Cum devine latina, din limbă moartă, o limbă vie si erotică, când mergi cu STB-ul prin București

Educație, arta negocierii și estetică superioară, iată coordonatele unui noiembrie timpuriu pe traseele STB.

Două fete cu ghiozdane uriașe merg cu autobuzul 484 către școală. Par de aceeași vârstă. Totuși, după cum va rezulta din discuție, una dintre ele e mai avansată cu materia.
– Pfoai de mine, iar avem latină!, comunică îngrijorată „Începătoarea”. Nu suport latina…
– Hai, mă, că nu-i așa de nașpa… Știi cum se zice „șase” în latină? „Avansata” zâmbește cu subînțeles.
– Ăăăă… san? Își încearcă norocul prietena, vizibil încurcată de întrebare.
– Hahaha, deloc!, se amuză cealaltă. Vrei să-ți spun cum se zice?
– Da!
– Vrei, așa e? Îți spun, dar trebuie să-ți spun la ureche, să nu ne audă toată mașina.
„Avansata” se apleacă spre urechea „Începătoarei” și-i șoptește cuvântul misterios. Așteaptă efectul. Novicea se îmbujorează, apoi fetele izbucnesc în râs.
– Bine c-am aflat un cuvânt nou! Da’ tot nu-mi place latina! Mai bine făceam spaniolă la școală!
– Da’ ce te-apucat cu spaniola asta?
– Aș vrea să merg în Spania.
– Păi da, tu vrei să pleci în Spania la cules de căpșuni!, se amuză colega.
– Nu, nu vreau să văd Spania, așa cum aș vrea să văd toate țările din lume.
– Bine că nu vrei s-ajungi și pe Lună!
– Ba și pe Lună vreau!

Pe linia STB 226, unui călător cu aspect de Moș Crăciun sub acoperire îi sună telefonul. Bărbatul privește curios ecranul, răspunde și fără vreun salut ori alte introduceri, se pornește:
– Ia zi, Dido, ce-ai pățit?
Dida îi spune ce și cum, fiindcă omul ascultă dând din cap. Apoi răspunde cu aer dezamăgit:
– A, n-am cum, că s-a uscat și la mine, tot-tot-tot!
Dida pare să insiste. Moș Crăciun devine tot mai morocănos. După ce-și termină Dida pledoaria, apelatul izbucnește:
– Ce? Tu ce nu pricepi? N-am cum să-ți dau, că s-a uscat! De unde să-ți dau, dacă n-am de unde?!
(Parcă-l auzeam pe Victor Rebengiuc, genial în rolul Moromete, în vreme ce se rățoia la Jupuitu, venit să încaseze fonciirea:
– Păi nu ți-am spus că n-am? Ce să-ți fac eu dacă n-am? De unde să dau? N-am!)

Două școlărițe discută pe drumul către „job”:
– M-am trezit la 6!
– Și de ce ai atâta energie?!
– Nu știu, fată, zău… De obicei, când mă trezesc dis-de-dimineața, zici că am handicap de gradul 3!
Râd. Apoi veselia dispare, fiindcă una dintre fete trece la mărturisiri:
– Am 7 note la română, nu știu de ce ne mai dă test… Dar la biologie îmi trebuie 6 note și am DECÂT 2. Și acum urmează să mă asculte și, ce să vezi? N-am învățat!
– Și nu știi nimic?
– Nimic-nimic! Nici n-o să-mi încheie media, că n-are cum.

Doi adolescenți studiază profilul de Instagram al unei cunoștințe. Băiatul pare mai îngăduitor în ceea ce privește calitățile estetice ale „subiectului”, în timp ce partenera de drum e intransigentă:
– Bă, îți zic, e urâtă cu spume!
– Nu e, bă… Doar că își face sprâncenele alea într-un fel… Le face cu prea mult tuș!
– Prea mult tuș?! Le face cu prea multă ură!