CONTRIBUTORSNICE TO MEET YOU

Cum nu pot pleca în vacanță din cauza pandemiei, mă consolez cu amintirea concediilor horror. Cum să pleci prin Europa ca prostul, fără cazare

Poate fi o strategie de consolare: uite, dacă aș fi putut pleca în vacanță de sărbători, aș fi putut păți ca în concediul ăla de groază... sau în celălalt ratat... La mine a funcționat, poate vă ajută și pe voi. Așadar...

Trebuia să mergem în Provence. Aşa deciseserăm. Voiam să vedem lavandă şi să mâncăm Bouillabaisse. N-am ajuns. Drum lung, bani mulţi, vicisitudini de tot felul. În fine. Am decis că ne ducem în Austria.

– Hai că e frumos acolo. E frig. E ceaţă. Şi e Mozart. O să ne placă. Şi stăm la munte la Mondsee. O să respirăm aer curat lângă Lacul lunii şi o să ne aşezăm pe-o bancă, să ne uităm mult şi bine la muntele Drachenwand (Zidul balaurului). Şi apoi ne ducem la Salzburg şi, mai apoi, când ne-ntoarcem, la Viena. Ce frumooos!

– Da, e bine aşa.

Acum, să fac bagajele. Să pun şi aia, şi ailaltă, şi alea, şi fierul de călcat, şi rochiţele, şi pantofiorii şi gentuţele şi încărcătoarele, să nu uit pastilele, nişte antinevralgic, şi nurofen, şi-un extraveral că Doamne fereşte!, şi nişte colebil, un furazolidon, să iau şi antibiotic că poate-poate, nişte zahăr pentru inimă, nişte ceva de gripă, aaa! şi să nu uit şerveţele, hârtie igienică, nişte căni, umeraşe, da, umeraşele sunt bune oriunde, era să uit încălţăminte de iarnă că dacă ninge (vara!), şi şosete scurte şi mai lungi, şi subţiri şi mai groase, tricouri să fie, cât mai multe, un ibric o fi bun? Oare? Ghidul, aoleu, să nu uit ghidul, ceva chic de seară, cravată (o cravată e utilă mereu la munte?!), eşarfe ca să iasă pozele colorate, vai de capu’ meu, era să uit aparatul! Paşapoartele. Unde sunt paşapoartele? Băi, nu le găsesc! Ah, sunt în geantă. Unde naibii am pus geanta cu acte? Aha, sub bagaje. Aşa, şi nişte sandale, costumele de baie, uscătorul de păr şi placa, nu pot să plec fără placa de păr, bigudiuri, demachiante, chestiile de baie, ce spumă de ras iau? Aia sau aia? Aia! Aşa, vrei o cămaşă sau mai multe? Nu vreau niciuna. Hai că n-avem multe bagaje. Şifonierele sunt goale. Să mai iau nişte cărţi că nu ştiu ce-am chef să citesc. Şi pijamale, groase şi subţiri şi adidaşii, aoleu, şi balerinii, şi nişte CD-uri, nu, mai bine un stick. Stai să fac stick cu muzică. Şampon am luat? Aaa, da, să iau şi rochia asta de seară că la munte, la vaci, siguuur o să-mi folosească.

Am împachetat casa și am pornit..

Şi plecăm. Cu toată casa după noi, 7 zile în Europa. Ne oprim la Arad, o noapte. Dimineaţa în zori pornim spre Europa cu avântul românului care iese trist din ţară doar ca să devină vesel peste graniţă, unde merge pe autostradă. Şi mergem şi mergem, frumos, autostradă, peisaj, autostradă, băi ce-nseamnă civilizaţia – zic eu – băi ce distruşi suntem, nici străzi n-avem etc…într-un firesc dialog de călătorie cu maşina, uite o vacă, uite mai multe vaci, vaaai ce frumos! (ca-n Austria, ce să zic?). Vaci cât cuprinde, lăptoase, merge industria, băi ce dăştepţi sunt ăştia, noi de ce dracu’ nu suntem în stare să producem nimic? Şi tot aşa, mai pomenim de Mozart (că vorba aia, ne aşteaptă, mai punem o muzică, mai ascultăm o Arabella FM în maghiară şi nişte Kronehit în germană, ce naiba zic frate ăştia că nu pricep nimic, aaa, cred că e rubrica de meteo, pare ceva cu cifre). Ca-n maşină, la drum lung, hăi-hăi pe drumuri europene, ne aducem iar aminte că noi n-avem autostrăzi, mai jelim niţel, mai glumim, mai punem benzină, aoleu ce scumpă e! Hai că într-un final ajungem la Salzburg.

– O luăm şi noi aşa prin oraş şi căutăm ceva hotel. Uite ‘colo, opreşte, opreşte! 

Fully booked. Hai dincolo! Fully booked. Hai şi colo! Fully booked. Şi tot aşa vreo două ore. Între timp, ploua cu găleata, o găleată mare cât deschiderea cerului, mare rău. Practic, era greu să avansăm. În mod logic, ne-am rătăcit. Nervi, hartă, nervi, hartă. Hai să-ncercăm să ieşim. Să ieşim de unde? Că nu ştiam unde suntem. La naiba, să ieşim şi vedem după. Fericirea a venit din faptul că am văzut o ieşire. Ausfahrt. Autobahn. Munchen 200 km.

– Nu e bine. Nu ne trebuie Munchen. Noi vrem la Mondsee. La munte. Hai la stânga!

Ajungem la pensiune. „Închis pentru renovare”

Am făcut deci la stânga. Prin potopul cât cerul, avansând ca melcul în ciorbă, am ajuns la munte, la Mondsee, la pensiunea lăudată. Gata, rămânem aici şi de aici ne fâţâim prin zonă. Ajungem la pensiune, yuhuuu, ce fericire, yuhuuu, ce bine c-am luat costumul de baie că ăştia au piscină cu aburi, yuhuuu, s-a făcut noapte, hai că mai e puţin. Ajungem, într-un final. Pensiunea e închisă pentru renovare. Superb. E mai prost decât un film prost. Să se oprească naibii ploaia că nu mai suport! Bine totuşi că, în bagaje, am costum de baie (şi pantofi cu toc!).

– Deci nu pot să cred. Ăsta e ghinion! Ce facem? Ce facem? Unde ne ducem?
– Să rămânem calmi.

Să rămâi calm ajută,  dar nu și la cazare

Am rămas calmi. Am luat la rând toate pensiunile din zonă, evident, fully booked. Găsim una singură cu camere libere, zimmer frei.

– Vaaai, deci aveţi camere? Lovely! Yes, thank you! We would like a double room, standard, for one night, please.
– Yes, of course. We can offer you a standard double room for two.

După care am văzut preţurile. Am ieşit învârtindu-ne, dansam deja tirolez, parcă eram acordeon cu pantofi de dans. Am ajuns din nou în ploaie căci 200 de euro pentru un pat mi se pare sublim de imbecil. E drept, aveam panoramă, dar noaptea când dorm chiar n-o văd deci nu pricep osteneala. Lasă, că plătesc alţii mai deştepţi. În acel moment am decis că vom găsi un hotel pe autostradă. Munchen, 185 km. Neeeh, până la Munchen  găsim noi ceva. Am făcut dreapta, spre Munchen. Noaptea abia începea. 

Va urma, că e prea mult deja 🙂


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button