Cum l-a învins bunul Moș Crăciun pe șarlatanul Moș Gerilă. Imagini document din Bucureștiul anilor 50

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, într-o prea frumoasă țară, un Moș Gerilă străin, friguros și antipatic, care-a venit pe cai mari de la Kremlin tocmai la București.

Mai precis, a venit pe tancurile armatei URSS, împodobite cu beculețe roșii. Proletar, vânjos, cu origine sănătoasă și ateu până-n măduva ciolanelor, Moș Gerilă era copia sovietică a lui „Ded Moroz” (în traducere, „Bunicul Gheață”), și cât ai zice pește, șarlatanul l-a interzis pe bătrânul nostru Moș Crăciun. De altfel, la fel făcuse în toate țările din lagărul socialist din Europa de Est.

Oficial, Moș Gerilă l-a detronat pe Moș Crăciun în ziua de 30 decembrie 1947, data la care a fost instaurată Republica Populară Română, și a rămas la putere până în decembrie 1989. Neoficial însă, clandestin, în suflet și în case, românii și copiii lor au continuat să creadă în Moș Crăciun și să-l cinstească.

Once upon a time în București. Moș Gerilă venea întotdeauna în preajma Anului Nou, sărbătoarea muncii și a planurilor îndeplinite, și nu de Crăciun. „Opiumul popoarelor” a fost interzis

Ajutorul lui Moș Gerilă a fost Uniunea Generală a Sindicatelor din România, care organiza „Pomul de iarnă” în întreprinderi, oamenilor fiindu-le interzis să spună „Pomul de Crăciun”. Se făceau liste cu muncitorii fruntași în ramura lor de activitate și liste cu șoimi ai patriei și pionieri, după vârstă și sex, care dovediseră că au fost cuminți și harnici, de exemplu că au strâns multe sticle și borcane. Sindicalistul Moș Gerilă venea cu daruri, pungi cu cadouri care conțineau bomboane de pom, tari ca piatra, frumos învelite în staniol de culoare roșu, albastru și auriu, cu ciocolată și jucării chinezești.

1947, Steaua Magilor a fost înlocuită cu steaua de pe turnul Kremlinului, care apare pe felicitările de Anul Nou

În 25 decembrie 1947, pe prima pagină a ziarului „Națiunea” apărea Moș Gerilă, însoțit de textul: Începând din acest an, Crăciunul nu va mai fi ca înainte, iar acest lucru este știut de toți cei care se călăuzesc după steaua de pe marele cer al Moscovei.

Mai jos, o imagine Agerpres, 1953, din Piața Palatului Regal, cu steaua Kremlinului în vârful bradului. Copiii își vedeau de bucuria lor.

Ține cumva de trecerea vizibilă între simbolistica religioasă și simbolistica religiei politice care era, până la urmă, comunismul. În unele situații, în anii ’50, mai ales, când influența sovietică este foarte directă și puternică în România, Steaua Magilor este înlocuită cu steaua de pe turnul Kremlinului, care apare pe felicitările de Anul Nou, evocând în mintea oamenilor fix ceea ce ei aveau deja familiar în minte, atunci când se gândeau la Crăciun. Steaua care-i călăuzește pe magi iată că devine steaua de la Kremlin, care-i călăuzește pe oameni către noua fericire părintească promisă de comunism, a spus Alina Pavelescu, istoric, Arhivele Naționale, pentru Euronews.ro.

Zilele de 24 și 25 decembrie erau lucrătoare, „orășelele copiilor” din București se organizau de Anul Nou

Pe felicitările de sărbatori, în ziare și la televizor nu apărea și nu era pronunțat cuvântul „Crăciun” . Bananele, verzi ca bradul, și portocalele apăreau în comerțul socialist între Crăciun și Revelion. Atunci, se formau cozi imense, pâinea, carnea, zahărul și uleiul fiind raționalizate. La țară, porcul era tăiat pe ascuns, singura sărbătoare admisă fiind Revelionul, care era organizat în cantinele și cluburile întreprinderilor socialiste sau în căminele culturale.

În fața clădirii CC al PCR din București, Elena și Nicolae Ceaușescu, alături de Biroul Politic al partidului, primeau „colindătorii” cu Plugușorul și cu Sorcova. Copii mari, mici și foarte mici, îmbrăcați în alb și zgribuliți de frig, recitau ode nesfârșite închinate conducătorilor. Programul de Revelion, de la Televiziunea Română, era pregătit încă din vară, atent supravegheat de activiști, și conținea patru teme mari: Urările de Anul Nou adresate slăviților conducători, scheciuri umoristice, muzică populară și muzică ușoară.

„Dragi tovarăși și pretini” intra obligatoriu la televizor, la cumpăna dintre ani

La ora 12 fără 7 minute, la televiziunea națională (singura, de altfel), crainicul Ilie Ciurescu, cu vocea sa gravă, baritonală, anunța: „Cu prilejul Anului Nou vorbește Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele Republicii Socialiste România”, iar la finalul cuvântării, aceeași voce anunța, ca să le intre bine oamenilor în cap: „Cu prilejul Anului Nou a vorbit Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele Republicii Socialiste România”. După acest moment solemn, Nea Mărin, personaj interpretat de Amza Pellea, povestea cu haz despre „Leana lu’ Zăpăcitu’ din capu’ satului”. Aluzia era evidentă, subversivă, și oamenii se puteau relaxa, în sfârșit, de Anul Nou. Mai trecuse un an în cea mai fericită țară din lume, Țara lui Moș Gerilă.

Programul de Revelion-1989 al TVR, isprăvit încă din luna august, nu a mai fost difuzat, din motive obiective. Cât despre Moș Gerilă, prietenii lui, și sfârșitul lor năpraznic din ziua de 25 decembrie 1989, a auzit tot pământul, dar să nu le spuneți nimic copiilor, nu le stricați Craciunul. Ded Moroz, dead.