Cum poți scăpa de datorii în 2021, fentând legea

În anul de grație 2007, pe vremea când lucram la Realitatea TV ca producător la departamentul sport, am făcut o descoperire de cont pentru a putea călători la Londra unde urma să-mi vizitez iubirea vieții care a durat șase luni și pentru a-mi achiziționa un laptop performant. E pertinentă întrebarea dumneavoastră, probabil, cum putea funcționa o persoană cu tentă gay într-un departament unde fotbalul e rege. Se pricep homosexualii la fotbal? Când mi s-a oferit jobul respectiv, am comunicat capetelor luminate din departament că nu mă pricep la fotbal, iar capetele mi-au răspuns că e ok, că învăț din mers. Și acum țin minte că, în prima știre pe care am montat-o, am descoperit expresia “lanterna roșie” a clasamentului și, evident, n-am înțeles-o, iar tot ce am putut să îmi imaginez a fost un tren care pleca noaptea dintr-o gară, iar eu vedeam niște lumini roșii aprinse ca semnalizări în spatele ultimului vagon. După un an și opt luni de la angajare am fost dat afară pentru că nu mă pricepeam la fotbal. Nu m-am simțit jignit și m-am angajat ca producător la departamentul meteo, poziție care mi se potrivea mănușă, având în vedere că eram profund cu capul în nori. Ce glumă inventivă!

Așa. Și am făcut eu descoperirea de cont, iar după o lună ne-au mutat cu salariile la altă bancă. Eu, fire idealistă, m-am gândit că banca la care făcusem descoperire de cont va trece cu vederea datoria, iar timpul și uitarea se vor așterne în favoarea mea peste acest moment al vieții mele financiare. Greșit. În 2019 m-am trezit cu o proprire pe cont fix pentru datoria respectivă. Am discutat cu executorul judecătoresc, m-am dat peste cap, am întrebat avocați, am cerut o reducere ca să achit tot. Nu s-a mai putut face nimic. În general, nu prea ai cum să scapi de bănci în 2020. Sunt ca soarta. Poți fugi, dar nu te poți ascunde. Soarta te găsește oriunde. Și, de asta, ar fi indicat să ne plătim datoriile la bănci.

Nu despre aceste datorii este acest articol, însă, ci despre datoriile pe care le avem față de noi înșine și față de semenii noștri și, din fericire, să scăpăm de acestea este mult mai la îndemână decât în cazul datoriilor financiare. Există o “lege” absurdă, în capul nostru, pe care sfidând-o avem posibilitatea de a plăti multe dintre datoriile care ne apasă sufletul.

Legea neonestității. Despre ea este vorba. Avem cu toții situații din viață în care nu suntem onești. Față de prieteni, față de colegi, față de familie. Avem cu toții lucruri pe care nu le spunem, pentru că “e mai bine așa”, deși e evident că NU e mai bine așa. Legea aceasta poate fi lejer fentată fiind onești. Adevărul însă, nu trebuie dat cum dai cu toporul, ci, mai degrabă, cu blândețe, cu înțelegere, cu bucurie că va rezolva situația, chiar dacă, în aparență, situația va fi dureroasă.

Onestitatea față de noi înșine și față de cei din jurul nostru e esențială pentru a ne simți bine. Biblia spune că “cel ce nu a greșit să dea primul cu piatra”, iar o expresie romanească spune că te simți excepțional atunci când “îți iei o piatră de pe inimă”. În contextul acesta, pentru 2021, vă doresc să aruncați cu cât mai multe pietre care vă împovărează sufletul. Aruncați-le în sus, ca și cum nu ar exista gravitație. Am aflat și eu acum câteva zile că, din perspectiva fizicii, gravitația nu are încă nicio explicație. Vă doresc pentru 2021 să renunțați la cât mai multe astfel de pietre, pentru a putea umbla mai ușori, mai lejeri. 

Lipsa onestității atrage după ea vina. Vina că ascunzi ceva. Atrage după ea frica. Frica de faptul că se va afla. Atrage după ea frustrare, că nu ai curaj să spui ce vrei să spui, de fapt. Se spune că minciuna are picioare scurte, dar e esențial să înțelegem că adevărul nu are picioare deloc, pentru că plutește. Adevărul doare, dar și vindecă, rezolvă probleme, iar a ne plăti toate datoriile care țin exclusiv de adevăr este un concept care are capacitatea de a ne face mai buni, mai fără pietre, mai ușori.

La fel de importantă ca onestitatea față de ceilalți e onestitatea față de noi înșine. Să acceptăm cine suntem, să corectăm ce avem de corectat și să prețuim ce avem frumos. Să conștientizăm că nu există perfcțiune în nimeni și că e omenește să greșești, dar că om te face corectarea greșelii. Să înțelegem că e ok și dacă te simți bine acoperindu-te cu sclipici din cap până în picioare ca să distragi atenția de la o pereche de adidași balenciaga fake și dacă ești cel care inventează teleportarea și că, în spatele acestor aperente aptitudini stă, DE FIECARE DATĂ, un OM care trebuie respectat și înțeles și că cel mai mare rău pe care ni-l putem face nouă înșine e să îi judecăm pe alții. 

Sfidând legea neonestității putem descoperi bucuria nejudecății. Gândiți-vă că ținem ceva ascuns față de partenerul de viață, de exemplu. Ținem acel lucru ascuns, nu pentru că ne cunoaștem partenerul de viață, ci pentru că îl judecăm în funcție de reacția pe care credem că o va avea. Judecăm viitorul prin prisma trecutului, iar asta ne face orbi față de prezent. N-am zis-o eu. Iar prezentul e cel mai frumos când îl dedicăm adevărului. 

Vă îmbrățișez pe toți și ne urez, încă o dată, să lovim unul în altul doar cu blândețea nesfârșită a adevărului. Să ne auzim sănătoși. Și vii! La mulți ani în viață!