D-ale Lipscaniului. Fosta Bancă L. Berkowitz, una dintre clădirile care „țin minte” Bucureștiul de peste un secol

Astăzi, Centrul Vechi al Bucureștiului este caracterizat de baruri, restaurante și cluburi, care sunt adăpostite în mare măsură în clădiri istorice, unele dintre acestea fiind odinioară locul unde s-au născut și s-au succedat fel de fel de afaceri, prăvălii și născociri antreprenoriale. Fosta Bancă L. Berkowitz de pe strada Lipscani 24 este unul dintre exemplele perfecte de acest fel, o poveste specială, a unei clădiri care dăinuie și azi, cu un istoric bogat în spate.

Lipscaniul de odinioară e departe de caracterul turistic pe care l-a dobândit astăzi. Negustori, afaceriști și bancheri populau în vremurile trecute străzile pe care astăzi își poartă turiștii pașii, dovadă fiind clădirile care au rămas mărturie pentru ultimele două secole. Fosta Bancă L. Berkowitz, de pildă, este un imobil care a rămas în picioare după 120 de ani și care oferă Centrului Vechi o parte din șarmul său, nu doar prin aspect, ci prin istoria pe care o spun zidurile sale.

Fosta Bancă L. Berkowitz și povestea sa

Istoria clădirii începe din anul 1905, perioadă în care în București se face din ce în ce mai simțită influența franceză în arhitectură și nu numai, stilul Belle Epoque fiind prezent și pe Lipscani 24. Potrivit Călător prin România, clădirea a fost una dintre cele mai mari din centrul Bucureștiului timp de trei, patru decenii, fiind una dintre singurele din zonă care a fost prevăzută de la ridicare cu două etaje plus mansardă, restul fiind înălțate și modernizate ulterior.

Numele de Bancă L. Berkowitz nu apare explicit în denumirea oficială a monumentului, dar este susținut de documentare vizuală și de surse istorice secundare. Există fotografii de început de secol XX (datate cel târziu în 1906) care identifică imobilul de la Lipscani 24 drept L. Berkowitz Bank. Aceste imagini, păstrate în colecții publice, sunt probabil principalul motiv pentru care clădirea a rămas în memoria orașului asociată cu această bancă. Chiar dacă în actele autorităților e „casă cu prăvălie”, în viața reală a orașului a funcționat, la un moment dat, ca spațiu bancar, într-o perioadă în care Lipscaniul concentra o bună parte din activitatea financiară a Bucureștiului.

La cinci ani după apariție, în 1910, clădirea este cumpărată de înstărita familie Berkowitz, neam de bancheri de origine evreiască. Aceștia aveau sediul principal al băncii cu același nume în Palatul Noblesse, întreaga afacere fiind coordonată mai întâi de capul familiei, Leon Berkowitz, și apoi de cei trei fii ai săi, Max, Adolph și Elly. Deoarece afacerea mergea bine, banca L. Berkowitz s-a extins cu mai multe locații, printre care și cea despre care discutăm în acest articol.

Banca trece… în legalitate

Deși la început ofereau servicii de creditare, practic, la negru, Banca L. Berkowitz devenise una de încredere în București, iar serviciile și oferta sa erau apreciate. Cu trecerea timpului însă, în perioada interbelică, banca devine societate anonimă și începe să funcționeze în legalitate, acesta fiind un bonus important în ochii clienților.

Trebuie menționat că banca Berkowitz a rezistat contrar așteptărilor atât unui Război Mondial, cât și unei perioade de criză absolută, caracterizată de nesiguranță, inflație imensă și instabilitate. Un avantaj (momentan) în acest sens poate să fi fost preferința de a colabora cu întâietate cu afaceri din București și din țară, și nu cu persoane fizice. Am precizat că a fost un avantaj de moment deoarece Marea Criză din 1929 a lovit în primul rând bursele și afacerile, iar Banca Berkowitz s-a găsit în poziția de a nu putea restitui banii clienților, fapt ce a dus la dispariția băncii doi ani mai târziu, în 1931.

Acest lucru a afectat profund familia Berkowitz, cei trei frați murind într-un interval de doar șase ani. Elly în 1933, Max în 1936 iar Adolph în 1939, cu doar cinci zile înainte ca instanța să declare, oficial, falimentul.

Ce afaceri apar după dispariția Băncii Berkowitz

Pentru a recupera banii clienților, activele băncii Berkowitz dispar din visterie, acesta fiind și cazul sucursalei de pe Lipscani 24. Clădirea a fost ocupată ulterior de o serie de afaceri, precum o croitorie, o academie de croitorie dar și două farmacii, una dintre ele fiind celebra Farmacie Garibaldi. În prezent, clădirea găzduiește un restaurant, dar asta nu a afectat în vreun fel șarmul clădirii, care se numără printre imobilele reabilitate, ce nu au căzut pradă uitării.

Chiar și fără să intri în arhive, clădirea îți spune multe „pe viu”. Proporțiile echilibrate ale fațadei, detaliile decorative de inspirație eclectică, feroneria balcoanelor și ancadramentele ferestrelor și relația directă cu trotuarul, tipică vechiului centru comercial spun o poveste specială, a unui București din alte timpuri. Privită în paralel cu fotografiile de acum mai bine de un secol, diferențele sunt surprinzător de mici. Bucureștiul s-a schimbat enorm, dar casa de la Lipscani 24 pare că încă joacă în aceeași piesă.

Nu în ultimul rând, clădirea este încadrată ca imobil-monument, chiar dacă sub un nume care nu prea-i face cinste. Dincolo de numele circulat popular, de Bancă L. Berkowitz, imobilul apare oficial în Lista Monumentelor Istorice ca „Casă cu prăvălie”, având codul B-II-m-B-19022.