Cum supraviețuiești în București când se înfig pumnale în inima orașului. Soprana Ioana Bentoiu ne oferă o “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana”, epistole de la tatăl său, Pascal Bentoiu

11 nov. 2022
3588 Afișari
Cum supraviețuiești în București când se înfig pumnale în inima orașului. Soprana Ioana Bentoiu ne oferă o “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana”, epistole de la tatăl său, Pascal Bentoiu
A apărut “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana”, un mic compendiu de istorie românească pentru tineri. Câteva note despre București și despre vocea umană cu Ioana Bentoiu. In imagine Pascal si Ioana Bentoiu.

Soprana Ioana Bentoiu, artistă lirică și profesoară de canto și operă la Lausanne, este fiica scriitoarei și traducătoarei Annie Bentoiu și a compozitorului Pascal Bentoiu. A emigrat în Elveția în anul 1981, dar s-a întors mereu în Bucureștiul în care s-a născut și a trăit până la vârsta de 25 de ani. De curând, a lansat la Editura Humanitas volumul epistolar Pascal Bentoiu “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana”, un veritabil manual de istorie, scurt și accesibil pentru cei tineri sau pentru toți cei care vor să știe ce s-a întâmplat în România anilor 1930-2000. Mai jos, plonjăm în trecutul recent al României cu Ioana Bentoiu, destinatara acestor scrisori-document, esențiale, lucide și obiective, scrise de tatăl său, Pascal Bentoiu.

ioana, bentoiu
Soprana Ioana Bentoiu, artistă lirică și profesoară de canto și operă la Lausanne, este fiica scriitoarei și traducătoarei Annie Bentoiu și a compozitorului Pascal Bentoiu. Foto: Antoaneta Dohotariu.

Când pierdem un părinte, un bunic, un străbunic care a trăit Istoria, poate că regretăm că nu avem prea multe înregistrări cu ceea ce ne povestea. Mai multe fotografii și mărturii care să fixeze tot ceea ce ei știau, tot ceea ce au văzut și au trăit. Ioana Bentoiu a avut la timp această idee importantă. Și-a rugat tatăl să-i scrie Istoria pentru ca ea “să nu uite”.

annie, si, pascal, bentoiu
Annie si Pascal Bentoiu, părinții Ioanei Bentoiu. Foto credit: Arhiva Familiei Bentoiu.

Pascal Bentoiu a scris Istoria pe care a trăit-o, sub forma unor scrisori adresate fiicei sale, Ioana

Pascal Bentoiu a fost compozitor, muzicolog și expert internațional în creația lui George Enescu. Scrisorile către Ioana evocă perioada interbelică, parcurge dramele celui de-al Doilea Război Mondial, apoi sovietizarea țării, dictatura comunistă și, în mod special, tulburii ani ’90. Pascal Bentoiu (1927-2016) a fost fiul avocatului și ministrului liberal Aurelian Bentoiu, personalitate care s-a stins la Jilava, după ani de temniță grea. Pascal Bentoiu vorbea curent șapte limbi și, pe lângă cariera sa muzicală, era pasionat de istorie, politică și literatură. Este autorul a trei opere, opt simfonii, două poeme simfonice și alte lucrări pentru orchestră, șase cvartete, două sonate, peste treizeci de lieduri și șase cărți de estetică și muzicologie. De această moștenire prețioasă se ocupă acum Ioana Bentoiu.

annie, si, pascal, bentoiu
Annie si Pascal Bentoiu, părinții Ioanei Bentoiu. Foto credit: Arhiva Familiei Bentoiu.

«Draga Tată, îți mulțumesc că ai știut să nu uiți și că m-ai făcut să înțeleg în ce fel prezentul nu poate fi o surpriză dacă acceptam trecutul »

La începutul volumului “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana”, Ioana Bentoiu se adresează tatălui său: “Dragă Tată, într-un târziu ai fost de acord să îmi scrii, la cererea mea insistentă, ca să nu uit. Capacitatea ta de analiză, dublată de o memorie care dădea rareori greș, mi-a sintetizat istoria acelor ani atât de limpede, încît am vrut neapărat să împărtășesc și cu alții claritatea gândirii tale, fără nici un pic de afectare sau de pretenție intelectualizantă – lucru care ni s-ar fi părut tututor odios. Îți mulțumesc că ai știut să nu uiți și că m-ai făcut să înțeleg, amănunțit și colorat, în ce fel prezentul nu poate fi o surpriză dacă acceptăm să privim trecutul cu ochii larg deschiși”.

Ioana si Annie Bentoiu. Fotografie din Arhiva Familiei Bentoiu.

„«Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana» este o carte obiectivă, chiar cu mult umor”

B365.ro: De ce este importantă cartea despre Istoria trăită?

Ioana Bentoiu: “Este importantă pentru tineri și pentru cei mai puțini tineri. Îți explică Istoria și ajungi să înțelegi bine și destul de rapid ce a fost cu România, din anii ’30 și până acum. Pentru că România este foarte complicată și întotdeauna a fost așa. Nu poți să te referi la un singur moment istoric, pentru că toate sunt legate între ele; sunt amestecate. Epistolele tatălui meu au o foarte mare doză de obiectivitate. Așa cum este și cartea mamei mele, Annie Bentoiu, “Timpul ce ni s-a dat”, volumul de scrisori al tatei este o carte fără ură. Este o carte obiectivă, chiar cu mult umor. Un volum care nu îți dă cine știe ce speranțe dar, cumva, nu ieși din el dărâmat. Ieși mai cunoscător, înțelegând mai bine ce s-a întâmplat în istoria României recente; și, poate, dacă ai inițiativă și vrei să faci ceva în România, poți să îți spui: dacă vreau să fac ceva, știu de unde să o apuc”.

« “Istoria trăită” fost un fel de cadou pentru mine »

B365.ro: Este o carte utilă pentru cei tineri? Este un compendiu de istorie?

Ioana Bentoiu: “Absolut. De pildă, eu sunt pasionată de istoria Franței și am nu știu câte cărți despre Ludovic al XIV-lea, dar nu sunt deloc toate scrise în același ton. Trebuie să mă duc să verific, să compar, să aflu dacă a fost așa sau nu. Pentru istoria României ar fi fost la fel de greu. “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana” este cu atât mai mult o carte pe care aș recomanda-o tuturor. Este scurtă, se citește foarte repede, iar tatăl meu așa vorbea, exact așa cum sunt scrise epistolele. Mi le-a înmânat când am venit în România, pentru că nu putea pune la cutie o scrisoare de 60 de pagini, cu riscul evident de a o pierde. Celelalte scrisori obișnuite, personale, le-am primit prin poștă. Păstrez un metru și jumătate de corespondență de la părinții mei în bibliotecă. “Istoria trăită” fost un fel de cadou pentru mine. Annie Bentoiu a scris si ea la un moment dat câte o frază pe zi pentru tatăl meu. Cartea “Fraze pentru viața de zi cu zi-1989” a fost un fel de cadou pentru el”.

ioana, si, annie, bentoiu
Ioana Bentoiu si mama sa, Annie Bentoiu. Foto credit: Arhiva Familiei Bentoiu.
« Bucureștiul în anul 1981, când am plecat din țară, era deja delabrat față de cum îl știam eu din anii ’60-’70 »

B365.ro: Cum era Bucureștiul în anul 1981 când ați plecat din tara, fără să știți dacă o sa vă mai întoarceți vreodată?

Ioana Bentoiu: “Bucureștiul în anul 1981 era deja delabrat față de cum îl știam eu din anii ’60-’70, când am început să deschid ochii. Pentru că nu se mai reparaseră casele și nici nu aveai cu ce să le repari. Când apelai la ICRAL era o complicație întreagă, iar Ceaușescu, în anul ’77, după cutremur, a interzis repararea multor case. Avea în plan să dărâme toată acea parte veche din București, nu știa încă până unde va putea să dărâme, dar avea această idee fixă. S-a dus odată pe Bulevardul Republicii (acum Bulevardul Carol) și a făcut un gest cu antebrațul – gest care îi era tipic. A ordonat ca în direcția acelei miscări de antebraț să se facă o stradă. Și atunci s-au darâmat niște case într-un mod total aberant. Țin minte o casă splendidă pe strada Marin Serghiescu. A fost dărâmată și au apărut pe noua stradă tot felul de calcane și de case care se prezentau în triunghiuri, ceva total aberant. Noi am botezat atunci în derâdere noua stradă aparută din senin Bulevardul Calcanului. Astăzi se numește Armand Călinescu”.

« Părinții mei erau arondați în diferite locuri pentru rația de ulei, pâine și zahăr »

Ioana Bentoiu: “Când am plecat, în anul 1981, deja se demolase mult ceva, dar noi nu prea știam ce și de ce. Apăruseră acele garduri de metal care înconjurau mari zone din oraș. Nici nu mai știu când au început exact demolările mari, masive, în cartierul vechi Uranus. Am asistat la delabrarea treptată a caselor și începuse totodată teroarea cu frigul. După cutremur, ne mutasem în Drumul Taberei, unde am nimerit într-un apartament dintr-un blocușor nou. Muream de frig. Tremuram îngrozitor, am făcut o sinuzită cumplită în primii ani. Deja din anul 1981, Bucureștiul începea să fie foarte trist și foarte sumbru”.

ioana, si, annie, bentoiu
Annie si Ioana Bentoiu. Foto credit: Arhiva Familiei Bentoiu.

„Drumul Taberei, acolo unde “se termină Bucureștiul și începe România”

B365. ro: Părinții dumneavoastră locuiau într-un bloc fără lift, acolo unde spunea tatăl dumneavoastră, “se termină Bucureștiul și începe România”. Cum era spiritul lor în acele vremuri atât de grele?

Ioana Bentoiu: “Părinții mei mi-au scris o serie de scrisori din care se vede cum și-au văzut toată viața de treburile lor, adică de ceea ce scriau sau compuneau, de ceea ce citeau, de relațiile cu prietenii lor, aleși pe sprânceană. Bineînțeles că stăteau și la cozi. Erau arondați în diferite locuri pentru rația de ulei, pâine și zahăr. Au trăit foarte, foarte modest, cum de altfel trăiseră și se obișnuiseră în epoca stalinismului. Le trimiteam pachete, mâncau multe cutii de conserve, erau foarte frugali; adică la noi mâncarea nu își avea un prea mare loc în buget. Tata își făcea nechezol, ca toată lumea. Au cultivat curajul si nu se plângeau de fel .

B365. ro: După anul 1989 de ce nu a mai compus muzică?

Ioana Bentoiu: “ Pur si simplu nu mai putea, era foarte deprimat. A doua zi după evenimentele din decembrie 1989, după ce se trăsese în Piața Palatului, tata s-a dus acolo, s-a întors acasă și a spus: « Totul este o făcătură ». Aceasta înainte de împușcarea soților Ceaușescu și înainte ca toată lumea să priceapă ce se întâmplă. L-am întrebat de ce, doar oamenii erau atât de entuziașți în primele zile. Și mi-a spus : «Nu e posibil ca acea clădire (Comitetul Central), care era luminată a giorno, să nu aibă nici o singură împușcătură și toate celelalte din jur să fie distruse ». Întotdeauna a înțeles istoria impecabil și înaintea multora”.

ioana, annie, pascal, bentoiu
Pascal, Annie si Ioana Bentoiu. Foto credit: Arhiva Familiei Bentoiu.
«Dacă se aplica legea lustrației, România ar fi fost țara care s-ar fi ridicat cel mai repede după comunism »

B365. ro: România nu era pregătită pentru schimbare, nu exista opoziție, mai trăiau puțini supraviețuitori care să vorbească despre teroarea stalinistă din anii ’50. Poate de aceea l-au ales președinte pe un comunist luminat, om de bine.

Ioana Bentoiu: “Eu cred că și acum se duce o luptă intestină pentru putere și nu este foarte clară orientarea noastră, asta este ceea ce simt. Ideea mea fermă este că dacă de la început ar fi fost făcut totul clar și se aplica legea lustrației, România ar fi fost țara care s-ar fi ridicat cel mai repede după comunism. Aici vorbește patriotismul meu indubitabil… Pentru că românul este inteligent, rapid, când vrea să muncească muncește. Nu ar mai fi existat acea hemoragie teribilă, nu numai de elite, ci și de tineri, prin plecările în vest”.

«Tata asculta muzică. Mult jazz. Și citea enorm »

B365.ro: În volumul “Istorie trăită. Scrisori pentru Ioana”, tatăl dvs. descrie atmosfera anilor ’90. Ce făcea atunci când era deziluzionat de tot ceea ce trăia?

Ioana Bentoiu: “Când era foarte deziluzionat se uita la filme cu Fred Astaire, la documentare si la fotbal. Asculta muzică. Mult jazz. Și citea enorm. Mama însă, toată viața până când s-a îmbolnăvit, a citit și ziarele. Dorea să fie mereu la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Tata devenise nepăsător, mai ales din 2012 încoace. În ceea ce mă priveste, am plecat la 25 de ani. Am ezitat mult, mai ales față de tata care niciodată nu ar fi plecat din țară. În anii ‘90 eram entuziastă la început, mă gândeam că va renaște Partidul Liberal, însă tata mi-a spus: « Vezi-ți de treabă, partidele sunt atât de infiltrate încât nu mai au nimic de-a face cu ce erau înainte ».

annie, bentoiu
Annie Bentoiu (1927-2015). Foto credit: Arhiva Familiei Bentoiu.
«Sunt convinsa că scrierea cărții Timpul ce ni s-a dat a ucis-o pe Annie Bentoiu»

B365. ro. Părinții dumneavoastră au fost foarte conectați la istorie. Mama dvs, Annie Bentoiu, ne-a lăsat o altă carte de istorie trăită excepțională, “Timpul ce ni s-a dat”. Scrierea acestei cărți i-a grăbit sfârșitul?

Ioana Bentoiu: “Cartea a ucis-o. Sunt convinsă de aceasta, pentru că s-a replonjat în realități atât de dure pe care le-a trăit. Eu am intitulat volumul tatălui meu “Istorie trăită”, pentru că una este să fii istoric de exemplu, și să vorbești despre războiul celor 100 de ani, dar să nu-l fi trăit, alta să fii martor. Când mama s-a replonjat în trecut, acela era trecutul ei. Tata o recitea mereu, își retrăia propria viață. La început, mama dorise să compună un roman, dar și-a dat seama că realitatea este mult mai puternică decât ar fi fost orice ficțiune. A trăit scrierea cărții ca pe o datorie. I-a fost desigur mai ușor să își aducă aminte de anii copilăriei și ai tinereții din prima parte, care se oprește în anul 1947, și din care reiese uneori o notă idilică, in ciuda războiului. Cea de-a doua parte a fost din ce în ce mai penibil de scris, pentru că realitățile deveniseră mult mai dure. Toată lumea întreabă de ce s-a oprit cu evocarea trecutului în anul 1959 ? Pentru că a înțeles că acela a fost punctul în care comunismul se instalase atât de profund și de radical, încât nu mai era drum de întoarcere”.

«Ce mă frapează în România este răutatea unor profesori față de elevi, care este pură răutate, nimic altceva »

B365. ro: Sunteți stabilită în Elveția, dar mereu va întoarceți în România. Spuneați că vă simțiți de parcă ați avea o soră geamănă la București. Ce face sora geamănă la București și nu face în Elveția?

Ioana Bentoiu: Se întâlnește cu cea din Elveția în aeroporturi. Aici mă ocup de moștenirea culturală lăsată de părinții mei, de editare de cărți… de interviuri! Îmi văd prietenii buni din București, pe care îi iubesc, și care sunt diferiți de cei din Elveția. Aici m-am dus la lansarea volumului epistolar al tatălui meu, apoi am fost cu prietenii la un local și m-am întors acasă la 3 noaptea. Acolo, geamăna cântă, muncește monastic și se ocupă de elevii săi. Ce mă frapează în România este răutatea unor profesori față de elevi, care este pură răutate, nimic altceva. Au o lipsă totală de psihologie. Unul dintre sporturile mele din Elveția este să fac în așa fel încât elevul, cât ar fi el de puțin dotat – unul poate este genial, altul nu – să învețe cu adevărat ceva, să aibă plăcerea să progreseze. Muzica este plăcere, este despre plăcere și bucurie, despre împlinirea unor dorințe. Și aceasta face parte din jobul meu: să fac în așa fel încât elevul să aibă și despre mine o amintire de profesor luminos (cum am și eu amintiri despre câțiva profesori de-ai mei) si să continue să iubească Muzica. Să devină un excelent meloman, să aibă și el ce transmite altuia. Una dintre cele mai importante preocupări ale mele ca profesoară este să nu-l jignesc vreodată, să transmit ce trebuie cu dragoste. Ori asta în România se întâlnește mai rar. Țin minte din conservator, nu prea exista respect”.

 

«Vocea este misterioasă, trece prin tine și nu o fabrici tu, ea este chiar tu. Nu știi de unde vine»

B365. ro: Ați făcut și psihoterapie prin canto? Cum se face aceasta?

Ioana Bentoiu: “Am avut o elevă care cânta ca amatoare, ea fiind psihanalistă și psihiatră. A îngrijit câteva cazuri mai grele și mi-a sugerat să predau canto acelor fete. Am fost de acord. Au venit și mi-am dat seama că am acest feeling, să le scot din problemele lor. Pentru oricine vine la mine să-și cultive glasul, am acest « nas » care se înșală arareori. Ei nu își dau seama, vin, vorbesc cu mine câteva minute, eu sunt în spatele pianului și le pun câteva întrebări. Dupa câteva exerciții știu deja multe despre ei… Oamenii nu își dau seama cât de mult Vocea revelează adevărata lor personalitate și problemele pe care le au, tot ce-i rău și tot ce este bun. Pe mine m-a fascinat întotdeauna timbrul vocii. Adică acea iscălitură unică, așa cum o dau irisul sau amprentele digitale. Dar vocea este ceva și mai profund decât toate aceste lucruri. Pentru că noi ne uităm în oglindă și ne vedem irisul sau amprentele digitale. Vocea este misterioasă, trece prin tine și nu o fabrici tu, ea este chiar tu. Nu știi de unde vine. Această idee face parte dintr-o carte pe care o voi publica în limba franceză. Glasul este o parte de mister în noi. Timbrul unui om îmi sugerează tot felul de lucruri. Ameliorându-i felul de a cânta și făcându-l să înțeleagă ce este vocea în el și pentru el, îl poți vindeca de anumite lucruri”.

Dar asta este alt subiect, altă viață. Revin la carte. Chiar dacă nu sunteți pasionați de istorie, citiți cartea “Istorie trăită. Scrisori către Ioana”. Nu este deloc plictisitoare, este hrănitoare și esențială pentru orice generație.

Interviul cu doamna Ioana Bentoia VA URMA.

Citeste si: Formidabila poveste a Școlii Centrale de Fete din București. O privire prin cele mai ascunse colțuri și prin două perechi de ochi sclipitori: Annie și Ioana Bentoiu

 

 

Cookies