Cum se simte briza mării într-un autobuz STB

Puține lucruri te binedispun mai eficient, când mergi spre muncă într-un autobuz STB, decât să te gândești la zilele în care vei fi departe de job. Iar faptul că ai nimerit o mașină nouă, cu aer condiționat, și – bonus – ai mai prins loc și pe scaun, te face să simți, deja, briza mării. Și să te imaginezi lenevind, cu un cocktail în mână, pe un șezlong.

În 226, doi călători, un el și-o ea, pe la 30-35 de ani, tropăie de entuziasm: se apropie momentul în care vor pleca, în sfârșit, în vacanță. Nu sunt un cuplu, ci buni prieteni. Plănuiesc concediul împreună, într-o gașcă mai mare. Din câte rezultă, fiecare a discutat, înainte, și cu perechea lui. Dar o concluzie comună încă nu s-a arătat la orizont. Ea, aparent mai nehotărâtă, îi cere lui părerea:

– Deci, ce facem, unde mergem la mare, la noi sau în altă parte?

Bărbatul bufnește categoric:

– Nu mai merg la noi câte zile oi avea eu! Păi cu cât dai la noi pe 2 nopți, la bulgari stai 5! Și nici nu se compară, la absolut nimic! Prost să fii, să mai pui picioru’ la Mamaia!

Femeia îl secondează bucuroasă:

– Ai dreptate, mă, hai la bulgari! Că, în afară de limbă, eu mă simt la ăia exact ca acasă. Că și la ei fac cum făceam la noi, pe vremea când mai mergeam.

Colegul de drum o privește nedumerit. Așteaptă răbdător explicația. Nu foarte răbdător, totuși, fiindcă 5 secunde mai târziu, întreabă:

– Adică ce faci?

Femeia îl privește râzând și dezleagă misterul:

– Mă scol la 5 dimineața și-mi pun prosopu’, frumos, lângă apă!

Bărbatul nu pare atât de impresionat. Poate și fiindcă nu înțelege exact cum stă treaba cu gestul respectiv. Prietena lui nu dă semne c-ar vrea să explice. În schimb, fără preaviz, găsește un motiv de nemulțumire. Pe care se grăbește să-l și verbalizeze:

– Da’ nu e ca și cum am cu cine! Că fina, cu o seară înainte, zice mereu: ia-mi și mie prosop, că vin și eu! Și eu, ca proasta, îi iau prosop, i-l pun acolo, o aștept cuminte… Și ea ce crezi că face? Nu numai că nu vine devreme, da’ doarme până la 12! Nici măcar la micu’ dejun n-ajunge! Rămân singură, acolo, de dinainte de răsărit.

Bărbatul continuă să tacă. Parcă nici el nu s-ar trezi cu noaptea-n cap, doar ca să poată plasa strategic un prosop „în prima linie”. Dar femeia care știe cel mai bine cum stau lucrurile la malul mării nu renunță. Abandonează tonul supărat și revine la beneficiile fără egal ale tacticii ei măiastre:

– Știi cum e, mă? Vis! Merg la 5, pun unde vreau eu prosopu’, că nu-i nici dracu’ împrejur. Stau ce stau, apoi trec la partea a doua: la 7 mă duc la bar, că se deschide baru’, îmi iau o cafea și mă întorc la prosop. Stau acolo, îmi beau cafeaua și respir aeru’ ăla curatu’! Și fumez și două țigări!

Te-ar mai putea interesa și:

• Un tată la capătul răbdării răbufnește pe un traseu STB: „Până când o s-o țină tot așa, până când?”