În anul 1972, pe vremea când încă se mai putea trăi în Bucureștiul comunist, pe când pâinea, carnea, ouăle, uleiul și zahărul nu se dădeau pe cartelă, în Parcul de lângă magazinul Bucur Obor a fost amplasată o statuie mare și expresivă în cinstea Răscoalei din 1907.

Dramatismul realist socialist exprimat de grupul statuar avea să devină subiect de bancuri și rime subversive în anii ’80, când Nicolae Ceaușescu a decis să plătească integral datoria externă a țării, cu prețul înfometării populației.
Atunci a apărut popularul banc care spunea că un cetățean avea această conversație absurdă cu o vânzatoare de la Alimentara:
“- Ce aveți?
-Ce se vede!
-Bine, dați-mi niște cârlige”.
Istoria statuii „Foamea” din Obor și alungarea ei din fața Primăriei Sectorului 2, mai jos.

Monumentul comemorativ al răscoalei din 1907 a fost ridicat în memoria răscoalei țărănești din februarie-martie 1907, care a izbucnit în satul Flămânzi (Botoșani), eveniment descris de Liviu Rebreanu drept “singurul război civil din istoria noastră”.
Istoriografia comunistă a făcut din răscoală un moment emblemă al luptei de clasă. Conform ideologiei marxiste “motorul istoriei este lupta de clasă” dintre țărani și proprietarii de pământ (chiaburi), dintre muncitori și patroni (burghezi), dintre exploatați și exploatatori, dintre săraci și bogați etc.

Monumentul este asociat discursului propagandistic al istoriografiei comuniste. Autorul a reprezentat drama răsculaților prin imaginea unui țăran care privește în sus și ridică spre cer pumnul amenințător, într-un strigat mai degrabă de neputință în fața morții, pe care o găsește la picioarele sale, unde este reprezentat un țăran prăbușit și cu brațele legate la spate și din care se desprind, parcă, mâini cu gheare care îl trag către inima pământului. (Sursa: “Monumentul de for public din București în timpul regimului comunist” de Cezar Petre Buiumaci, MMB).
Recent, fotograful și arhitectul Andrei Pandele a postat pe Facebook o imagine cu statuia foamei, cu comentariul: “Candidat cu șanse la titlul de cel mai nereușit monument din București, 1907 la Obor”.
Reacțiile au venit imediat, mulți bucureșteni amintindu-și poeziile inspirate de Statuia Foamei.
Nu vă înghesuiți/ carnea nu-i în hală/ Asta s-a înghesuit și ia uite ce-a pățit.
Ho, ho, nu mai dați năvală / Nu e carne-n hală/ uite ăsta, a murit de foame.
Mie îmi plăcea. Am copilărit cu statuia, nu îi observăm defectele. Era masivă și toți copiii se agățau de baza ei.
Să ne amintim de “incidentul” de după evenimentele de la Brașov, când cineva, foarte inspirat, a strecurat un băț în mijlocul cifrei 0 din “1907” transformând inscripția de la baza statuii în “1987”. Se pare că s-au prins târziu securiștii, care nu înțelegeau de pe pufneau în râs trecătorii.
Oameni buni, nu dați năvală,/ Nu mai este carne-n hală/ Îl vedeți p-ăsta jos?/ A murit pentru un os.

Monumentul “Răscoala 1907” este compus dintr-un grup statuar format din două personaje realizate din bronz și un soclu din beton armat, placat cu rocă de culoare albă. O dată cu construirea sediului PS2 și mutarea statuii în Parcul Florilor, specialiștii au lucrat timp de peste 2000 de ore la refacerea monumentului afectat de trecerea timpului. Au fost folosite peste 10.000 de șuruburi, 2 km de fir de plumb și au fost curățate cele peste 350 de plăci componente ale lucrării.
Statuia cântărește aproape 36 de tone și are o înălțime de 15 metri, iar după cutremurul din 1977 s-a înclinat. Opera a fost turnată la Combinatul Fondului Plastic, folosindu-se linguri, țevi, robinete și alte produse casnice care au fost topite și remodelate sub forma statuii. (Sursa: România Liberă, romanialibera.ro, “Statuia Răscoalei din 1907, în Parcul Florilor”.

Arh. Alexandru Panaitescu: Ceva mai bine a traversat schimbarea de regim politic din 1989 monumentul de factură realist-socialistă dedicat răscoalei din 1907, conceput în anul 1957 (sculptor Naum Corcescu) și montat în anul 1972 în Parcul Obor. Din cauza construirii sediului Primăriei Sectorului 2 în această zonă, statuia a fost demontată, restaurată atent și bine reamplasată, în anul 2007, în Parcul Florilor din Pantelimon. (Sursa: Revista Arhitectura, “Viața nesigură a monumentelor din București”).
Sculptorul Naum Corcescu a primit Premiul UAP pentru artă monumentală (1969), Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură (1971) și Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971). A mai executat și bustul lui C.Dobrogeanu Gherea (1970, București), Jucătoare de tenis (1966, București), Grup Sportiv ( Mamaia, 1962).

Sculptura monumentală oficială, mai ales cea comemorativă cu privire la evenimente sau personaje ale trecutului, dar și cea menită a fixa în conștiința publică succese și idealuri ale noii orânduiri, avea să-și amplaseze reperele în numeroase localități ale României.

În comunism, monumentul răsculaților din Obor rivaliza cu statuia numită “Foamea” din Alba Iulia care îi reprezenta pe “mama, tatăl și copilul gârboviți de foame”. Monumentul din capitala Unirii avea o formă aplecată spre interior și a fost distrus de cetățenii orașul în 1989. Interpretarea locuitorilor pentru opera de artă sună astfel:
Tatăl se uita la Arieșel și zicea: Nimic. Copilul se uita spre rampă și zicea: Nimic. Mama privind bulevardul spunea la fel: Nimic! Cine își mai amintește, pe rampă funcționa o alimentară a demnitarilor de partid, o sfidare de altfel la adresa noastră, unde se dădeau diferite delicatese precum cafea fără năut, carne de porc, pui, salam de Sibiu”, descrie un locuitor al orașului Alba-Iulia semnificația monumentului “Foamea”. (Sursa: ziarul Unirea, Alba-Iulia).