Cum s-a făcut demolarea casei Cerchez, după cutremurul din 1977. Dezvăluiri şi GALERIE FOTO

Fotograful Alex Gâlmeanu a publicat, pe MuzeuldeFotografie.ro, mai multe imagini cu demolarea casei Cerchez din Bucureşti, dar şi reportajul realizat de arhitectul Radu Ştefănescu pe această temă. Arhitectul spune că graba cu care demolat clădirea atunci ar fi explicată mai puţin prin faptul că clădirea, afectată de cutremur, risca să se dărâme (varianta oficială), ci mai mult prin faptul că era un moment proprice pentru comunişti să distrugă un monument de arhitectură, fără prea multă rezistenţă din partea celorlalţi. Redăm mai jos o parte din dezvăluirile arhitectului, publicate de MuzeuldeFotografie.ro:

„În seara zilei de 21 martie, am primit știrea care avea să mă tulbure extrem de mult. Profesorul meu, arhitectul Sandu Miclescu mă anunța că a doua zi începeau lucrările de demolare a sediului Uniunii Artiștilor Plastici de pe strada Sevestapol, sediu care se afla în Casa Arhitect Grigore Cerchez și trebuie să îi facem releveul. De ce se demola și unde atâta grabă? Nimeni nu știa, dar circula un zvon și anume construcția ar fi fost afectată de cutremur și punea în pericol siguranța celor care s-ar fi aflat în ea sau a trecătorilor. A doua zi, am putut vedea că singurul lucru afectat era zidul exterior al curții, care, datorită tramvaiului care trecea de mulți ani pe strada Sevastopol, prezenta crăpături vizibile. Graba era datorată faptului că acum era momentul propice în care cât mai multe monumente de arhitectură puteau fi făcute să dispară fără a se întâmpina rezistență din partea nimănui.

(…)

A doua zi, m-am întâlnit în fața sediului UAP cu doi colegi de facultate, Ileana Murgescu și Mihai Opreanu și am început să facem releveul. Deja, echipe de muncitori de la Fondul Plastic, coordonați de funcționari ai Uniunii și cu ajutorul câtorva artiști plastici începuseră să demonteze elementele decorative de pe fațadă și balcoane. Casa din amintirile copilăriei mele era scăldată acum într-o lumină de martie puternică, brutală iar ochii mei nu mai erau cei ai copilului de odinioară care dorea să devină pictor precum tatăl, ci ochii unui tânăr architect în devenire, evident, puternic marcat de evenimentele la care era martor. Sub o mare tensiune, înregistram imagini, mergând prin casa făcuta de Grigore Cerchez pentru el și familie. Nimic nu fusese lăsat la voia întâmplării, arhitectul își proiectase și construise probabil casa visurilor lui. Fiecare spațiu fusese gândit până în cel mai mic detaliu, lambriurile și tapetele, scările și balustradele, ușile la care până și clanțele purtau amprenta arhitectului, tavanele, bolțile, arcadele decorate, superbul șemineu din amintirile mele și frumoasele personaje pe care se rezemau grinzile. Era o lecție de arhitectură și de amenajare interioară pe care nu am uitat-o niciodată. Totul era amplificat de faptul că pe masură ce descopeream, înțelegeam și mă bucuram de frumusețea spațiilor, a rezolvărilor de detaliu, toate acestea dispăreau sub ochii mei. În două zile, pe 22 și 23 martie, frumoasă casă a arhitectului Grigore Cerchez a fost întâi despuiată de partea de decorație interioară și exterioară, ca apoi să dispară pentru totdeauna din peisajul Bucureștiului”, menţionează Radu Ştefănescu în reportajul citat.

Grigore Cerchez a fost un inginer civil, profesor și arhitect român. A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului istorist, de inspirare din trecut, concretizat în special în clădiri de factură neobrâncovenească, dar și neogotică în arhitectură. A urmat cursurile de la École Centrale des Arts et Manufactures de la Paris iar, în perioada 1876-1879, a ocupat la București funcția de inginer șef al orașului. Casa arhitectului a fost, până în 1977, sediu al Uniunii Artiștilor Plastici.

Mai multe imagini de la demolare găsiţi pe MuzeuldeFotografie.ro