Cutremurul din București de care toți ne temem. Iar „Dumnezeu cu mila” nu e o soluție!

03 feb. 2021
237 Afișari
Cutremurul din București de care toți ne temem. Iar

Cu peste două milioane de locuitori, mii de clădiri vechi sau înalte, metrou, lac de acumulare și un baraj vechi, cea mai mare rețea de distribuție a gazului din țară, Bucureștiul se află printre orașele europene cu cel mai ridicat risc de dezastre și în primele 10 orașe din lume ca vulnerabilitate la riscul seismic.

Conform Băncii Mondiale, un cutremur similar celui din 1977 ar produce pagube de peste 10 miliarde de euro. Conform exercițiului Seism 2018, derulat de Departamentul pentru Situații de Urgență, în cazul unui cutremur de 7,5 grade, în București ar fi peste 3.000 de morți și alți 45.000 de oameni, răniți, dispăruți și sinistrați.

Fundația Comunitară București lansează cea mai amplă campanie de pregătire a Bucureștiului și locuitorilor săi, prin informare, educare și dezvoltarea unei rețele de suport pentru intervenție în caz de cutremur. Bucureștenii pot contribui la Bucureștiul Pregătit, trimițând un SMS cu textul ACUM la 8845.

Pentru a afla mai multe detalii despre proiect și despre oamenii din spatele inițiativei, am stat de vorbă cu Alina Kasprovschi, Directoarea Executivă a Fundației Comunitare București.

Alina Kasprovschi
Alina Kasprovschi

Alina, ce este Fundația Comunitară București și care este povestea ta cu această organizație?

Alina Kasprovschi: – Fundația Comunitară București s-a născut odată cu fiul meu. Îmi place să zic că am doi gemeni. Am fost corporatistă și, în plin concediu prematernal, mă întrebam ce pot eu să fac cu viața mea astfel încât să am mai mult sens decât să fac marketing și comunicare. Am văzut că există o inițiativă de formare de Fundații Comunitare la nivel național și semăna foarte tare cu ceva ce voiam eu să fac de mult: să pun oamenii în legătură. Ce voiam eu să fac s-a potrivit foarte bine cu ce face o fundație comunitară în lume, și anume să strângă bani din comunitatea locală și după să finanțeze proiecte importante sau prioritare pentru comunitate, indiferent de domeniu. Ajutăm proiecte din București și, mai degrabă, ajutăm oameni cu inițiativă din București decât proiectele în sine, că nu ne interesează domeniul, cât ne interesează să susținem motivația oamenilor. De exemplu, am fost primul finanțator privat al Parcului Natural Văcărești, înainte chiar să primească statutul de parc național. De obicei, noi am susținut proiectele care erau la început și nu primiseră alte finanțări până au venit la noi.

De când are București propria Fundație Comunitară?

Alina Kasprovschi: – În 2010 am scris prima aplicație pentru a face o fundație comunitară, iar aseară (1 feb. 2020) s-au făcut 8 ani de la petrecerea noastră de la înființare. Iată că încă funcționăm, deși toată lumea a fost sceptică cu privire la formarea unei comunități în București. Aici e mai greu să vorbești de comunitate. Mai sunt 18 fundații în țară, unde, în cazul orașelor mai mici, lucrurile se întâmplă mai ușor. Suntem entități independente, fiecare cu un specific local, însă avem o Federație a Fundațiilor Comunitare, care funcționează ca o rețea umbrelă. Tocmai ideea principală e ca fundațiile să se preteze pe nevoile locale. 

Cuplul care a donat banii strânși la nuntă

Cum a evoluat fundația de la înființare până acum?

Alina Kasprovschi: – Primul proiect de finanțare a fost realizat cu ajutorul unui cuplu care a decis să doneze banii strânși la nuntă. Toți invitații au știut că banii merg către o cauză. Problema era: care cauză? Și aici am intervenit noi, am pornit un proces de consiliere filantropică cu ei prin care i-am ajutat să găsească ceva care să simbolizeze un lucru important pentru ei. Până la urmă am ajuns la un proiect adresat persoanelor în vârstă, care au beneficiat de cei 10.000 de euro de la  nunta cuplului nostru pentru creșterea calității vieții și includerea în comunități. Asta se întâmpla în primul an, în 2020 am încheiat cu 800.000 de euro pe care i-am dat în comunitate pe teme foarte diferite. 

Sunt atâtea nevoi de implicare câți bucureșteni

Cum alegeți proiectele pe care le finanțați?

Alina Kasprovschi: – Temele pe care le alegem fac parte din toate domeniile de interes: sănătate, educație, mediu, patrimoniu. Am pornit cu tabla complet goală. Ce ne-am dorit să  arătăm a fost că există inițiativă și spirit de comunitate și în București. În 2010, 2011, 2012 chestia asta părea imposibilă. În București fiecare își vede de ale lui, n-are chef de oraș, nu-i pasă de oraș, aici pare că e ok fiindcă sunt mai multe oportunități, mai mulți bani, mai multă cultură, dar nu fiindcă s-ar implica oamenii din comunitate. Mulți nici nu sunt bucureșteni. Noi, la fundație avem 2 colege din 8 care sunt din București, foarte mulți dintre noi avem venit pentru altceva, nu pentru spiritul de comunitate. Ce ne-am dorit noi în primii ani, a fost să construim niște studii de caz și să arătăm că se poate. Ne-am apucat de cercetat și am folosit un instrument care se numește Vital Signs, e o colecție de date despre orașul în care ești, fiind 12 domenii pe care poți să faci o hartă. Din păcate, România stă foarte prost la capitolul date.

Suntem un fel de Socrate al comunităților: știm că nu știm!

Alina Kasprovschi: – Da, asta așa e. În 2017, ne-am dat seama că nu știm nimic despre calitatea aerului. Așa am deschis un fond de finanțare referitor la calitatea aerului pe care l-am făcut împreună cu cei de la IKEA, care a ajuns să finanțeze aerlife.ro, una dintre cele două platforme independente  de măsurare a calității aerului. Atunci habar nu aveam cum stăm la capitolul ăsta, iar acum, dacă intri pe Facebook vezi o mulțime de cetățeni indignați care arată cifre și date îngrijorătoare. Ce mai e ciudat la noi e că știm despre București că e un oraș bogat, dar avem mari disparități sociale, sunt foarte mulți oameni care trăiesc sub nivelul de sărăcie. 

Cum ai descrie pe scurt Fundația Comunitară București?

Alina Kasprovschi: – Suntem despre ideea de a crește apartenența în comunitate, fie că finanțăm grupuri de cartier, care au ajuns să facă proiecte, fie pentru că au primit o finanțare, au participat la programe de învățare sau i-am pus în legătură cu alți oameni. 

„Make good for the good reason”

Alina mi-a povestit despre cât de complicat este, de fapt, să oferim din inimă, necondiționat. De obicei, atunci când donăm pentru o persoană, începem să avem pretenții ca omul acela să se transforme cu totul. Ideea că luăm un om sărac și că îi dăm de mâncare sau că îl înscriem la școală creează în mințile noastre convingerea că din acel moment toate probleme omului respectiv s-au risipit, când, de fapt, nu e deloc așa.

Un exemplu dat de Alina e cel al unui sat din Africa în care accesul la apă se făcea printr-o trudă incredibilă, oamenii fiind nevoiți să facă naveta câteva ore pentru a căra apă cu bidoanele de la cea mai apropiată sursă. Situația avea să se schimbe când o fundație a forat un puț de apă în centrul satului.

Spre uimirea filantropilor respectivi, oamenii continuau să aducă apă de unde erau obișnuiți pentru că drumul acesta facilita comunicarea între oameni și păstrarea legăturilor sociale. E foarte greu să înțelegi cu totul un fenomen și să-l transformi și riști să te superi pe oamenii pe care i-ai ajutat pentru că te simți nerespectat când nu folosesc ajutorul tău.

Voi ați inițiat proiectul ”Bucureștiul Pregătit”. Ce se întâmplă când donația noastră nu se duce către o persoană, ci către noi înșine, când, de fapt, conștientizăm că e o problemă care ne privește pe toți? Cum se întâmplă procesul aici, când e logic că fiecare trebuie să fie preocupat de riscul seismic care amenință siguranța tuturor? Cum se raportează cetățenii bucureșteni la problema asta? 

Alina Kasprovschi: – Pe noi ne-a lovit acum trei ani un articol care a apărut în DOR, un articol al Georgianei Ilie – Cutremur în orașul vulnerabil – și care face o descriere bazată pe date a ceea ce ar putea să se întâmple în București în cazul unui cutremur de amploarea celui care a avut loc în 1977. Ce nu ne dăm noi seama e că în cazul unui cutremur nu e vorba despre faptul că se dărâmă niște clădiri și, dacă sunt norocos ca eu să supraviețuiesc, e ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Citind articolul Georgianei ne-am dat seama de două lucruri: primul e că orașul ar deveni impracticabil timp de câteva luni bune. E de ajuns să se rupă o țeavă de gaz, țevile comunică între ele pe toată suprafața orașului, dacă vor cădea clădiri, țevile se vor rupe și până nu ridici toate clădirile și nu conectezi țevile, nu poți să repornești rețeaua de gaze a orașului. Asta înseamnă cu nu ai centrală, nu poți să-ți gătești, iar estimarea ar fi  că durează între 4 și 6 luni să cureți orașul de moloz, ceea ce înseamnă că aproape jumătate de an orașul devine complet nelocuibil. 

Bucurestiul vulnerabil de Matei Sumbasacu
Bucurestiul vulnerabil de Matei Sumbasacu

Într-o astfel de situație nu există ideea de noroc. Casa mea a rămas în picioare, ce face restul lumii nu mă interesează – e o afirmație stupidă. Avem impresia că cei care stau într-un bloc cu bulină își asumă riscul și suferă consecințele.

Alina Kasprovschi: – Dar poate să te prindă cutremurul plimbându-te pe Magheru, indiferent că tu stai într-o casă sigură, locuind în acest oraș, ești supus unui risc foarte mare. Noi de aceea am și prioritizat ”Bucureștiul Pregătit”, ne-am dat seama că proiectele de educație, de sănătate, de mediu, toate sunt dependente de problema seismului, în urma căreia toată lumea ar avea de suferit. E vorba de sustenabilitate. Însă, ce ne-a mai zis articolul ăsta e că sunt și soluții. De la ”Asta e, nu avem ce face!”, ”Asta e țara în care trăim!”, ne-am dat seama că totuși sunt câteva lucruri pe care le putem face.

E greu când vorba românului e ”Dumnezeu cu mila!”.

Alina Kasprovschi: – ”Doamne ajută!”, ”Doamne ferește!”. Da, așa e. Sunt lucruri simple, însă, pe care le poate face fiecare. La cutremurul din 1977, Toma Caragiu a murit pentru că a ieșit pe scări, dacă ar fi stat în casă, ar fi supraviețuit. 

Care sunt principalele lucruri pe care le putem face?

Alina Kasprovschi: – Sunt doi piloni: educație și informare și partea de suport. 

Bun, deci dacă un bucureștean ar dona cei 2 euro lunar pentru ”Bucureștiul Pregătit”, ce ar susține, mai exact?

Alina Kasprovschi: – În principiu, campanii de informare în cartiere și în școli, antrenare de câini salvatori, donare de truse de urgență și modificarea legislației în ceea ce privește consolidarea clădirilor. Din momentul în care hotărăști că vrei să consolidezi o clădire, ai nevoie de acordul tuturor vecinilor, problema e că, în tot acest proces, dacă un singur proprietar se răzgândește, întreg procesul se stopează. 

Câine salvator
Câine salvator

Și nu se poate impune intervenția aceasta?

Alina Kasprovschi: – Nu, pentru că pleci din casă și nu știi când te întorci, durează de la un an până la 5 ani, nu știi ce găsești la întoarcere, sunt planuri modificate pe parcurs, te trezești cu stâlpi de consolidare în casă, iar costurile consolidării sunt eșalonate în plăți până la 20 de ani fără dobândă, dar nu știi dinainte cât o să coste. Noi ce vrem să facem e să transparentizăm procesul și să facem lucrurile mult mai clare legate de durată și costuri. 

Cu ce alte organizații colaborați în acest sens?

Alina Kasprovschi: – Noi avem un parteneriat cu Departamentul pentru Situații de Uurgență, dar avem acces la tot felul de grupuri de experți, și așa ne îndeplinim misiunea de facilitatori, punem în legătură mai multe părți. Lucrăm îndeaproape cu cei de la Banca Mondială care au un grup de experți în Disaster Risk Management, care lucrează cu DSU, Ministerul Dezvoltării și cu Primăria Capitalei. Este o comunitate de oameni implicați în acest proces și avem nevoie de organizații care să se ocupe de câte o bucățică, iar ei ne ajută să avem o perspectivă unitară. Cu administrația locală anterioară nu am avut niciun dialog, noțiunea de societate civilă le era străină. Cu actuala administrație colaborăm destul de bine, suntem un grup de 60 de organizații care au semnat o scrisoare adresată lui Nicușor Dan în momentul în care a fost validat în funcție. Scrisoarea adresează intenția de a ne pune expertiza la dispoziția administrației locale. Recent au avut loc consultări legate de bugetul capitalei pe 2021 la care am participat. Și primăriile de sector sunt implicate. Cea mai mare problemă rămâne aceea că majoritatea clădirilor nu sunt expertizate și nu știm, în mod real, unde trebuie să acționăm. 

Cum poate crește frecvența experizelor?

Alina Kasprovschi: – Sunt un proces scump și de lungă durată. În bugetul capitalei au fost incluse, însă și asociațiile de locatari pot angaja un expert care să efectueze procesul. Primăriile se concentrează pe clădirile publice și pe cele cu risc extrem de ridicat, vizibil dezafectate. Problema noastră este indiferența și faptul că pentru că ni se pare că șansele sunt foarte scăzute să vină un cutremur, lăsăm lucrurile așa cum sunt. În ”Bucureștiul Pregătit” suntem departe de a promite că vom salva tot Bucureștiul, dar măcar câteva vieți dacă salvăm, chit și una singură, noi suntem mulțumiți. Eu cred că o să fie mai mult decât o viață privind amploarea proiectului, dar simplul fapt că începem să vorbim despre asta e foarte important.

Ce mesaj ai pentru bucureșteni?

Alina Kasprovschi: – Mi se pare important ca fiecare bucureștean să-și facă un plan. În primul rând, să te uiți în casa ta și să te asiguri că n-ai o oglindă deasupra patului, sau că nu-ți cade biblioteca în cap, asta e foarte important și simplu de făcut, apoi e important să ai un plan împreună cu familia, de exemplu, să stabiliți unde te întâlnești cu copiii dacă vă prinde cutremurul în locuri diferite și rămâneți fără telefoane, să setați un reper, altfel ați putea să vă căutați zile întregi fără să vă găsiți. 

E esențial să ai apă și medicamente în cazul în care urmezi un tratament, tot ce ține de primul ajutor. Ne-am obișnuit că e magazinul la parter și farmacia la colț, dar în cazul unui cutremur s-ar putea să nu mai fie niciuna, nici măcar apă la robinet. Iar asta va pune presiune pe eforturile de salvare. Dacă nu ai pastilele de diabet poți muri pentru că echipajele de urgență sunt ocupate cu cazurile pricinuite de cutremur. Mesajul e că putem să facem ceva, sunt lucruri mici care ar putea să ne ajute să ne salvăm propriile vieți sau să devenim salvatorii altora. Nu în ultimul rând, e SMS-ul de doi euro cu textul ”ACUM” la 8845. Din el vom finanța proiectul pentru anii viitori până când vom reuși să facem o diferență.

 

Fundația Comunitară București pune împreună donatori, ONG-uri sau grupuri de inițiativă pentru a dezvolta
comunități în care să ne simțim ca acasă. Construiește mecanisme de donație, fonduri de finanțare sau
incubatoare de idei pentru oraș. În 9 ani, a finanțat peste 500 de proiecte și burse din București și Ilfov, cu
mai mult de 2,1 milioane euro (10.687.000 lei). Fundația Comunitară București este parte dintr-o mișcare
națională, alături de alte 18 fundații comunitare din țară. Pentru mai multe detalii, vizitați
www.fundatiacomunitarabucuresti.ro

 

Cookies