Dacă aș fi pentru o zi doamna președinte

10 mai 2022
1064 Afișari
Dacă aș fi pentru o zi doamna președinte
Maria Coman: Dacă aș fi pentru o zi doamna președinte

Știți melodia de la Paraziții, parcă. Mă rog, oamenii zic ceva de genul „Dacă-aș fi pentru o zi președinte v-aș amaneta și nu v-ați prinde.”

Dar eu, de fapt, aș vrea să fiu doamna președinte și să pot să fac toate chestiile alea pe care altfel chiar n -ai cum să le faci. Mai ales că ai și timp, adică 10 ani. N- o să mă apuc să explic de ce e bizară inexistența actualei doamne președinte din viața noastră, a tuturor și faptul că e prezentă doar când e o vizită pe la piramide sau când e obligată că vine câte o cineva important pe care chiar trebuie să îl vadă, că până la urmă e treaba ei și e ghinionul nostru. E treaba ei cum intră sau iese din istorie, ce priorități are sau n-are, cum se înțelege sau nu se înțelege cu soțul, habar nu am, nici măcar nu mai contează, că șansa s-a dus deja, nu mai e mare lucru de recuperat. . Cert e că eu, dacă aș fi doamna președinte, aș face cel puțin următoarele lucruri. 

  1. Aș face ceva cu violența domestică. Campanii. Educație. Centre de primire pentru victime. Sistem de sprijin pentru victime. Aș aduna autoritățile locale și le-aș bate la cap să facă ceva, inclusiv să le dea victimelor subvenții de chirie. Să construiască creșe, pentru că multe dintre victime nu pleacă pentru că nu are cine să le ajute cu copiii. Nu au cum să aibă și job și să aibă grijă permanent și de copii. Aș fi presat permanent, aș fie ieșit public cu orice ocazie- și dacă din poziția asta nu sunt ocazii…- aș fi încurajat victimele să vorbească, să povestească. Să știm despre ce e vorba, să identificăm abuzul, să îl combatem. Pentru că în România nu există niciun fel de date la nivel național despre violența domestică, fiecare instituție îli face statisticile ei, după capul ei, mă rog, o prostie. Și e groaznic că e așa. 
  2. Aș ieși în public. Nu des, dacă nu am chef, dar mi-aș propune să am un număr de ieșiri anuale cu sens. Care să devină memorabile. În care îmbrăcămintea mea să însemne ceva. Hainele nu trebuie să fie remarcabile doar pentru că sunt, ci ele au sensul lor și transmit mesajul lor, uitați- vă cât s-a vorbit despre Kim Kardashian și rochia lui Marylin Monroe, cât se vorbește despre Met Gala, ce mesaje puternice sunt lansate prin intermediul unor pantofi, să zicem. (Chiar, v-o aduceți aminte pe Julia Roberts desculță, pe covorul roșu la Cannes, ca să protesteze față de faptul că o actriță n-a fost primită pentru că nu purta tocuri?) . M-aș îmbrăca doar de la creatori români, nu de la unul singur și i-aș promova cât aș putea, mai ales dacă aș merge în străinătate. Aș organiza evenimente la care să chem personalități din afară sau m-aș duce eu la ambasadele noastre și aș organiza chestii acolo ca să vorbesc despre România, nu despre acea Românie pe care din păcate o știm cu toții.
  3. Aș face ceva pentru comunitate. Sau pentru comunități. Aș încerca să ajut la reconstruirea comunităților. M-aș duce și aș strânge oamenii în fel de fel de locuri. Pentru ca ei să afle din nou că e posibil să se bazeze unii pe ceilalți. M- aș duce să mă întâlnesc cu românii și româncele din diaspora. Aș încerca să fac ceva pentru ele, aș vorbi cu ele măcar, să știe că totuși cineva le ascultă. 

Și aș face toate astea pentru că nu le face nimeni și e nevoie de ele. Și e nevoie să le facă cineva puternic și cu vizibilitate, căci e mai simplu de sus în jos, proverbul cu peștele de la cap se împute poate fi privit și în sensul invers, dacă vreți. Depinde, cum ziceam, de care capăt vrei să te afli de fapt. 

Nota B365.ro: Tot de la Maria:

Cookies