Cum îți alegi locuința în București, în funcție de vietățile conlocuitoare. Șobolani, dacă preferi în centru, ploșnițe mai spre periferie

De când s-a vorbit prima data despre taxa aceea pe care se presupune că ar fi bine să o plătim, aceea cu vacanțele în străinătate, mi-am dat seama că e o idee realmente genială. Și mă mir că nu s-a gândit încă nimeni până acum la ea. Și că nu o plătim încă. Adică, ce poate fi greșit în a ne obliga să dăm niște bani în plus doar pentru că avem aroganța de a nu aprecia drumurile proaste, serviciile adesea similare, tratamentul superior pe care ți-l livrează adesea oamenii din turismul românesc? 

Și mi-am dat seama că sunt multe alte taxe pe care nu ni le-au pus încă și nici aici nu înțeleg de ce. Că, de altfel, taxa pe prostie o plătim de fiecare dată când votăm câte un primar care nu face altceva decât să ne spună cât de prost a fost cel dinaintea lui. 

Dar, să revenim.

Cum îți alegi locuința în București, în funcție de vietăți de tip ploșnițe și șobolani

În această toamnă frumoasă, aurie, cu un soare perfect și temperaturi la fel, în care și Bucureștiul pare mai frumos și mai strălucitor, în care zilele par să se așeze cu calm și cu nopți răcoroase, în care nu mai dăm drumul la aer condiționat și lăsăm ferestrele deschise, să ne intre oxigenul, să nu uităm că lăsăm deschisă poarta și către comuniunea cu natura. Și să vedem ce putem primi cu bucurie în viețile noastre. 

1. Ploșnițe verzi – acelea de exterior, simpatice, care miros mai rău ca moartea. Aveți grijă, nu le călcați, căci ce vor emana e de nestăvilit și greu de scos. Dacă totuși le călcați, NU pe covoare, de acolo chiar nu mai e nicio șansă de scăpare. În general, de ele puteți avea parte în zonele mai înverzite. Vreți ploșnițe verzi? Marile cartiere dormitor, preferatele lui Ceaușescu, sunt perfecte pentru ele. 
2. Ploșnițe cenușii. Eeee, abia aici e șmecheria, căci ele au invadat și Parisul, așa că dacă le avem pe Acestea ne putem simți eleganți, cosmopoliți, occidentali, cu un desigur je ne sais quoi. De fapt, știm cu ce, cu ploșnițe. De ele se scapă cel mai greu. Sunt mai rezistente ca flăcările iadului. Știu oameni care s-au mutat din case luni în șir, care au aruncat bombe cu fum în locuințe, au dat toată mobila, au ars canapele, saltele, saci de haine, tot. Pentru că ploșnițele cenușii nu dispar aproape niciodată. Nici nu știu de ce mi-e mai frică, de ele sau de șobolani, căci și ei sunt rezistenți. Cu puțin noroc, ele sunt peste tot, în toate cartierele, ploșnițele cenușii nu discriminează, se așează oriunde, tot la bloc le place mai mult, căci au mai multe opțiuni. Nu sperați că dacă e curat în casă, ele nu vin. E doar un mit (ca și la păduchi, că tot au început școlile. Nu, păduchii nu se duc în general la cei care nu se spală pe cap, ci dimpotrivă, că deh, au și ei demnitatea și standardele lor) 
3. Șobolani. Ei, aici e o aură de tradiție. Șobolanilor le plac mult casele vechi, cu subsoluri generoase, cu cămări pline de comori pentru ei și familiile lor într-o continuă expansiune. De aceea îi găsiți prin Cotroceni, cum v-am mai povestit, prin centru, tocmai a fost identificat un exemplar superb pe Calea Călărașilor, sunt convinsă că nu lipsesc nici în Primăverii și nici în Dorobanți. 

Și ca să rămânem la taxe, eu, dacă aș fi primar, aș taxa și asta. Taxa pe ploșnițe, taxa pe șobolani, taxa pe țânțari, de ce nu. Până la urmă nu vorbim atât despre schimbări climatice, distrugerea ecosistemului și alte cele? Avem ploșnițe? Să plătim înmulțirea lor. Șobolani? La fel. De ce mă tem un pic e de iarna care vine, căci nu cred că ploșnițelor le place frigul și înțeleg că treaba cu țevile de încălzire nu stă foarte bine. Dar poate am înțeles greșit. Sunt convinsă că dacă totuși e așa, e doar vina foștilor primari.

Îți recomandăm să citești și:

• Cartierul din București care s-a umplut de șobolani. Cel mai scump cartier de șobolani
• Invazie de ploșnițe verzi și scârbos mirositoare. Adriana Săftoiu: Nu contează plasa, se strecoară… Le vânez ca o descreierată. Oare pe primarii din București îi ocolesc?
• Ratatouille și prietenii săi din București. Șobolan ieșit la plimbare relaxat, ziua-n amiaza mare, pe Calea Călărași. „Poate are cip și-i găsim stăpânul”