Cum se fac ilegal bani din reciclare la supermarketurile din București, o mare bătaie de cap pentru IT-iști. Bonus: Cum să nu-ți golească cardul un test de personalitate

Banii. Ochiul dracului și noi, oamenii, facem orice să vedem prin el și doar prin el. Nu se închide nici când nu-l ai. Stă mereu deschis să ne aducă aminte cât valorăm chiar și atunci când știm că hobby-ul lui e nonvaloarea. Și de multe ori uităm să ne uităm în suflet după ce ne uităm în portofel și confundăm golul buzunarului cu cel al inimii noastre. Sărăcia nu e pentru cei slabi, ar spune banul și, culmea, doar cei care se cred slabi sunt săraci, ar spune sufletul. Uită-te și tu ce e în stare să scrie omul pentru bani. 

Ieri de dimineață era aproximativ joi. O lălăiam prin casă cum face orice om când are mai multe chestii de făcut. Mie nu îmi place să mă simt copleșit de treabă și, ca să scap de sentimentul de copleșire, mă apuc să fac câte ceva ce nu are nicio treabă cu treaba mea. Ba un film, ba un scroll pe Insta, ba un privit un gol. Îmi scrie un prieten, iar lenea mea era atât de profundă că mi-a fost lene să-i răspund, așa că l-am sunat. Și bine am făcut, că altfel nu aveam subiect să scriu azi.

Vorbim noi ba de Ocultă, ba de implicarea lui Kim Kardashian în ocultă, sper că Paris Hilton e curată și nu o iau și pe ea ca pe P Diddy, ba de American Horror Story, care e produsul Ocultei, multă Ocultă de dimineață. Și din una în alta, de la ocultă s-a ajuns ceea ce urmează să îți povestesc. Prietenul acesta lucrează ca IT-ist pentru un lanț de supermarketuri și îmi zice că, mai nou, au și ture de noapte, întrucât sistemul IT sau cum s-o numi are nevoie de un upgrade masiv, căci niște oameni au găsit o nouă modalitate de a face ilegal bani din reciclare.

Metoda este foarte simplă, dar tot m-am mirat că unora le-a dat prin cap așa ceva. Știi că există în București, și nu numai, acele aparate automate unde poți să reciclezi sticle de plastic, sticle de sticlă și doze metalice. Fac o paranteză. Aparatele alea sunt o poezie și fac parte din planul Universului de observa la om cum învață răbdarea. Eu am reciclat până acum de două ori. Am așteptat să se strângă ditamai sacul și m-am dus cu el. Coada ca coada, pot s-o înțeleg, e făcută să aștepte, chiar și coada animalelor fiind pusă la urmă. 

La început, m-am îndoit de mine. Am crezut că nu știu eu să bag. Bine, nici n-aveam prea multă experiență, că eu știu să pun sticle pe masă, nu să le bag în găuri, cum unii poate s-ar gândi malițios. Dar de data asta chiar nu a fost vina mea. Am pus unele sticle de 8 ori în aceeași poziție ca să mi-o înghită aparatul și nimic. Cu codul de bare în sus. Cu codul d bare și mai în sus. Cu codul de bare mai înălțat ca Isus. Nimic. Te iau spumele, ți se oprește iluminarea, se înfundă canalul cu Dumnezeu, ca să aflu dupe aceea că, de fapt, aparatul nu le ia pentru că au mâner din ăla de care ții sticla, ăla poziționat în dreptul dopului. Am cerut foarfecă de la casieră și m-am apucat să tai mânere în Mega. Dupe aceea, le-a luat aparatul. Am stat cam 40 de minute pentru un sac de sticle, eram eu bun de reciclat apoi. Și ni se poate părea că nu merită atâta timp pentru 38 de lei.

La fel au considerat și alți oameni, doar că lor, spre deosebire de mine, le-a venit și ideea cum să facă mai mulți bani de pe aceleași sticle. Au scanat sau xeroxat bonurile cu coduri de bare pe care le eliberează aparatul după ce bagi sticlele, pentru că s-au prins că, dacă te duci cu bonurile în alte județe decât cel în care ai scanat originalul, sistemul nu mai vede codul de bare ca fiind deja încasat și puteai să iei banii din nou. Iar pentru o cantitate rezonabilă de sticle, merita să faci un mic road trip. Și de asta trebuie upgradat sistemul, ca să vadă și codurile din alte județe. Vis.

După ce am vorbit cu prietenul ăsta al meu, am vrut să plătesc ceva online și nu mi-a ieșit nici asta din prima. Nici din a doua. Nici din a treia. A patra oară am intrat să văd dacă e ceva în neregulă cu cardul și remarc, din prima de data asta, că primisem o înștiințare cum că făcusem o achiziție dubioasă cu cardul la ora 01:22 când, de altfel, dormeam. Mi se spunea că banii nu fuseseră luați din cont și eram sfătuit să mărturisesc dacă chiar eu fusesem cel care voia să facă achiziția sau să dau report dacă nu fusesem eu. 

Eu pe tehnic nu sunt vreo somitate, am sunat un prieten care e, i-am trimis print screen-uri cu mesajele de la bancă, mi-a zis să dau report. Am dat report. Tot el m-a întrebat dacă mi-am comandat ceva de pe site-uri dubioase, i-am zis că mi-ar fi plăcut să am bani să fac asta. El se uitase pe detaliile din print screen-uri și, două minute mai târziu, mă întreabă dacă mi-am făcut vreun test de personalitate online.

Eu uitasem complet de treaba asta, dar mi-am amintit că îmi făcusem un test de personalitate destul de interesant și foarte lung, foarte, lung, nu mai țin nimic minte din el, la finalul căruia mi se ceruseră 1,25 dolari ca să primesc rezultatele. Asta cu foarte lung e foarte importantă psihologic pentru mine și cred că și pentru cei care au gândit schema, că mi-am zis că n-am stat atât să răspund la întrebări ca să nu văd rezultatele. 

Evident că nu scria pe nicăieri când m-am apucat de făcut testul că mă va costa ceva, dar mie asta nu mi-a dat deloc de gândit când mi s-au cerut 1,25 dolari, așa că i-am plătit plin de seninătate. Probabil că testul era să văd cât sunt de prost, pentru că mi-am dat și datele de card pe lângă suma cerută. Și azi-noapte s-a efectuat această plată suspectă de 134 de lei. Noroc că a fost cardul mai deștept decât mine. Marea mea dezamăgire, însă, este că se fură de la săraci. Păi tu vezi cât am pe card și îmi iei 134 de lei? Nici măcar nu e o împărțeală frățească, bro. Deci dacă primiți oferte de la Blossomup să luați în calcul că e foarte posibil să se anunțe un viitor furt.

Nu știu cum ar fi viața mea dacă aș avea foarte mulți bani… Nici nu-mi vine să am, că mă gândesc și la tine care mă citești și nu cred eu că te-ar interesa să-ți povestesc eu cum mi s-au părut prea vechi icrele negre pe care le-a scos chelnerul din păstrugă în fața mea sau cum mi-a căzut broboada Hermès și mi-a fost lene să mă aplec după ea, că oricum mai aveam 16.

Așa, cum mă îmbrobodesc pe mine alții e mai interesant, aș zice. Cam asta pentru astăzi. Vă pup pe fraudă. Doamne ajută și Doamne ferește, frauda ne urmărește. Adișorul Reciclatorul.