CONTRIBUTORS

Cum să treci mai ușor prin Covid

Părerea mea despre Iisus Cristos e una foarte bună. Din punctul meu de vedere, El a fost unul dintre puținii oameni normali care au trăit pe această planetă, iar pentru asta merită tot respectul și aprecierea noastră. Aprecierea mea, mă scuzați. Am corectat pentru că am învățat în ultimii ani că nu face nimănui bine să încerci să impui cuiva propriile valori. Valoriile sunt ca să le ai și să te bucuri de ele.

Am făcut această specificație legată de aprecierea pe care o am pentru Domnul nostru, pentru că nu aș vrea să îmi fie greșit interpretată afirmația pe care o voi face în continuare: Iisus seamănă mult mai mult cu Covidul decât cu mulți dintre noi. Deocamdată. 

În primul și cel mai important rând, Covidul, ca și Iisus, nu face nicio deosebire între oameni, adică nu judecă. Covidul se manifestă în săraci, bogați, heterosexuali, homosexuali, creștini, musulmani, budiști, francezi, chinezi, aromâni, albi, negri, iar lista ar putea continua destul de mult. Covidul nu judecă. Spre deosebire de SIDA, cancerul homosexualilor din anii ’80, care făcea clar distincție între orientările sexuale, Covidul îi vede pe toți egali. Ulterior, după cum o arată istoria și statisticile și SIDA a devenit mai puțin părtinitoare. Covidul, însă, a fost așa de la bun început. Boala, în general, nu judecă, dar noi n-o să fim tâmpiți să urmăm fix exemplul bolii. În schimb, putem să urmăm exemplul sănătății. Nu știu dacă ați remarcat asta, dar pe planetă sunt foarte mulți oameni sănătoși din punct de vedere fizic. Și negri și albi și musulmani și de toate vârstele. Nu mai enumăr din nou. Concluzia ar fi că doar noi judecăm.

În al doilea rând, Covidul, ca și Iisus, ne poate duce foarte repede la Tatăl Nostru. Cine se ferește de întâlnirea cu Tatăl? Toată lumea. Asta mi se pare mie fascinant la noi, la oameni. Credem în Dumnezeu, în varii forme, dar cea mai mare frică ne-o provoacă întâlnirea cu EL. Oamenii sănătoși nu prea ajung repede la Dumnezeu, dar aici mai intervine accidentul, fratele mai parșiv și mai spontan al bolii. Avem, așadar, o sfântă treime formată din Iisus, boală și accident care ne poate facilita reîntoarcerea la conștiința pură.

Eu, de exemplu, speram că, dacă ai vibrația destul de înaltă, Covidul nu se atinge de tine, mai ales dacă nu te vezi în general cu multă lume. Acum nu știu dacă am io vibrația jos sau Covidul ăsta chiar nu judecă niciun aspect. Oricum, e irelevant. Relevant e că am Covid.

Am Covid încă și îmi face o deosebită plăcere să împărtășesc cu voi experiența mea, astfel încât o eventuală ulterioară nefericită întâlnire cu această boală să vă fie mai ușoară.

În primul rând, de asta am și început așa acest articol, se recomandă umorul. Umorul a acea parte a vieții care ne face să râdem. Acuma e de la sine înțeles că nu e musai să te bușească râsul când îți vine testul pozitiv, dar o necădere în abisurile anxietății ar fi chiar binevenită. Evident, dacă ești o persoană ipohondră și cu anxietate, primele imagini la aflarea rezultatului vor fi acelea cu tine intubat și ulterior pe ultimul drum. Nu e bine. Gândurile de acest timp nu te vor ajuta la nimic și, de asemnea, niciunul dintre gândurile negre din trecutul tău nu ți-a validat până acum capacitățile de sumbru clarvăzător. În sensul că e posibil să te mai fi gândit de zeci de mii de ori că o să mori și, totuși, iată-te citind textul unui homosexual creștin. 

De asta am considerat că e mai bine ca, cel puțin pentru mine, în loc să îmi dau filme de jale, să mă organizez și să îmi fac un plan. Am zis să-mi comand ceva de mâncare de pe Glovo. Când a venit pandemia prima dată și apoi a apărut primul lockdown, prin prisma anxietății mi-am imaginat că o să vină oameni pe stradă să îmi dea în cap ca să-mi ia câinele ca să mi-l mănânce. M-am dus la magazin să îmi fac provizii și m-am simțit ca o curcă atunci când se uită în lemne. N-am știut ce să iau. Am luat cincisprezece cutii de Almette, cincisprezece de pateu de porc Bucegi și vreo zece cutii cu Wasa, două baxuri de apă și m-am dus acasă. Acum însă, nemaiavând nici gust, nici miros, am decis pe loc să iau chestii ieftine, pentru că oricum nu făceam diferența. Decizia asta nu a contat deloc, pentru că nu eu am făcut comanda la Glovo. 

Notă foarte importantă: Dintre toate produsele comandate, singurul al cărui gust l-am mai simțit destul de aproape de gustul original a fost Eugenia! Eugenia, o simți și dacă ai Covid. Am băgat la eugenii fără număr, mințindu-mă în față că o fac pe fond nervos.  Nu recomand cartofii prăjiți fără gust, e ca și cum ți-ar molfăi cineva pâine caldă și ți-ar băga-o în gură. Mă rog, dacă vă place molfăit, e altă treabă, evident. În fine, ideea aici e să cheltuiți mai puțini bani, pentru că nu aveți cum să vă bucurați de calitatea mâncării. E inutil să dai bani pe foie gras, iar tu să ai impresia că mănânci fasole bătută. În cazul în care consumați fasole bătută, nu vă faceți griji, pârțurile au cel mult calități sonore, vagi ecouri ale ceea ce înainte de boală era miros.

Am avut câteva zile cu dureri musculare, dureri de articulații și o stare generală de vlăguire. M-am simțit ca un penis care avea nevoie de viagra, dar nu lua, pentru că el nu voia să se scoale, ca o râmă care nu-și dorea decât să se târască să-și mai ia o eugenie, ca un dialog mut între Dana Budeanu și Oana Zăvoranu despre optimismul lui Cioran, ca un pepene căuia îi creșteau colțuri fix când voia să se rostogolească din vârful dealului. Prietenul medic psihiatru de la care am luat Covidul mi-a zis atunci: “Fă un pic de cardio!”. Am făcut. Am alergat vreo zece miinute prin casă și m-am simțit mai bine. Și am băut multă apă. M-a lăsat și genunchiul stâng de la câtă apă am băut, de unde trag concluzia că de la deshidratare mă ținea. Mai trăgeam eu concluzia asta dacă nu făceam Covid? Nu cred.

Ca medicație am luat parasinus vreo trei zile, iar pe toată perioada mi-am adminstrat vitamina C, quercitină, un complex de vitamine și multă credință, credință că Dumnezeu mă va ajuta să trec și de asta, cum m-a ajutat și în privința multor altor căcaturi prin care am trecut. Ca tot omul. Într-o seară, țigara pe care o aveam în mână m-a strigat și mi-a zis să-mi pun și un rom dacă tot am aprins-o. Mi-a zis că, dacă beau și fumez, trupușorul meu o să creadă că nu am boala și o să mă vindec pe loc. Am luat vitaminele cu rom. Putea fi orice în paharul acela. Aroma plecase spre crepuscul să caute speranța. N-am mai băut de atunci, că n-avea rost să îmi bat joc de alcool. Nici nu m-am vindecat pe loc, dar tot m-am bucurat să am un pahar de cristal într-o mână și țigara în alta. 

Produsele culturale pe care le-am consumat au fost puțin intense. Am văzut un serial ușurel, Salvation. S-au salvat de multe ori. Încontinuu se salvau în filmul ăla. Am încercat să citesc ceva de Sadhguru, dar rândurile se împleteau ca și cozile unor virgine plecate să își caute flăcău la hora din sat. Sper că și-au găsit. Trebuie avută mare grijă la ochi. Nu trebuie mișcați. Ochiul mișcat confuzie creează. Cât despre al treilea ochi pot să spun un singur lucru: Nu a fost afectat de covid. Nu a avut nevoie de medicație, ci doar de un pic de atenție din partea mea.

Nu în ultimul rând aș vrea să specific atributele ecologice ale Covidului. M-am schimbat mai rar, m-am spălat mai rar, am consumat mai puțin deodorant și, totuși, din perspectiva mea, nu miroseam deloc rău. De unde reiese încă o dată că perspectiva contează. Nici gura nu îmi mai mirosea de dimineața, dar pe dinți mă spălam. M-aș fi spălat și la subraț dacă mă păștea vreo carie acolo. Dar nu mă păștea. 

Și am ascultat muzică. Muzica e pentru mine calea cea mai scurtă spre sfințenie. Rar spre niciodată mi s-a întâmplat să aud vreo melodie care îmi place foarte mult și să-mi aduc aminte că mă enervează cineva sau ceva. Cred că la Dumnezeu se ajunge mai ușor dacă dansezi decât dacă fugi, prin urmare, întru eterna slavă a Lui și a umorului, atunci când mă voi afla din nou la vreun fel de ananghie, voi recurge la a spune Tatăl nostru în timp ce dansez pe Macarena.

Cam atât. Vă doresc Covid deloc sau ușor. Doamne ajută. Merci. Addy

Nota B365.ro: După cum se vede și aici, Covid nu te oprește nici din scris, iar Adi e dovada vie, lucru pentru care nu putem decât să ne bucurăm nespus.Alte motive de bucurie de la Adi, mai jos:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button