Cum e arma în gena americanului, așa e America în gena mioritică

07 ian. 2021
1128 Afișari
Cum e arma în gena americanului, așa e America în gena mioritică
Cel mai cooltural loc de băut al Bucureștiului este o "sticlărie" 

După albanezi suntem al doilea popor din lume, in ordinea mondială a filoamericanismului.  Crescut cu “Pe-aripile vântului”, “Dallas”, “Superman”, “Tom și Jerry”, și lista este inepuizabilă, pentru român, America a fost întotdeauna ţara supremă - ţara tuturor posibiltăţilor - ţara invincibiltăţii armate - ţara pe care am așteptat-o 45 de ani de comunism. 

Pentru intelectualul român, America este “democraţia supremă” înarmată până-n dinţi “care ne apară și ne izbăvește de cel rău”.

“Ai văzut cum e la americani!?” – este anticamera oricărei discuţii despre democraţie. Nu cum e la francezi, la suedezi, la nemţi sau la olandezi. Nu. La americani. Orice critică la adresa Americii este denunţată pe “linie de partid” ca fiind fake news, teorie a conspiraţiei sau propagandă rusească. Pentru că românul nu știe nici cum e de fapt în America și nici în Europa..

„Afacerea USA”

Nu știe nici că niște părinţi fondatori erau proprietari de sclavi și de plantaţii, nu știe că francezii au făcut statuia Libertăţii cadou SUA la împlinirea a 110 ani de la semnarea “Declaraţiei de Independenţă”, nu știe nici că Osama Bin Laden era omul CIA-ului pentru a prelua Afganistanul, nu știe nici că America a cheltuit pe războaie 30 de trilioane în ultimii 30 de ani, nu știe nici că poliţistul american are imunitate prin lege, nu știe nici că America este o afacere care produce cei mai mulţi bani, cele mai multe arme și baze militare, cele mai multe filme și cea mai mare poluare. Din lume. Și nici nu are habar că democraţia este o invenţie eminamente europeană, dovadă a faptului că majoritatea democraţiilor europene sunt cotate în clasamentele democraţiei înaintea SUA. Cu toate astea, românul știe că după ce-a dat jos PCReul a pus ceva mai bun în loc: SUA.

Pentru noi, America este “ză fazăr en ză mazăr ăv ză mencaind”. Și așa va rămâne. Orice român care va contesta această stare de fapt va fi repudiat.

Dacă am putea să fim al 51-lea stat al SUA, am lăsa drq Uniunea Europenă și-am fugi cu “jandarmul mondial” într-o suflare. Ca-n carpeta aia vestită de pe pereţii bunicilor noștri colectivizaţi, “Răpirea din Serai”. Pentru că, nu-i așa, “UE e slabă”, și pentru că n-avem niciun prieten in jur. Doar dușmani. Iar Marea Neagră, singura despre care credeam noi că-i singura corectă cu noi, s-ar putea să se întoarcă și ea împotriva noastră după ce-i vom schimba numele în “Marea fără nicio culoare anume”. 

American sedacșăn

America este în privirea pierdută pe cer a bunicilor noștri după venirea pe tancuri a comunismului stalinist; în eliberarea, după 23 august, a prizonierilor americani care ne-au bombardat rafinăriile de la Ploiești; iî pachetele cu armament și mâncare parașutate partizanilor anticomuniști; în vizitele oficiale ale lui Ceaușescu în SUA unde s-a tras primul in poză cu Mickey Mouse; în cel mai influent serial pentru întreg capitalismul românesc, „Dallas” (suntem singura țară din lume unde JR a fost perceput ca personaj pozitiv); în cele mai multe filme cu cowboy rulate în vremea dictaturii comuniste dintre toate dictaturile comuniste; în stricarea relațiilor de camaraderie cu sârbii  pentru un război care s-a dovedit mai târziu fabricat de o mare firmă de PR specializată război; în decorațiile din pieptul Securității române subcontractate în numele idealurilor de pace și prosperitate euroatlantincă; în scutul anti-rachetă de la Deveselu; în Irak și Afganistan, unde am fost singura țară din lume care a deținut comanda asupra unor batalioane americane; în nesfârșita bucurie, încununată de curcubeu pe cer bucureștean, în 2002, a primirii pe pământ românesc a trei președinți americani de către trei președinți români (Nixon-Ceușescu; Clinton-Constantinescu; George W Bush-Iliescu); în cohortele de politicieni, ziariști, procurori, ongiști și intelectuali care trec ritualic pe la ambasada americană, ce azi ține locul Legației germane de dinainte de 23 august ’44 sau al Comisariatului sovietic de după ’47. 

Așa cum spunea insuși șeful legației germane la București, Killinger, înainte de întoarcerea armelor, așa poate spune azi orice ambasador american care a trecut pe la București: 

„Orice frunză pică la București, noi aflăm imediat!” 

Bunăoraă, dacă ar fi să existe un “romanian dream” acela este de a fi ca americanu’. God Bless Romania!

Cookies