Cum s-a stricat coliva în STB

Tratative, fiziologie și ritualuri de înmormântare pe traseele STB.

🚌 Bunica, încercând să negocieze pe linia 484 cu nepoata:

– Ce vrei să-ți cumpăr, carte de colorat sau acuarele?

Fetița de 5-6 ani o privește cu îngăduință (s-a prins de tentativa de manipulare) și răspunde cu gura până la urechi:

– Dulciuri și jucării!

Bunica, dezarmată, protestează cu jumătate de gură:

– Dulciuri și jucării ți-am luat și data trecută când am mers în oraș… Cât de des vrei?

Copila turuie fără să clipească:

– ÎN FIECARE ZI!

🚌 Tot STB, tot autobuz:

– Pă căldura asta faci infarct, nenică!

Bărbatul de 60+, îmbrăcat ponosit, murdat de ceea ce pare var și transpirat până în adâncurile sufletului, caută cu ochii un partener de discuție. Un confrate călător i se alătură. Totuși, nu în sensul în care spera el. Necunoscutul replică sec:

– Nu mai faci nimic, pe nicio căldură. 

Un pic dezorientat, plângărețul dă să se justifice: 

– Toată ziua am stat pe șantier…

Nemilosul în bermude o ține pe-a lui:

– Zi mersi c-ai stat pe șantier! Alții se duc la război, în Bahmut, cu balalaica de gât, și nu se mai vaită!

– Păi și ce, io n-am făcut armata la Jandarmi?

– Nu se vede…

– Cred că mătălică ai fost ceva mare prin Poliție, pe la Armată..

– Vezi că știi?

– Păi și mergi cu autobuzu’, mașină n-ai?

– Am, da’ m-am văzut cu niște tovarăși la o bere. Și berea aia o transpir acum.

🚌 Pe linia 226, două femei discută diverse. Una pare să aibă cel mult 40 de ani, cealaltă – să fi trecut de 70. Nu s-au mai văzut de mult, au fost vecine, își știu familiile și se întreabă despre diverse neamuri. Mai exact, doamna cu părul alb o chestionează pe cea tânără. Apoi se simte datoare să dea, la schimb, un raport detaliat. Din rubedenie în rubedenie, se ajunge, inevitabil, la cele care-au murit. Și, dintr-un mort în altul, se trece la datini și chestiuni de neînțeles:  

– Io nu pot să pricep de ce trebuie să mergi cu atâtea prosoape la biserică! (Pensionara pare sincer nedumerită). Parcă se șterge popa cu toate prosoapele alea! Sau parcă bea toate sticlele alea de vin!

– De-ar fi numai atât, îi ține isonul partenera de conversație. Mie mi se pare de prost gust când văd cum vine lumea cu toată mâncarea aia la sfințit, de parcă e concurs, cine aduce mai mult și mai scump…Zici că face fală!

Pensionarei i se luminează ochii: 

– Fă, mamă, coliva cât mai simplă! Păi mi-aduc aminte, din ’69, când făcea bunica mea coliva… O făcea cu grâu, n-avea arpacaș. Și lua grâu’ ăla, îl punea în piuă, după aia îl spăla bine și-l punea la umflat… Și abia după aia la fiert, pe pirostrii… Și avea zahăr, atât, da’ mâncai de te umflai tu! Nici atâtea mirodenii, nici atâtea bomboane, nici atâtea ciocolate, ca astea de azi…

– Și să nu mai pomenim de pomenile făcute la restaurant! 

Întristate, la început, de discuție, cele două izbucnesc sincron în râs. Până la urmă, poate-ar merita schimbată zicala veche în „Despre morți, numai de vesel”.

Nota B365.ro – Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Minunatele „;reîncarnări” ale controlorilor STB
• Xena din București merge cu STB și tună și fulgeră când nimerește în autobuz fără aer condiționat. Noroc cu ploaia, că probabil pornea ea vijelie în cabina șoferului
• Miracolul din STB sau cum a înviat în autobuzul 484 domnul strigat “Socru’ lu’ Stere”