale, semințele, cărbunele se pastează extrem de greu în sol, și de aceea aceste tipuri de analize dau un tipar mai fidel al dietei și al mediului înconjurător. Pe lângă acestea se mai fac analize genetice sau de stronțiu în care se determină originea acelor oameni, de unde au venit, cum circulau și în cazuri excepționale se pot determina relații de rudenie. 

“Cu siguranță că oamenii care trăiau la Sultana aveau mult mai timp liber pentru a gândi, pentru a reflecta și a observa fenomenele naturii” 

B365. ro: Dacă ar fi să facem un portret al oamenilor care trăiau acum multe mii de ani la Sultana, din ce ar fi compus?

Theodor Ignat: Nu erau cu nimic diferiți față de noi. Dacă am putea să luăm un copil care trăia acum 6500 de ani la Sultana și l-am aduce să crească în zilele noastre( trecând prin tot sistemul educațional, grădiniță, școală, etc), el ar putea să aibă orice profesie, ar putea să ajungă cercetător, inginer, etc. Din punct de vedere intelectual nu există nicio diferență între acei oameni și noi. Suntem aceeași specie, Homo sapiens, singura diferența ar fi faptul că nivelul tehnologic la care ajunseseră ei era diferit, nu aș spune inferior. Cu siguranță aveau mult mai timp liber pentru a gândi, pentru a reflecta, a observa natura și oamenii. Au încercat să înțeleagă natura și erau mult mai conectați cu fenomenele naturale care se întâmplau în jurul lor. Evident că nu aveau intrumentele necesare pentru a-și explica fenomenele naturale, pentru a măsura distanța până la stele, de exemplu, cum facem noi astăzi. Nu aveau acces la tehnologie, dar aveau un simț al observației foarte bun.

“Surpriza este că, după aproape 40 de ani, sunt vizibile din nou două așezări săpate în anii ’70-’80, și anume tell-urile pereche de la Vlădiceasca”

B365.ro: Care este surpriza campaniei din această vară de la Sultana?

Theodor Ignat: Surpriza este că, după aproape 40 de ani, sunt vizibile din nou două așezări săpate în anii ’70-’80, și anume tell-urile pereche de la Vlădiceasca (Ghergălăul Mic și Ghergălăul Mare). Cursul râului Mostiștea a fost amenajat pentru exploatare agricolă în anii ’70. Tot atunci s-au făcut săpături și la Sultana, conduse de arheologul Constantin Isăcescu. Echipa de atunci a săpat cam zece ani și au fost publicate mai multe articole nu foarte detaliate, însă cu noutăți. În cursul cercetărilor noastre am identificat arhiva lăsată de C-tin Isăcescu Muzeului din Giurgiu și am putut reconstitui măcar o parte din cercetările sale. Cercetările acelea au fost generate de lucrările de pe cursul Mostiștei. Practic, râul a fost sistematizat, îndiguit din loc în loc, astfel încât astăzi are o salbă de lacuri. Așezarea de la Vlădiceasca a fost sub apă până anul acesta, când apa a scăzut foarte mult. Datorită unor lucrări de repunere în funcțiune a sistemului de irigații am avut surpriza să revedem tell-urile de la Vlădiceasca. Astăzi vom face niște carote adânci la 10 metri ca să vedem care este stratigrafia și dinamica evoluției acelor așezări.

“Pe șantier am avut studenți din Belgia, Franța, Anglia sau Germania, pentru că rezultatele produse aici i-au atras către acest loc minunat”

Theodor Ignat: Sunt și foarte mulți străini pe șantier. Proiectul de la Sultana este rezultatul eforturilor a multor instituții române și străine. Am avut studenți din Belgia, Franța, Anglia sau Germania, pentru că rezultatele produse aici sunt cu adevărat spectaculoase. Avem și mai multe tipuri de drone care nu sunt neapărat dedicate arheologiei, dar ne sunt de un extrem folos. Sunt drone cu anumiți senzori, pe lângă drona care fotografiază mai avem o dronă multispectrală, plus o dronă cu senzor LIDAR care ne ajută să vedem prin vegetație.