Cum se descurcă marile orașe ale lumii cu șobolanii. Ce poate învăța Bucureștiul de la aceste metropole

Șobolanii au devenit o problemă serioasă în Capitala țării noastre. Prezenți ici-colo, răsărind când ți-e lumea mai dragă și trotuarul mai liber, îi poți vedea cu coada ochiului în drum spre magazin, îi poți zări chiar în vitrina magazinului degustând un covrig după cum s-a întâmplat în Sectorul 1 sau îți pot pune viața în pericol prin metode „ingenioase”, cum e rosul cablurilor de la semafor. Din păcate, sau din fericire pentru noi, nu s-au născut șobolanii în București, chiar și cele mai mari metropole se confruntă cu ei chiar de dinantea noastră, motiv pentru care putem să vedem cum încearcă marile orașe ale lumii să scape de șobolani.

Dacă nu era îndeajuns criza gunoaielor, canicula și întârzierea deratizării, bucureștenii se confruntă cu o altă mare problemă, și anume șobolanii. Rozătoarele au început să fie din ce în ce mai prezente în oraș și au avut prilejul de a se înmulți mai ales datorită crizei gunoaielor din Sectorul 1, având acces la hrană și adăpost printre gunoaie. Alarmantă este și rata de înmulțire a șobolanilor – un adult ajunge la maturitate în 45 de zile și din acel moment, poate genera pe parcursul unui an circa 20-23 de mii de pui. Mai mult, un șobolan poate parcurge și 20 de kilometri pe parcursul unei zile, timp în care își schimbă cuibul, astfel „umplând” un oraș de rozătoare.

Din fericire pentru autorități, „se întâmplă și la case mai mari”, astfel că toate marile metropole ale lumii au probleme cu șobolanii. Doar New York-ul a cheltuit 32 de milioane de dolari pentru a ține sub control răspândirea șobolanilor. Între timp, în Mumbai dar și în alte orașe sunt semnalate an de an automobile incendiate din cauza rozătoarelor care „ciugulesc” cablurile electrice. Iată cum trei dintre cele mai mari orașe din lume – Paris, New York și Chicago gestionează invazia șobolanilor.

Șobolanii costă Parisul 1,6 milioane de euro în fiecare an

Deși Parisul este în general vestit pentru capodoperele arhitecturale, pentru Arcul de Triumf, pentru bulevardul Champs-Élysées, Muzeul Luvru sau Catedrala Notre Dame de Paris, orașul și-a consolidat o reputație și pe teme mai puțin plăcute ochiului, cum sunt șobolanii. Se estimează că în capitala Franței există doi șobolani pentru fiecare locuitor, ceea ce ar însemna că este vorba despre peste 4 milioane de rozătoare, potrivit Digi24.

Din 2017, conducerea Parisului a decis să investească anual 1,6 milioane de euro exclusiv pentru lupta cu șobolanii. Acești bani sunt utilizați pentru a instala capcane, pentru a schimba pubelele și coșurile de gunoi cu unele în care șobolanii nu pot intra. Deci, se pare că parizienii îmbină prevenția cu acționatul. În acest sens. autoritățile recomandă pe cât posibil persoanelor să evite să arunce mâncare porumbeilor, deoarece așa pot atrage șobolanii.

Se spune că în New York există 1 șobolan pentru fiecare patru locuitori

Șobolanii au devenit aproape ceva la care mintea te poartă când te gândești la New York. Deși metropola a făcut eforturi serioase privind eliminarea pe cât posibil a rozătoarelor, în acest moment se spune că este vorba despre circa 1 șobolan la fiecare 4 newyorkezi. Existau legende în urmă cu mulți ani care spuneau că fiecare newyorkez are șobolanul „său”, iar raportul dintre cetățeni și rozătoare este de 1:1.

Mai îngrijorător este că și în acest caz este vorba despre 2 milioane de exemplare de rozătoare, dar și faptul că rozătoarele umblă împreună și au devenit agresive, neînfricate.

„Pentru fiecare șobolan pe care îl vezi, mai pot fi zeci sau sute pe care nu îi vezi. Și când începi să vezi șobolani ziua, pentru că șobolanii sunt animale nocturne, atunci îți dai seama că problema este scăpată de sub control.”, a explicat Michael Parsons.

Mai mult, în metropola americană se încearcă și metode mai puțin rudimentare, precum utilizarea gheții carbonice, care este dioxid de carbon în stare solidă. Acesta este aruncat în cuiburile rozătoarelor, iar acestea se asfixiază.

În Chicago, șobolanii duc lupte crâncene cu pisicile

Conducerea orașului Chicago a luat o măsură mai firească, similară cu scenele din Tom & Jerry – au fost trimise „pe teren” 1000 de pisici, cu o misiune simplă – să vâneze șobolani. Conducerea orașului a colaborat cu un adăpost de animale, care a avut misiunea de a elibera 1000 de pisici. Localnicii s-au declarat mulțumiți de această măsură, dat fiind faptul că numărul șobolanilor la vedere a scăzut vertiginos. Mai mult, aceștia sunt de părere că pisicile vânau rozătoarele de amorul artei, deoarece acestea nu o făceau de foame. De asemenea, mirosul specific pisicilor ține departe șobolanii. Autoritățile se tem ca eforturile lor să nu fie în van, să nu fie o muncă de Sisif,  ca nu cumva șobolanii să revină. Este necesar ca șoarecii să se teamă de orașe, ca aceștia să nu aibă acces la deșeuri, și să fie întâmpinați de capcane și curse la fiecare pas.