Bună dimineața, dragi cititori, dintr-un București în care a apărut un nou sortiment de boală – răceala sau viroza care durează trei săptămâni.
După cum știm, o răceală obișnuită – paracetamolizată și stinsă cu ceai fierbinte corespunzător – durează o săptămână. În scumpa noastră capitală, fiindcă Aleșii ne țin în congelator de la începutul lunii (pentru persoanele cu centrală termică – da, iar nu avem căldură), răcelile durează pană doresc niște cârnați care se ocupă de CET-uri să finalizeze ‘manevrele de reechilibrare ale pompelor blablabla’, respectiv ‘scuze ieftine pentru persoane cu IQ sub medie pe care le postăm pe site-ul CMTEB’, pentru că sincer noi nu mai punem botul.
Așa că, dragi gripați ai Capitalei, luați-vă un ceai fierbinte alături, teancul de batiste pregătit, siropul de tuse la îndemână, și să ne gândim la lucruri mai bune, respectiv la cum o să pregătim mesele de Sărbători care urmează.
Aceia dintre noi care vom fi gazde de Crăciunuri sau Revelioane abia așteptăm să ne lansăm în preparări de meniuri, să umplem frigiderul cu băuturi și să bem cu prietenii, în timp ce aceștia ne laudă ce bine am gătit, iar pe fundal cantă Stacey Musgraves – Glittery.
Acesta este momentan filmul imaginar în care trăiesc eu, însă realitatea e că, deși am o rață în congelator, aș putea la fel de bine să o scot să locuiască în sufragerie până de Crăciun, căci s-ar menține în stare perfectă datorită unei temperaturi optime.
Însă, cu speranța că vom avea căldură până în Ajun, iată câteva sfaturi pentru organizarea unei petreceri festive de succes.
Nimic nu e mai nasol pentru invitați decât o gazdă super stresată, care asudă peste o oală în bucătărie, bombănind ‘bine că beți voi acolo, eu cu ce am greșit în viață?’. Și e nasol și pentru gazdă. Deci – antreuri, toate pregătite cu o zi înainte (de exemplu pate de ficat cu coniac și stafide, pate de ciuperci cu cimbru și unt, salată boeuf – forță, ouă umplute cu wasabi și orice nu necesită completare sau asamblare la fața locului).
IMPORTANT – Nu vă puneți invitații să vă ajute – rolul lor e să sifoneze Disaronno cu picioarele în sus pe canapea, nu să vă înfășoare vouă prosciutto pe grisine.
Acest concept de ‘întoarcere la origini’ atât de exploatată în publicitate ne îndeamnă să privim înapoi pe vremea idilică a bunicilor la sat, cu ingrediente naturale, vaci fericite și lemne în sobă. Foarte drăguț, nu zic nu.
Dar pentru noi, ăștia care am crescut după Revoluție, în anii 90, în provincie, originile la mese festive înseamnă ceapă verde în pahar, salată boeuf pe care scrie DENISA cu ardei gras, șervețele cu Moș Crăciun, farfuriuțe de sticlă cu șorici și pet-ul de Cola pe masă.
Mi-ar plăcea ca pe 25 decembrie să văd instagramul plin cu așa ceva, ca un tribut al copilăriei noastre. În schimb, știu că am rupt cu toții Jumbo și alți retaileri în încercarea de a face un Crăciun ‘scandinav’, ca și cum noi ne-am născut în țările alea unde se pierd formații rock în pădure.
Știu că, dacă ar fi să respectăm punctul 2 în totalitate, la finalul mesei festive gazda ar trebui să fie cu ochii împăienjeniți urlând EU PENTRU CINE AM FĂCUT ATÂTA MÂNCARE, dar să zicem că putem sări acest aspect. Încercați să calculați exact cați oameni vin și câte sute de grame ar putea intra în ei (nu uitați că au de consumat și aperitive și desert). Pentru cine face asta prima dată, ca să vă ușurați și mai mult viața, la felul principal puteți să pregătiți niște tăvi cu pui marinat în prealabil peste noapte, apoi când vin invitații doar să le băgați în cuptor și să vă ocupați de piure.
Mult succes și aștept poze cu ceapa pe masă!!!
Nota B354.ro – Tot oana, mai jos: