Cum s-a simțit „Marele Cutremur” din 1802, când „au căzut toate turlele bisericilor din Bucureşti” și podoaba orașului, Turnul Colței

Cel mai mare cutremur din istoria României nu a avut loc în martie 1977, după cum ar putea crede o bună parte din bucureșteni, ci acum mai bine de două secole, la 26 octombrie 1802. Denumit de învățații vremii „Marele Cutremur”, acesta este doar unul dintre cataclismele care au zdruncinat Capitala de-a lungul istoriei sale. De la incendii, la cutremure și bombardamente, Bucureștiul a fost încercat de multe ori, astfel că astăzi vă vom prezenta cel mai mare cutremur cu care s-a confruntat Capitala, cel din 26 octombrie 1802.

Deși în memoria recentă a bucureștenilor au rămas întipărite, pe bună dreptate, cutremurele din 1977 și 1990, acestea nu sunt însă și cele mai puternice cutremure care au avut loc în România. Cel mai puternic seism a avut loc la începutul secolului al XIX-lea, în toamna anului 1802 și a avut o magnitudine între 7,9 și 8,2 grade pe scara Richter, fiind resimțit în toată Europa.

Cum s-a simțit „Marele Cutremur” din 1802 în București

Arhivele și sursele de informare din acele vremuri sunt limitate, cutremurul fiind notat doar în manuscrise și alte scrieri de oamenii de cultură ai vremii, care descriau urmările seismului și puneau „sguduielile” pe seama lipsei de credință a populației.

Bucureștenii nu erau străini de cutremure totuși, un seism puternic avusese loc ultima oară în 1738, pe când era domn Constantin Mavrocordat. Atunci, zidurile Curții Vechi din centrul Capitalei se crăpaseră serios, mai multe biserici din oraș au căzut iar la marginea orașului se „căscase” o vale de mari dimensiuni.

Așadar, cutremurul din 1802 a avut loc într-o zi din luna octombrie, pe 14 după calendarele vechi, pe 26 după cele noi, în jurul orei 12:55, zi în care se sărbătorea Sfânta Parascheva. Aceasta a fost „șansa” bucureștenilor, deoarece mare parte din oraș era în drum spre case, slujba de la biserică fiind deja gata. „Acest cutremur s-a întâmplat la 7 pol ceasuri din zi, iar de ar fi fost în vremea adunării norodului la rugăciune, precum era zi de praznic, s-ar fi făcut groaznică moarte….”, după cum se menționează și în documentele din arhiva Bisericii Ortodoxe Române. Ziua aceasta nu era o zi oarecare, pentru că era ziua în care începea noua domnie a lui Constantin Ipsilante.

Pe lângă faptul că a fost extrem de puternic, cutremurul a fost și de lungă durată – martorii de la acea vreme spuneau că a durat 10 minute, însă potrivit cercetătorilor seismul a durat aproximativ 2 minute și 30 de secunde, suficient pentru a produce distrugeri mari și pentru a speria populația.

„Fiă-care se aştepta ca pământul să-i crape sub picioare şi să-l înghită în adâncurile sale”

Clădirile de la acea vreme nu erau construite după norme seismice, nu se pune problema de asemenea de unele tehnologii care sunt prezente azi, așa că mai toate clădirile mai înalte din oraș fie au fost puternic avariate, fie au căzut cu totul. Bisericile Colţea, Stavropoleos, Sărindar, Sf. Apostoli, Sf. Gheorghe Nou, Mihai Vodă, Sf. Atanasie-Bucur și mănăstirile Cotroceni şi Văcăreşti. În centrul orașului s-a prăbușit de asemenea și Hanul Șerban-Vodă, care se afla pe locul unde astăzi tronează Banca Națională.

Turnul Colțea înainte de cutremur

De asemenea, cea mai înaltă clădire din București, Turnul Colței, „clopotnița cea vestită” a orașului cu o înălțime de 54 de metri s-a rupt în două practic, partea de jos rămânând în picioare, fiind partea care a fost dărâmată în cele din urmă în 1888 de primarul Pache Protopopescu pentru a lărgi strada.

„1802 octombrie 14 [26 pe stil nou], marți, s-a cutremurat pământul foarte tare, încât au căzut unele turnuri de la sfintele biserici, iar alte biserici au căzut de tot. Aice în București s-a rupt și turnul cel înalt, Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boierești, si din cele de obște prea puține au scăpat zdravene”, potrivit relatărilor din documentele BOR.

Ionescu-Gion, scria în opera sa Istoria Bucurescilor că „cocoşii, câinii, caii, boii dau de mai nainte semne de o groază nepricepută şi când au început sguduielile, ceva asurzitor şi ne mai auzit, nesce strigăte, sbierete, mugete, urlete s’au ridicat către ceruri, amestecându-se cu sgomotul duduiturilor cari se rotocoliau pe sub pământ, ca n faimosul tum cardine tellus subsedit, al lui Lucaniu. Fiă-care se aştepta ca pământul să-i crape sub picioare şi să-l înghită în adâncurile sale”.

Turnul Colțea după cutremur

Câte victime a făcut și ce a urmat după „Marele Cutremur”

După cum e așteptat după un seism atât de mare, în București au fost înregistrate pagube materiale însemnate, cu o mulțime de case, biserici, și prăvălii devenite ruine.Multe incendii au izbucnit în Capitală, deoarece o bună parte din sobele din oraș s-au răsturnat. Constantin Ipsilante, domnitorul de la acea vreme, a cerut ca orașul să fie refăcut în cel mai scurt timp posibil, însă meseriașii cereau prețuri extrem de mari pentru a profita de nenorocirea ce lovise Bucureștiul. Conducerea țării a recurs la acea vreme la reorganizarea breslelor muncitorilor, la setarea de prețuri maximale și închiderea celor care se abăteau de la noile reguli. Orașul și-a revenit în câțiva ani, iar unele clădiri din oraș au fost consolidate astfel încât au rezistat mai multor seisme ce au urmat.

Când vine vorba despre decese, doar patru persoane au decedat în urma acestui cutremur, o cifră infimă comparativ cu alte cutremure de această magnitudine. Una dintre victime este un negustor care a decedat după ce a căzut Turnul Colței pe el, însă au mai fost înregistrate trei victime: o femeie de origine iudaică, copilul ei și o altă victimă.

Bucureștiul a mai fost lovit de cutremure mari, în 1838, 1940, 1977 și 1990, însă denumirea de „Marele Cutremur” a rămas atribuită cutremurului din 1802, seismul care a rămas cunoscut pentru că în mai multe locuri din oraș pământul s-a crăpat iar apă cu miros de sulf a țâșnit la suprafață dar și pentru căderea Turnului Colțea.