Curiozități despre metroul din București. Care sunt cele mai vechi stații, adâncimea lor, și cum este alimentat cu curent

Metroul din București este mai mult decât un simplu mijloc de transport – este o veritabilă rețea subterană de povești, mistere și detalii care scapă adesea privirii grăbite a călătorilor. De la construcția sa în anii ’70 până la extinderea modernă din ultimii ani, metroul bucureștean a devenit parte integrantă a vieții urbane. Însă, dincolo de utilitatea sa practică, există numeroase curiozități despre metroul București care merită descoperite și care adaugă un strop de farmec acestui sistem de transport zilnic.

În acest articol, îți prezentăm cele mai interesante și mai puțin cunoscute informații despre metroul din Capitală: stații cu design neobișnuit, secrete arhitecturale, povești din perioada comunistă și fapte surprinzătoare despre rețeaua subterană.

Cele mai vechi stații de metrou din București

Construcția metroului bucureștean a început în 1975, iar după patru ani de eforturi intense, pe 16 noiembrie 1979 a fost deschisă prima linie operativă (M1), care legă zona Semănătoarea (astăzi Petrache Poenaru) de Timpuri Noi, acoperind o lungime de 8,1 km și incluzând șase stații inaugurale: Semănătoarea (Petrache Poenaru), Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi. Aceste stații, cele mai vechi ale rețelei, îmbină simplitatea designului de epocă cu semnificația istorică și funcționalitatea de bază.

Stația Petrache Poenaru, inițial numită Semănătoarea, servește zona Regie și campusul politehnic și a funcționat inițial drept cap de linie; cu timpul, traficul său a crescut odată cu dezvoltarea urbană din jur.

Grozăvești, situată strategic lângă Universitatea Politehnică și zona studențească, a devenit rapid una dintre cele mai utilizate stații universitar‑centrale.

Eroilor, accesibilă pentru tramvai și autobuz, a jucat un rol cheie în extinderea rețelei spre vestul Capitalei și facilitează schimbul între magistrale (actual M1 și M3).

Stația Izvor, aflată în proximitatea Palatului Parlamentului și a grădinilor Cișmigiu, are un design simplu, cu două peroane laterale, dar și o poziție simbolică în proximitatea principalelor atracții urbane.

Piața Unirii, unul dintre cele mai aglomerate noduri de transport, s-a deschis simultan pe M1 și ulterior pe magistrala M2 (în 1986), devenind rapid „inima” metroului bucureștean.

În cele din urmă, Timpuri Noi a reprezentat celălalt capăt al tronsonului inaugural, conectând zona industrială la rețeaua de metrou și susținând extinderea ulterioară spre est.

Curiozități despre metroul București. Adâncimea stațiilor

Adâncimea stațiilor de metrou din București variază semnificativ în funcție de locație și de perioada în care au fost construite. În general, cele mai vechi stații, precum cele de pe prima magistrală (M1 – inaugurată în 1979), au fost construite la adâncimi reduse, în stil sovietic, cu peroane late și acces rapid. Stația cu cea mai mică adâncime din rețea este Grozăvești, aflată la doar 2,5 metri sub nivelul solului, ceea ce o face extrem de accesibilă și una dintre cele mai rapide pentru intrare și ieșire. Alte stații similare ca adâncime sunt Petrache Poenaru (fosta Semănătoarea) și Izvor, care urmează același model de construcție.

Pe de altă parte, stațiile construite în perioade mai recente, precum cele de pe magistrala M5 (Eroilor 2 – Valea Ialomiței / Râul Doamnei) sau chiar unele porțiuni din M4, sunt mult mai adânci, ca urmare a dezvoltării infrastructurii moderne și a necesității de a evita clădirile dense sau traseele subterane deja existente. Stația cea mai adâncă din București este Orizont (pe M5), aflată la aproximativ 26 de metri sub nivelul solului. Adâncimea crescută implică, desigur, un acces mai lent, necesitând mai multe scări rulante și sisteme de ventilație mai complexe.

Această variație a adâncimii între stațiile bucureștene arată evoluția urbanistică și tehnologică a rețelei de metrou din București, reflectând atât nevoile fiecărei epoci, cât și adaptarea la „jaloanele” geologice și arhitecturale ale orașului.

Cum este alimentat metroul? Cu „a treia șină”

Metroul din București este alimentat electric printr-un sistem de tensiune de 750 volți curent continuu (DC), furnizat prin intermediul unei „a treia șine”, aflate paralel cu cele două șine de rulare. Această a treia șină este poziționată lateral, la nivelul solului, și are rolul de a transmite energia necesară punerii în mișcare a trenurilor. Curentul este colectat printr-un pantograf lateral numit „pantograf de șină”, care alunecă în contact permanent cu această șină electrificată.

Sistemul cu a treia șină este utilizat în toată rețeaua Metrorex, cu excepția liniei M5, unde unele porțiuni includ adaptări pentru trenuri de tip nou. Din motive de siguranță, a treia șină este protejată printr-un capac izolator, iar accesul în tuneluri este strict interzis persoanelor neautorizate, dat fiind pericolul electrocutării.

Alte curiozități despre metroul din București

Metroul din București ascunde o serie de curiozități interesante care dau personalitate rețelei subterane și o transformă într-un element aparte al vieții urbane. De exemplu, stația Politehnica are podeaua placată cu marmură conținând fosile vechi de peste 80 de milioane de ani, vizibile cu ochiul liber – un detaliu unic în rețeaua europeană.

Totodată, în stația Piața Romană, peronul este neobișnuit de îngust, iar legenda urbană spune că ar fi fost construit astfel intenționat, din dorința Elenei Ceaușescu de a sabota proiectul, considerându-l inutil. O altă stație aparte este Basarab, care are două peroane și două vestibule complet separate, fiind practic două stații într-una, cu accesuri diferite pentru M1 și M4.

În plus, la Piața Unirii, cele trei magistrale se intersectează într-un nod complex aflat sub albia râului Dâmbovița, un veritabil labirint subteran. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că Bucureștiul este singura capitală europeană al cărei metrou a fost construit exclusiv de ingineri, muncitori și resurse românești, fără ajutor extern – un simbol al ambiției inginerești a anilor ’70–’80. Aceste detalii fac din metrou nu doar un mijloc de transport, ci și o parte fascinantă a identității orașului.

Citește și

• Dacă vrei să te bați cu zombi prin București, acum ai unde: în prima sală de jocuri cu realitate virtuală. Are două arene cu misiuni în universuri post-apocaliptice
• Surpriza de vara asta la care o să te întorci iar și iar – Fauna Coffee Shop de la Hala Traian, cu frappé fantastic cu biscuiți