Dacă te dai cu ojă în Afganistan, ți se taie degetele. “Love Crimes of Kabul”, documentar crunt din închisoarea de femei

Până la urmă ce știm noi despre Afganistan? Cât de bine cunoaștem țara aceea care-a făcut din război o industrie, locul damnat despre care se tot vorbește la televizor de zeci și zeci de ani? La asta m-am gândit când am văzut “Love Crimes of Kabul”, îl găsiți pe HBO GO, un documentar despre trei femei acuzate de crime morale, de adulter și sex în afara căsătoriei, fapte ilegale în Afganistan. Trei femei care-și așteaptă procesul în închisoarea Badam Bangh din Kabul, un loc de detenție în care femeile își ispășesc pedeapsa fie pentru trafic de opiu, fie pentru crime care țin de încălcarea moralității. În Afganistan, orice poți să-ți dorești să te naști - câine, pisică, măgar, chiar și șobolan, numai femeie NU. În Afganistan, bărbații tratează femeile mai rău ca animalele, cu mult, mult mai rău. De ce?

N-am înțeles de ce, cu toate legile lor islamice și cu toate cutumele lor tribale, n-am înțeles de ce femeile sunt jucăriile bărbaților, pe care le pot dezmembra cum vor. Nu am înțeles, am încercat să aflu cu mintea mea. Am citit Khaled Hosseini, “Vânătorii de zmee” și “ Splendida cetate a celor o mie de sori”, “Și munții au ecou”, am văzut niște documentare și câteva filme rusești despre cum și-au luat-o sovieticii în Afganistan. Este greu de înțeles, nu am înteles ce au cu femeile.

O țară cumplit de săracă și de coruptă, condusă după coduri tribale

De unde Ura asta viscerală pentru femei? Berbițele alea nespălate, șalvarii ăia uleioși, turbanele alea țesute din tone de transpirație n-au supt țâță de la mamele lor? Au avut mame sau s-au născut direct din hiene?  Direct misogini, cu voie de la Allah? Se nasc sadici? Pentru că, după ce vezi documentarul Love Crimes of Kabul, își dai seama că bărbații din film nu sunt talibani, nu sunt teroriști ISIS, nu sunt excepții de satane. Sunt afgani simpli, tati și soți și frați. Afgani obișnuiți. Mândri, exagerat de mândri, cu un cod al onoarei în care cred ca acum o mie de ani, încruntați, o altă specie de bărbați am zis. Una care nu se spală pe dinți. Deloc. Cât despre izmene, Doamne ferește ce cocolino. O specie analfabetă, in marea ei majoritate.

Nu înțeleg de ce nu interzic femeile în totalitate, să nu mai facă copii, adio reproducere

Am impresia că, dincolo de cutumele tribale după care trăiește societatea lor, mulți purtători de sex masculin din Agfanistan, sunt pur și simplu psihopați, cu acte în regulă. Cred că fumează prea mult opiu, sunt loviți la cap, atinși de dezumanizare cronică. Nu înțeleg de ce nu interzic femeile în totalitate, să nu mai facă deloc copii, să nu mai aibă mame, s-o rezolve o dată pentru totdeauna.

Femeilor li se pregătește ceva și mai rău decât răul care-a fost și decât răul care este

Ieri în Kabul a avut loc un alt atentat terorist, atac revendicat de ISIS-Khorasan (numele istoric al estului Iranului), adică un fel de franciză a Statului Islamic în Afganistan. Sunt aceeași băieți care în trecut au atacat o maternitate, o școală, niște nuntași, temple, închisori, adică tot ce au prins viu și vesel în calea ochilor. Nu, ei nu sunt talibani, sunt altceva, sunt ISIS-K, mai siniștri ca talibanii, în conflict cu talibanii pe care îi acuză de prea multă “moderație”. Asta le așteaptă pe femeile din Afganistan. Ceva și mai rău ca răul care-a fost și decât răul care este.

Între anii 1996 și 2001, sub regimul taliban, femeile nu aveau voie să circule pe stradă fără văl și fără mahram (însoțitor masculin din familie), nu aveau voie să meargă la școală, era ilegal să învețe carte, să muncească, să ajungă chiar și până la spital. Vremurile în care erau biciuite și ucise cu pietre în piață mare s-au întors, deși talibanii de azi promit moderație.

Afganistan, locul în care un întreg sistem judiciar este plătit să pedepsească femeile

Regizorul documentarului “Love Crimes of Kabul”, Tanaz Eshaghian a avut acces nelimitat în închisoarea pentru femei Badum Bagh, o premieră absolută pentru un jurnalist. A stat mult timp cu gardienii, a filmat în sălile aglomerate ale instanțelor penale, acolo unde un întreg sistem judiciar este plătit să pedepsească femeile. Altă treabă nu are „Nu sunt femei bune”, spune un gardian. „Dacă ar fi femei bune, nu ar fi aici. Ar fi acasă cu familiile lor „. De ce crime sunt acuzate cele trei femei? Una că s-a îndrăgostit de un băiat frumos, dar însurat, alta, o virgină care-a fugit cu un tânăr si tot virgină a rămas, dar nu contează asta la proces. Iar cea de-a treia, pentru că și-a ucis soțul, un pedofil satanizat care-o snopea în bătaie. Nu-i pare deloc rău că l-a trimis la Doamne Doamne, nu regretă nimic, ar mai face-o o dată, Allah e mare.

Sunt voci puternice, sunt femei tari care știu ce le așteaptă, de multe ori nu poartă burqa, poate și pentru că filmările au avut loc într-o perioada fără talibani, ceva mai liberă. Sunt resemnate, una chiar mărturisește că știe că, după ce își va ispăși pedeapsa (care poate să ajungă și la 30 de ani) familia ei o va omorâ, fără mult scandal, în liniște, pentru că i-a fost lezată Onoarea. Care-i treaba cu Onoarea asta?

În Afganistan, femeilor care se dau cu ojă li se taie degetele

Femeile nu au voie să poarte tocuri, să meargă cu taxiul, să râdă, să cânte, să danseze, să apară la televiziune, să meargă cu bicicletă, să se ducă la sala de sport, să poarte altceva în afară de burqa, să privească lumea de la balcon, să intre într-o toaletă publică, să fie fotografiate, să facă ele poze, să se ducă la croitor, să dea mâna cu vreun om, să învețe să scrie și să citească, să muncească în afara casei. Dacă au relații extraconjugale sunt omorâte cu pietre, dacă umblă singure pe stradă sunt biciuite, dacă se dau cu ojă, li se taie degetele. Halal onoare!

Ce au voie bărbații? Tot!

Au voie să bată/ardă/înece femeile. Au voie să le violeze, să sodomizeze copiii, să tragă cu arma, să-și bată fetele cu pietre, să le mărite când vor și cu cine vor ei, să le înece dacă-i supără, să le arunce femeilor acid în față dacă sunt geloși, să se creadă mari viteji, ei fiind, în faptă, niște cârpe fără suflet, fără minte, fără inima, fără educație, analfabeți. Mai vedeți și documentarele “A girl în the River: The price of Forgiveness”, despre oribila soartă a fetelor din Pakistan, țară vecină, sau “No Burgas Behind Bars”, 2012, tot despre moral crimes în Afganistan și “Playing with Fire” despre actrițele din Afganistan, evident că teatrul este interzis, cine joacă se joacă cu focul. Ar mai fi și premiatul “Learning to Skateboard în a Warzone (If You’re a Girl)”. Urâte lucruri se întâmplă în Afganistan, tot nu înteleg de ce doarme Allah de atâtea sute de ani.