Cum m-a făcut să plâng Romina VTM

13 ian. 2023
681 Afișari
Cum m-a făcut să plâng Romina VTM
Adrian Teleșpan: Cum m-a făcut să plâng Romina VTM

În vederea unei siluete suple, țin post intermitent. Adică îmi dau silința să mănânc doar între 11:00 și 17:00. E joi, 12.01.2023, ora 16:38, așa că tocmai am mai luat o gustărică chiar înainte să mă apuc să scriu acest articol pentru publicația online B365 unde scriu săptămânal și chiar îmi face plăcere, ia uitați-vă cum se umple pagina când ai ce să spui. Gustarea a constat în niște înlocuitor de pâine și brânză. În drumul meu inițiatic dintre bucătărie și laptop, cred am avut ceva funcționare defectuoasă în zona orală, moment în care, pasămite, am mestecat mai lax, întrucât mi-a căzut un dumicat din gură. M-am aplecat, l-am luat și l-am băgat înapoi gură în vederea înghițirii, întrebându-mă: “Hey, Adișorule, oare cum am putea să integrăm acest incident cel puțin mediocru în textul de astăzi?” Când stai singur vorbești cu tine la plural ca să ești mai mulți. Puteam să arunc dumicatul la gunoi, dar nu am făcut-o și așa mi-a picat fisa: De multe ori ne grăbim să catalogăm unele lucruri drept gunoi, în loc să le mai dăm o a doua șansă sau a treia sau a patra. Psihologia spune că ăsta e farmecul proiecției. Vezi în lucrurile celelalte propria ta imagine.

Deci, sfinții mei dragi, la o ușoară aruncare de privire asupra istoriei României din ultimii 25 de ani vom remarcă două concepte care trag țara noastră în jos: Homosexualii și manelele. Fără aceste două concepte România ar fi fost acum mentorul Elveției, gurul la care ar fi venit Germania sau Suedia să ceară sfaturi despre cum să fii o țară civilizată. Din păcate, însă, acest lucru nu este posibil din cauza homosexualilor și manelelor. Și este foarte frustrant să vezi că toate celălalte merg brici, dar tu să nu te miști înainte din cauza homosexualilor și manelelor. Având în vedere că scriu acest text în limba română, aș vrea să le explic concetățenilor mei care au reușit să se păstreze în enclave de puritate că homosexualii sunt bărbații care sunt atrași de alți bărbați, iar manele sunt un gen de muzică ce atrage și bărbați și femei, deci, oricum, cu deschideri mult mai largi decât homosexualii despre care știu că, mno, au și ei deschiderile lor destul de largi. 

Bine, veți spune cei care mă cunoașteți, tu homosexual ești demult, înțelegem să scrii despre asta, dar de ce te bagi pe manele? E Romina pă trending, să moara familia lu’ Cleopatra, împărăteasa lu’ Egipt. “E faraoancă, fă!”, îmi dictează vocea interioară. Așa, bine. E filmul Romina, VTM pe trending și e sănătos să te pliezi pe cerințele publicului ca să îți prezinți ideile. Săptămâna trecută m-am folosit de Teambuilding. Partea proastă e că pe Romina nu l-am văzut încă (și ăsta nu e dezacord la vreo conferință UDMR), dar a fost cât pe ce să particip la scrierea scenariului. Eu i-am vrut, ei nu m-au vrut. 

În schimb, am o poveste cu manele, v-o spun imediat. Romina VTM a strâns deja vreo 250.000 de spectatori în cinematografe, ceea ce, vă dați seama trage foarte mult România în jos pe acest început de an. Dacă am fi intrat în Schengen, Romina ar fi supt România înapoi în afara spațiului, mai bine că n-am intrat. Filmul e cu manele și la o privire, recunosc frugală, asupra părerilor intelectualilor de pe internet, manelele sunt un gunoi care provoacă vome și stări de rău. Cumva cred că nici creștinismul nu a făcut la fel de mult rău ca manele, aș zice și de homosexuali, dar nu vreau să îi bag în aceeași frază cu creștinismul de teamă să nu se dea Isus jos de pe cruce și să-mi dea două palme și nu de palme mi-e frică, dar n-aș vrea să mă murdărească de sânge pe chip, că iese greu, știu de când mi-am spart buza. Isus, te iubesc și pe tine și pe toți.

Nu mai știu ce an era, undeva între 2003 și 2005. Atunci mi-am cumpărat primul meu calculator. Din ăla cu monitor, unitate, tastatură, mouse și boxe care interacționau sonor cu celularele. Stăteam prin Militari și netul încă era pe dial-up și câteva zile n-a mers conexiunea sau ceva și n-am avut internet. Calculatorul era cumpărat la mâna a doua. Nu mai știu de unde l-am cumpărat, a fost vreo 6 milioane. Avea winamp, adică programul în care se asculta muzica pe care o descărcai pe calculator. Și, pe calculator, era o singură melodie: Nicolae Guță – Toate Pozele Cu Tine. Doamne, tocmai am reascultat-o de două ori, că nu o mai ascultasem de ani de zile, și mi-au dat lacrimile.

Vă dați și dumneavoastră seama că mi-era și mie drag că îmi luasem și eu primul calculator și-mi venea să-l folosesc, dar, efectiv, nu am avut ce să fac cu el în primele zile în afară de a asculta piesa asta. Și am ascultat-o. De zeci de ori. Încă îmi place. Și ceea ce vreau să vă propun în continuare, cu bunăvoința dumneavoastră evident, e să analizăm puțin versurile piesei acesteia. Doamne, printre altele, îți mulțumesc că homosexualitatea și manelele nu mi-au afectat genitivul.

 Piesa începe așa: “Sunt nopți la rând, iubire, nopți la rând când numai pentru tine stau și plâng. Și câte lacrimi vărs, iubire, eu pe pozele din patul meu.” Să ridice mâna cine n-a ales în viața asta să sufere după o despărțire privind pozele cu fostul partener. Nu discutăm cu narcisiștii, ei ne-au făcut să suferim. Ei ne-au făcut să luăm decizia de a le privi pozele de mii de ori. Aiurea. Nu știu dumneavoastră, dar eu singur am ales să îmi alimentez suferința privind poze inutil de mult.

Refren: “Toate pozele cu tine am să le rup până mâine. Nu mai pot să le privesc, că de tine mi-amintesc.” Asta ar fi ideal, dar aici intervine masochismul și, deși nu mai putem să le privim, le privim ca să suferim. Și rupem o poză, două, dar mai păstrăm câteva ca să suferim și mai încolo. Mă rog, acum nu mai rupem poze, dar ștergem, dăm block, dăm unblock, dăm block, dăm unblock și tot așa până trece toată drama, că trece. În cele mai multe cazuri.

 Piesa continuă astfel: “Sunt zile întregi, iubire, zile întregi de când îmi plâng de milă, nu-nțelegi? Câte mesaje până acum ți-am dat, în urma lor nimic nu s-a-ntâmplat.” Strofa asta e mult mai actuală acum decât era atunci, pentru că atunci să dai mesaje costa o avere, trebuia să fii șmecher din punct de vedere financiar ca să faci o criză de nervi prin mesaje, mai ales că erau trei litere pe o tastă și aveai și număr limitat de caractere. Acum, însă, câți nu ne-am luat-o cu seenuzită după zeci de mesaje?  Pe domnul Guță îl cred că avea bani să dea câteva mesaje voia dumnealui. Eu, în 2006, trebuia să aștept să mă văd cu omul ca să fac criza. Sau mă îmbătam și atunci consideram că am bani să fac o criză de nervi la telefon. Nu aveam, de asta mi-am și luat primul calculator la 25 de ani, cu aproximație. Oricum, efectul obsesiv pe care îl are respingerea din partea unui fost partener e vizibil în această a doua strofă.

Strofa trei, ultima: “M-am săturat să plâng, nu mai suport, dar cum să râd când te văd peste tot? Nu ești aici să-mi vezi lacrimile, tot ce mai am sunt numai pozele.” Asta înseamnă că nu le-a rupt pe toate, fix cum am zis eu la refren. Un alt aspect, foarte important, este abordat în aceste versuri. Foarte important. Noi învățăm să suferim de mici, când părinții noștri, sub influența propriei lor suferințe, nu mai sunt atenți și la suferința noastră, a copiilor, iar noi rămânem cu această nevoie, explicabilă, dar îmbolnăvitoare, de a avea martori ai suferinței noastre. Nu știu cine i-a scris acest text domnului Guță, dar a cam nimerit-o pe fazele suferinței, and I can relate.

 În vară, la TIFF, am făcut Q&A la un film despre o orchestră cu instrumente stricate. O sută de muzicieni cântau la instrumente stricate. Unul dintre muzicieni a zis că, dacă ar trebui să aleagă între Muzică și Dumnezeu, L-ar alege mereu pe Dumnezeu. După film, l-am întrebat pe regizor ce ar alege dumnealui și mi-a răspuns: Eu cred că Dumnezeu e Muzică. Și vă întreb: Ce altceva ar putea fi? În afară de ființele iubite, ce, pe lumea asta, are capacitatea de a ne emoționa instantaneu? Muzica. Prin urmare, în opinia mea, manelele sunt parte din Dumnezeu, ca tot ce e pe pământul ăsta, plus că, având în vedere originea Lui geografică, e foarte posibil ca Isus să fie manelist. Atât am avut de zis. Vă pup pe cântec până devine imn. Doamne ajută și Doamne ferește, Adi de la Brașov vă pupăcește.

Nota B365.ro: Adi, vino de la Brașov!

Cookies