Cum mi-a salvat un meșter din Valea Cascadelor drona în Kaufland-ul din Militari

Articol susținut de Kaufland

Militariul ăsta de la capăt, cel de la metroul Păcii, e o lume aparte. E marginea orașului și totuși buricul lui. Aici găsești un mix din vreo două lumi: rulote cu mici, tarabe cu scule chinezești, cabluri la metru, mochete la rolă, și oameni care știu să repare orice, de la o încuietoare până la o viață. În același timp, găsești o armată de cartiere rezidențiale noi care extind orașul la infinit, unele chiar de lux, cu restaurantele aferente.

Am norocul și ghinionul să fi prins ambele crescând prin zonă, iar Kauflandul de pe strada Valea Cascadelor s-a lipit perfect de peisaj. E la câteva minute de metrou, fix între bricolaj și blocurile noi, și e genul de loc unde se întâlnesc meșterii cu corporatiștii, navetiștii cu bătrânii de la bloc. Unii vin să-și ia prânzul de la Grill, alții doar baterii să testeze ceva device cumpărat în zonă și niște apă rece. E o lume pestriță, ca o hală urbană cu aer de comunitate.

Eu eram student la Politehnică, anul patru, și de câteva luni lucram la proiectul meu de licență: o dronă construită de la zero, din piese refolosite. Ar trebui să zboare singură, cu un senzor pe care abia îl înțeleg. În teorie. În practică, se învârte în cerc și pică după 12 secunde.

Într-o vineri, pe la prânz, eram disperat. A doua zi aveam demonstrația pentru profesori și drona mea refuza să pornească. Controlerul se aprindea, dar motoarele nu mai reacționau. Am zis că poate-s bateriile moarte. Așa că m-am dus până la Kauflandul din Militari, ăla de pe Valea Cascadelor, să iau un set de baterii noi și un scotch izolator, să improvizez ceva.

Când mă aplecam să analizele bateriile dintr-un pachet, am auzit vocea aia calmă, specifică oamenilor care au mereu o soluție:  „Ce-ai acolo, o mașinuță zburătoare?”

Era un bărbat în salopetă gri, cu un șorț prins peste tricou, cu pete de vopsea și un zâmbet obosit. Avea pe cărucior saci de gunoi, detergent de rufe și un bax de apă. Clasic de meșter care venise în târgul din Valea Cascadelor din capătul străzii să vâneze ceva piesă.

„Dronă”, zic. „Sau ceva ce ar trebui să fie dronă. Am muncit trei luni la ea și acum nu mai pornește.”
„Ai scotch? Ai baterii?”
„Tocmai le-am luat.”
„Atunci ai speranță. Dă-mi s-o văd.”

Ne-am mutat mai la margine, lângă standul cu prelungitoare. A pus drona pe o cutie și a început să se uite la ea ca un medic la o radiografie.
„Ai lipit prost firul ăsta. Uite, contactul e moale. Ai un cuțit?”
„Nu.”
„Nici eu, cumpără și tu unul mic de la tacâmuri. Merge orice.”

Le-am cumpărat și-am ieșit la zona aia de după case. A desfăcut capacul bateriei, a scos un fir, l-a fixat cu o bucată de bandă, apoi a folosit cuțitul ca un magician industrial.
„Așa… acum ține apasat butonul ăsta.”
„Ăsta?”
„Da. Dar nu cu frică, că simte.”

Am apăsat. Motorul a pornit. Două elice s-au învârtit, apoi toate patru. Drona a pornit, a plutit o secundă, un centimetru, și s-a oprit.

„Gata, zboară!”
„N-a zburat, doar s-a ridicat puțin.”
„E, zboară, dar duce piciorul târâș.”

Am râs amândoi. A făcut o mică probă, a aranjat firele, a bătut de două ori în carcasă și a zis:

„Uite, du-te acasă, o mai reglezi puțin, dar ai scăpat de cea mai mare belea. Când se rupe contactul, n-o mai salvează nici inginerul-șef.”

L-am întrebat cum îl cheamă.

„Dănuț. Lucrez la târg, în Valea Cascadelor. Dacă mai ai probleme, mă găsești la standul cu scule și sfredele. Zbor gratuit pentru toți clienții.”

A doua zi am fost la prezentare. Drona a zburat. Nu mult, dar suficient cât să-mi iau nota maximă. Profesorul a zis: „Felicitări, se vede că ai lucrat cu migală și înțelegere.” Eu am zâmbit și m-am gândit la nea Dănuț înarmat cu un cuțit de bucătărie din Kaufland.

Acum, de fiecare dată când trec pe la Kauflandul din Militari și aud bâzâitul de la ventilatoarele din tavan, mă apucă un râs prostesc. Mă gândesc că poate o să mă întâlnesc iar cu el, la raionul de becuri, meșterul care mi-a salvat drona și lucrarea de diplomă.

Povești din vecini este o serie editorială susținută de Kaufland, care marchează aniversarea a 20 de ani în România. Proiectul aduce în prim-plan poveștile și oamenii pentru care magazinele de cartier nu sunt doar locuri de cumpărături, ci repere de viață urbană și parte din comunitate.