
Dacă n-ai mâncat niciodată Piperchi țârgâsiti înseamnă c-ai trăit degeaba, așa că hai să vedem cum e la Nishani – A fi sau a nu fi. Pentru mine, varianta ideală de piperchi este rece sau la temperatura beciului, cu pâine proaspătă și cea mai puturoasă brânză de oaie posibilă, să-ți miroasă degetele brânză de parcă tocmai te-ai întors din strungă.
Recunosc că mereu m-au fascinat limba și cultura aromână. Unii, consideră aromâna o limbă de sine stătătoare, alții spun că e un dialect al limbii române, iar mie-mi sună a păsărească, o încrucișare între accentul oltenesc și moldovenesc, un grai dulce, melodios, perfect pentru incantații.
Apoi, bucătele tradiționale armânești sunt nimic mai mult decât plăcintele copilăriei trăite la țară în Dobrogea, dominată de faimoasele plăcinte cu brânză sau cu urzici, mâncărică de ardei și alte asemenea. Și mai știu o chestie despre machedoni, fără să caut pe google: sunt oieri din tată-n fiu, făloși foc și foarte uniți. Așa că m-am bucurat nespus când am aflat că cineva explorează tainele bucătăriei aromâne într-un nou restaurant deschis în București. Bașca, e la o aruncătură de băț de casa mea, colea, în Piața Romană, pe Strada Cristian Tell nr.26. E deschis de vreo 3-4 săptămâni deja și mi-a luat mult timp să găsesc o masă liberă într-o duminică. Salutare și bine te-am regăsit la Mănânc pentru tine.
Nishani urmează o rețetă de manual de marketing, de la concept, nume, branding, site, social media, design de interior și terminând cu meniul. Pagina de Instagram se înscrie cu brio la capitolul „Vreau!”, afișând un univers cald, primitor și delicios. Pe românește, îți cam plouă-n gură. Poți face rezervări online și poți răsfoi meniul tot online.
Meniul e o adevărată incursiune în universul gastronomic machedonesc: găsești DI BEARI tot felul de cocktailuri și băuturi homemade (fanta, spre exemplu), iar DI MÂCARI găsești Di Arhuheari (Aperitive), Alingu Deadzitli (Linge Degete), Prota Mâcari (Feluri principale), Sâlatâ și Dulțeami. Dulțeami e noul meu cuvânt preferat. Prețurile sunt pentru machedoni cu dare de mână: un pahar de vin se învârte pe la 40 de lei, un cocktail tot pe acolo, iar pentru restul, vezi mai jos sau dă singur un scroll prin meniu.

Imaginea idilică de pe Instagram nu se pupă cu cea din viața reală (știu. ce surpriză!) și nici nu mă așteptam să se-ntâmple asta, dar parcă e o discrepanță prea mare. Nishani e un loc micuț, dispus pe 3 nivele, parter, – 1 și – 2. La parter e restaurantul, la – 1 bucătăria, iar la – 2 toaletele. Recomand să faci traseul ăsta și, de asemenea, să tragi cu ochiul pe ferăstruica ce dă în bucătărie, să vezi furnicarul de oameni. S-a investit mult în Nishani, se vede cu ochiul liber că au încercat să transforme un parter de birouri într-un loc primitor.
Câteva mese de bistro, două bănci cu perne cu motive aromâne, un bar poziționat pe mijloc și un candelabru drăguț. La capitolul muzică și ambianță am servit muzică de club, specific unui cocktail bar/pub. Atentți! Dacă alegi să stai acolo în stânga, sub logo-ul NISHANI, priveliștea ta va fi spatele barmanilor și ospătarilor. Dacă te repartizează la masa de lânga ușa care dă spre bucătărie și baie, așteaptă-te să ți se închidă-deschidă, închidă-deschidă ușa de 100 de ori, întrucât e un du-te-vino continuu, atât din partea ospătarilor cât și din partea clienților. Not fun. Apoi, fiind un loc micuț, la orele de vârf, nu prea ai unde să te-nvârți. O să râzi, dar locul ăsta îmi aduce aminte de începuturile La Plăcinte.




Vorba lu’ nevastă-mea: Bine c-ai venit mâncat! Am așteptat în jur de 30 de minute să comand, din simplul motiv că era aproape plin, mai puțin mesele din spatele barului. Un semi-haos nejustificat, iar ușa care se tot închide și deschide în spatele meu nu prea m-a ajutat să intru în atmosfera aromână a locului, atât cât este.

Un preparat sub formă de patru țigarete rulate, umplute cu cremă de brânză coaptă, piperchi, ragu de miel și ragu de porc, prăjite în baie de ulei. Vin într-o ulcică însoțite de două căni de tablă, varianta miniaturală a cănilor pe care le mai întâlneai pe la fântâni, când mergeai la fân. Pentru cunoscători.
În meniul online, țigaretele astea apar însoțite de două sosuri: lutenita (un fel de zacuscă din ardei) și taratur, pe bază de tahini, care, acum, au fost înlocuite cu două sosuri pe bază de brânză (așa țin eu minte). Poate e ceva temporar, nu știu. Cert e că țigaretele n-au avut timp să se răcească. Le-am savurat pe fiecare în parte, dar dintre toate cea cu ragu de miel a fost senzațională. Crocante la exterior, aromate la interior, tigaretele sunt un aperitiv ușor de mâncat cu mâna, de întins și de împărțit cu partenerul sau partenera: Hai, mușcă! Gustă să vezi ce bun e!



Multe ingrediente interesante în compoziția acestui preparat. Terină de musaca cu Momofuku, ceafă de vită tocată, vinete, sos Momay, puțin usturoi și sos de roșii, totul acoperit cu chipsuri de casă pentru extra crocănțeală. Sună bine, arată neobișnuit cu coroana de chipsuri, dar la nivel de gust e doar o musaca mai cremoasă, cu textură fină, puțin dulceagă de la sosul de roșii, iar chipsurile sunt ok la primele două guri, după care încep să fie enervante și te fac, cel puțin pe mine, să le dai deoparte în căutarea de musaca, de carne, de gust și arome. Cu ocazia acestui preparat mi-am adus aminte de Momofuku Bossam, o rețetă coreeană de porc cu stridii.




Dacă primele două alegeri nu m-au dat pe spate, desertul a mai îndulcit din experiența armânească Nishani. Foietaj apetisant cu umplură de măr și sos de șofran într-un echilibru perfect gândit și executat. O prăjitură atât de simplă și totuși atât de delicată, înnobilată cu sos de șofran. Dacă aș reveni vreodată la Nishani, ar fi pentru Pitâ cu meru. Trei de DA.


Costă 42 lei, pita făcută pe plită e minunată, te îmbie la înmuiat, la murdărit pe mâni în sensul bun. Am gustat, pare ce trebuie, iar brânza e de la mama ei de-acasă.

Total Nishani: 167, cu tot cu Coca Cola.
Aș mai mânca la Nishani: Slabe șanse.
Să ne fie de bine. Am mâncat și azi pentru tine.
Minimalistă. E de mărimea a două toalete de avion. Super curat.

C’est Nepal possible! Aditi’s Kitchen. Bucate de poveste cu frații nepalezi și dumplings de aur
Locul în care ți-a zis maică-ta să nu intri. Maimuca Restaurant. Punk restaurant!
Aloha, Pokeful! Ca să ajungi în Hawaii, te duci în Dorobanți și faci la dreapta înainte de Petrom
CozoFest. Aproape toate locurile de unde comanzi cozonaci de Crăciun în București
Când se mănâncă bine prin cartier în București. Soare și sandwichuri bune, la Fresco Artigianale
Hushimo. Asia din Amzei. Poftă de Tom Yum și vită în sos de stridii
Doar gustul contează. Smith Eatery, o bucătărie fascinantă de 9 metri pătrați
Are balta pește bun. Acasă la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Din apă, în farfurie.
Am mâncat pui de la POPEYES din București. Este zguduitor de la fel ca la ceilalți
Raclette și vin. Amis de la Fête, microfestivalul de brânză din buricul Bucureștiului
Reper de București. Caracatiță infuzată în ceai negru și ecleruri umplute cu pateu
Cei mai buni burgeri din România. Câștigătorii Burger Fest și cum dai de ei în București
„Înainte era mai bine?” Am mâncat pentru tine la Restaurantul Monte Carlo din Cișmigiu
În căutarea unui panino italian adevărat în București. Vizită la Tasteataly
“Casa Tănase”, restaurantul cu specific nepalez din București botezat in memoriam
„Asta îi Cosmos!” Festin la Taverna Georgia, primul restaurant cu specific georgian din București
La bine și la UMAMI Street Food Truck, pe străzile Bucureștiului
Top 3 cei mai buni burgeri din România, conform Burger Fest 2023, îi găsești în București
Gluten free și gustos! Arepas Colombianas, în București feat Pimientos de Padrón la preț cinstit
Cookies and Friends. Cofetăria ascunsă din București pe care trebuie să o încerci
Cu 33 de lei, mănânci în Obor ca la mama acasă, în Sri Lanka, la Mathara Bath Kade6
S-a găsit Kokoreç la Galata Midyeci, în București colț cu Istanbul
Unde găsești cei mai dulci pepeni din București. Studiu de piață în Obor, Moghioroș și Matache
Toscana te cheamă la ea, pe Victoriei, la Bastoni. Cea mai nouă paninărie italiană din București
O nouă tradiție giugiuc în București: Halef, cu baklava pe stil nou și cafeluță de specialitate
Atenție, frige! Bucureștiul are arancini siciliene, la Sfrigola, pe Popa Nan 101
O mică părere despre De Soi, noul restaurant și hub de gusturi din București
Cât costă un mic din carne de vită Wagyu, pe care l-am găsit undeva aproape de București
Într-un București plin de pescobari, fii George’s Fisheries din Prelungirea Ghencea
Turcești de București, la Duman Oriental Cuisine, cu İşkembe çorbası, sultani locali și Ras Asfour
Cu capul în NOR și cu ochii-n farfurie. Mai vinde bine priveliștea în București?
Turist (la) naive în București. Ecler cu cremă de colivă sau cu muștar de Tecuci, ce alegi?
Am mâncat printre fumători la B4 Market, București. Un șnițel ok, la preț psihologic
Am mâncat pentru tine la Guava de iarnă, în “peninsula” Floreasca din București
Am mâncat cât pentru trei, cu 118 lei, la Târgul de Crăciun București din Piața Constituției
Scoate-o pe maică-ta la Sardin, în București, pentru că merită
Am mâncat pentru tine ciorbă de miel la Garlic Pub, în București, după ce am ascultat Coco Jambo
Sentimente amestecate la Capriccio, în București, un restaurant colea în cartier
Cei mai ieftini tacos din București sunt muy deliciosos! La Casa de Tacos, pe la Unirii
Prinde loc la Condesa, dacă poți! Cum e la cel mai nou bar-restaurant latino american din București
Am mâncat la bogați, printre Padroni, la E3 by Entourage, în Bucureștiul cel scumpel
Mâncare aproape ca la nonna acasă. Italienescul Da Giulio, unde româna e a 2-a limbă vorbită