Ce romantice sunt zilele de octombrie în oraș, care aduc cu ele un foliaj colorat superb, arome de dovleac copt prin cartiere, must proaspăt în piețe și – mai nou – posibilitatea ca oricând ieși din scara blocului să mori brusc la prima stradă pe care o traversezi.
E din ce în ce mai greu să fii pieton în Capitala noastră trăsnită, iar asta pentru noi, cei preponderent pietoni (de nevoie sau pur și simplu pasionați de mersul pe jos), a devenit chiar o chestiune de viață și de moarte. Dacă trebuie să mergi până la metrou, știi când pleci de acasă, dar nu e foarte clar când și dacă te mai întorci. De aceea, prevăzătoare fiind, eu una am început să las câinelui două castroane pline cu apă (în loc de unul singur) de fiecare dată când mă duc să-mi cumpăr covrigi – în caz că mă duc la cele sfinte lovită de mașină, să nu se deshidrateze animalul de companie până termină ăștia cu formalitățile.
După cum probabil ați remarcat din știrile ultimelor săptămani, pare că din ce în ce mai des bucureștenii sunt pocniți cu mașinile pe treceri de pietoni, apoi mor, în ciuda manevrelor de resuscitare și a protestelor locuitorilor din zonă, care încearcă de ani de zile să atragă atenția autorităților că e nevoie de semafoare și de semnalizări mai bune ale trecerilor din cartier.
Mai mult, pare și că toate eforturile autorităților de a îmbunătăți infrastructura orașului (folosesc cuvântul ‘eforturi’ cu mare indulgență, fiindcă se știe că nu există conceptul de ‘efort’ la stat), se duc către lărgiri de șosele, pasaje, piste de biciclete și trotinete. Foarte frumos, dar ce facem noi, pietonii? La mine în cartier, o grămadă de trotuare au fost desființate ca să se facă parcări, iar pe restul abia poți circula fiindcă Negoiță schimbă dalele cum schimba Elaine Benes iubiții. Trotuarele rămase sunt pline de biciclete fiindcă nici bicicliștii nu au pe unde să meargă și tot așa.
Pe la începutul anului, un șofer deosebit a reușit incredibila performanță de a-mi accidenta ușor câinele pe trecerea de pietoni, câine care se afla pe trecere CU MINE, în lesă, la 50 cm de genunchiul meu, la pas. Șoferul apoi s-a uitat uite în ochii mei și a demarat accelerând #forță de la locul faptei. A fost o situație atât de halucinantă încât, inițial, Poliția Romană nici nu a știut la ce birou să mă trimită, fiindcă nimeni nu mai trecuse prin așa ceva până atunci*.
După incidentul respectiv, am încercat să găsesc explicații pentru comportamentul șoferilor din ultimii ani. Poate din cauza pandemiei am luat-o cu toții razna și, fiindcă vrem să ne răzbunăm inconștient pe autorități, dar fiindcă știm că nu prea avem cum, începem să ne comportăm ca niște animale în trafic?
Iar asta se vede cel mai bine în conduita șoferilor pe lângă trecerile de pietoni. NICI DRACU nu mai încetinește cand se apropie de o trecere, așa cum scrie la Cod și cum e și logic conform legilor fizicii. De aceea, când mașina ajunge cu 50km/h fix lângă trecerea de pietoni, evident că ea nu va mai opri dacă tu tocmai ai pus piciorul jos – LASĂ CĂ MAI ARE PÂNĂ AJUNGE LA MINE, va gândi șoferul și va accelera mai mult, ca să se asigure că trece înaintea ta.
De aceea, pentru noi, dragi pietoni rămași să facem slalom printre gunoaiele de pe trotuarele orașului, am produs aceste sfaturi de supraviețuire.
Iar dacă vreți să fiți în maximă siguranță, puteți să procedați ca un cetățean din Bistrița care, supărat că autoritățile nu îi iau în seamă cererile de a amplasa o trecere de pietoni și pe strada lui, și-a desenat efectiv o zebră în fața casei, care cumva a făcut șoferii să încetinească, dar i-a adus în viață și un dosar penal pentru comiterea infracțiunii de împiedicare sau îngreunare a circulației pe drumuri publice.
Însă, la cum arată lucrurile în ultima vreme, parcă toți am alege un dosar penal decât să ne pocnească un autoturism pe străzile patriei.
*** Câinele este foarte bine, nu a pățit nimic după accident, iar Poliția l-a găsit pe domn foarte rapid.
Nota B365.ro: N-a fost sfat cu care Oana să fi dat greș, dar nici povestire, după cum arhiva noastră stă dovadă: