Cum se manifestă delirul de război la mall, dar mai ales cum am ratat șansa să ne dea Kamala apă caldă când a venit la București

16 mart. 2022
1272 Afișari
Cum se manifestă delirul de război la mall, dar mai ales cum am ratat șansa să ne dea Kamala apă caldă când a venit la București
Oana Titică: Cum se manifestă delirul de război la mall, dar mai ales cum am ratat șansa să ne dea Kamala apă caldă când a venit la București

Bună dimineața în a treia săptămână de război.

Putem observa în această nouă criză care s-a abătut peste noi, imediat după pandemie, că repetăm niște tipare, pe care le vom numi Panica, Delirul și Supărarea ciudoasă, ca să nu îi zic Pizmă, fiindcă sigur s-ar râde în fundul clasei, iar aici vorbim doar lucruri serioase.

Să le luăm pe rând:

  1.  Etapa de PANICĂ, prima pe listă, se explică singură și se referă la primele zile ale unei noi crize, când populația nu prea înțelege ce se întâmplă, știm doar că a venit covidul / războiul și că treaba pare groasă. În această etapă, se achiziționează cu toți banii pe care îi avem produsele la modă la momentul respectiv: soluție de spălat podele cu clor și conserve de mazăre în 2020, respectiv ulei și benzină acum. Ne încuiem în case sau, după caz, ne documentăm unde sunt adăposturile antiatomice din cartierul nostru și ne pregătim bocceluța cu acte, pe care o atârnăm lângă ușă.
  2. A doua etapă, DELIRUL, intervine în câteva zile, când ne prindem că totuși că n-am murit, iar în timp ce stăm în casă și mâncăm mazăre din conservă sau, în funcție de cât ulei am cumpărat, prăjim cartofi, începem să reflectăm: ‘Totuși, care e faza? De ce se întâmplă aceste dezastre în viețile noastre liniștite, când noi ne vedeam de firescul zilelor, mai schimbam nisipul pisicii, mai mergeam la muncă și mai ieșeam la șpriț în weekend?’. Mintea trebuie să identifice vinovatul.

În ambele situații, declanșatorul a fost clar din start: virusul Covid 19 în 2020 și Vladimir Putin în 2022. Dar eram neajutorați în fața lor. Fiindcă eram prea copleșiți de enormitatea situației și îngenuncheați de neputința de a face ceva – nu e ca și cum tu, un singur om, poți să te bați cu un virus sau poți să te duci la Moscova să îi spui lui Putin să se oprească din a mai fi un criminal sinistru, iar acesta o să zică ‘sigur, Oana, bine că m-ai rugat tu, eu nu-mi dădeam seama că fac ceva aiurea, scuze’. 

Dar furia și neputința noastră să se descarce undeva, așa că în absența posibilității de a-l potoli pe Putin, criminal de război, sau de a eradica virusul, acestea se vor duce între noi, cetățenii, respectiv către cei care nu gândesc ca noi. Astfel, cei care ies fără măști din casă (2020) sunt CRIMINALI, iar în 2022, cei care ies din narativa promovată pe social media și în presă sunt PUTINIȘTI sau RUSOFILI.

Acesta, dragi cititori de internet, este Delirul.

        3. În prezent, ne aflăm în etapa cu delirul de război și nu știm dacă se va ajunge în etapa 3, Supărarea ciudoasă, în care rămanem totuși supărați pe cei care nu gândesc ca noi, dar nu mai facem spume la gură.

Acest gând mi-a venit din primele zile de la anunțarea invaziei, când au început să intre primii refugiați în țară. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc au sărit să ajute cum au putut – unii dintre noi au dus mâncare, unii au cazat oameni, unii dintre noi câini, care cum am știut. Panica, în acest context, a fost chiar foarte constructivă.

În acele zile, într-o postare ulterior ștearsă, un rocker dintr-o formație heavy-metal românească a scris ceva care, parafrazând, suna cam așa ’ucrainienii pot intra cu zecile de mii la graniță doar cu act de identitate, dar noi, românii, avem nevoie de șapte teste și trei passenger locator forms ca să venim în țara noastră’.

Instantaneu, zeci de share-uri RUȘINE!!! CANCEL!!! ȚII CU RUȘII!!! cum poți să spui așa ceva? O reactie complet irațională, delirantă și nejustificată fiindcă:

1. Enunțul făcut avea valoare de adevăr, deci el doar relata o situație reală din România la momentul respectiv.

2. Nici o secundă autorul nu spusese că nu îi este milă de ucrainieni sau că nu i-a ajutat sau ca are ceva cu ei.

3. Interpretarea enunțului era de critica la adresa AUTORITĂȚILOR, nu la adresa bieților refugiați. Este foarte important!!!

BONUS: scopul rockerilor este sa fie anti-sistem, de la Rolling Stones încoace, care au pus mereu la îndoială ce făceau toți politicienii.

Pare că aici e problema. Noi ne certam între noi, când am putea folosi energia aia să ne îndreptăm către clasa politică, acum și întotdeauna. Oamenii Persoane Fizice în democrație în principiu fac ce vor: dacă vor sa doneze ucrainienilor bine, dacă vor să doneze românilor amarâți bine, dacă vor să adopte câini, bravo, daca vor sa doneze sânge, superb, dar au tot dreptul să n-o facă.

De ce ne freacă grija ce fac alții?

‘De ce merg ucrainienii la mall? De ce nu sunt mai mulți dintre ei săraci!? De ce cer discounturi de refugiați când ei parchează BMV-ul la subterană, care costă cât apartamentul în care stăm noi?’, a urlat jumătate de oraș.  Ce avem cu ei?

N-ar fi mai eficient să ne concentrăm pe a trage la răspundere autoritățile? Spre deosebire de oamenii ceilalți, cetățeni ca noi, cu libertăți și drepturi, autoritățile sunt plătite din banii noștri. Fiecare dintre cei care citiți acum acest text plătiți salariul unui politician. Pe ei ar trebui să nu-i lăsăm în pace.

Săptămana aceasta, Bucureștiul și persoana fizică a Ficusului Klaus Iohannis au fost binecuvântate de vizita Kamalei Harris, cunoscută și drept ‘doamna care plângea în telefon  ‘We did it, Joe!’

Eu aș vrea să știu, de exemplu, de ce nu s-a aruncat nimeni cu o pancartă în fața coloanei Kamalei (mă duceam eu, dar am fost la coafor în ziua respectivă), pe care să scrie DOAMNA KAMALA, NU AVEM APĂ CALDĂ! Să știe și fata, că pare a nice girl, că deși ea a venit să ne felicite că suntem țuț cu refugiații, noi tot ne spălăm cu apă încălzită din cratiță din când în când și poate îl roagă pe Klaus să facă ceva și în sensul ăsta, că pe noi nu ne ascultă. Aceasta este o realitate și nu înseamnă că avem ceva cu refugiații, DIMPOTRIVĂ. Ne dorim să ne fie bine tuturor. Îi ajutăm cum știm noi, cu șnițele, îi luăm la noi în case și le ținem câinii în gazdă. Nu noi suntem problema și nici ei. Politicienii sunt.

La final, aș vrea să știu dacă celor 35 000 de persoane care au participat la concertul caritabil We Are One de la Arena Naționala nu li se pare ciudat că, cu două săptămâni în urmă, dacă faceai o petrecere în bar cu 200 de oameni venea poliția și te lovea cu tigaia în cap sau ceva (nu mai știu exact pedeapsa, că n-am mai urmărit regulile). 

Mmm?

Nota B365.ro: La finalul de după acest final, noi vă recomandăm să mai citiți ce scrie Oana. 

Cookies