Cum devii mai sănătos în capitala duşului rece, București

S-a întâmplat din nou. Sau, mai bine zis, nu s-a întâmplat: nu curge apa caldă în câteva sute de blocuri. Cică temporar.  Dar în București, temporarul are o durată a lui, vagă, poetică. Ca atunci când zici „vin într-un sfert de oră” și de fapt ajungi peste două zile, cu flori. 

Doar că Termoenergetica nu vine cu flori. Vine cu țevi sparte, 60 de ani vechime și anunțuri scrise într-un română corporat-adormită: „în vederea executării lucrărilor de reparație la rețeaua primară…” etc. etc. Știi tu.

Peste 650 de blocuri sunt afectate zilele astea – mai ales în sectoarele 2, 3, 5 și 6. Dar nu-i panică, bucureștenii au trecut prin pandemie, șantier la Pasajul Unirii și prețuri la apartamente cu 3000 €/mp în Rahova. Pot face și un duș rece.
De trei ori pe zi.

În rest, liniște. Adică nu liniște-liniște. Se sapă, se schimbă, se înlocuiește. Știm doar că e „pentru modernizare”.  Vechimea conductelor e undeva între „aveam televizor alb-negru” și „Ceaușescu era încă tânăr și nu foarte paranoic”. 

Termoenergetica zice că totul va dura 3-4 zile. Bucureșteanul știe că asta e doar ziua 1 dintr-o mini-vacanță de spălat la lighean. Deja s-au scos din dulap fierbătoarele, oalele mari și sfaturile de la bunici: Nu-i ușor să nu ai apă caldă, dar există o cale mai senină de a privi situația. Una spirituală, holistică, aproape terapeutică. Pentru că, de fapt, Bucureștiul n-a rămas fără apă caldă. Bucureștiul a îmbrățișat minimalismul nordic, stilul spartan, the cold therapy life. Wim Hof ar fi mândru. 

E o întreagă filozofie de viață ce se naște din țevile reci ale companiei Termoenergetica. Teoria lui Wim Hof, cunoscut și ca „The Iceman”, se bazează pe ideea că expunerea controlată la frig, inclusiv prin dușuri reci zilnice, poate avea beneficii extraordinare pentru sănătate – fizică, mentală și emoțională. Pe scurt, ce face Wim Hof cu voință, face Termoenergetica cu comunicări oficiale în font Calibri pe fond alb.

1. Wim Hof: Dușul rece ca antrenament mental

Înveți să-ți controlezi frica, respirația, gândurile. Devii mai puternic.

Bucureșteanul:  Stă nemișcat cu mâna pe robinet. Inspiră adânc. „Hai că pot. Doar e a treia zi.”
Nu face yoga, dar înjură-n gând cu ritmicitate sacadată. Se numește mindfulness de cartier.

2. Wim Hof: Expunere treptată. 30 de secunde, apoi un minut

Corpul se adaptează. Devine mai eficient. Poți prelungi progresiv.

Bucureșteanul:  Nu are progresiv. Are brusc și total.  N-a fost un exercițiu. A fost o avarie pe Strada Liniștii.  Și nu durează 30 de secunde. Durează cât poți tremura fără să cazi.

3. Wim Hof: Înveți autodisciplina. Te expui zilnic, conștient

Devii tu cel care controlează disconfortul. Puterea e în tine.

Bucureșteanul:  Puterea NU e în el. E la CET Grozăvești.  Și e oprită „preventiv”.  Autodisciplina constă în a nu trimite al treilea email pasiv-agresiv la Termoenergetica.

4. Wim Hof: Frigul vindecă. Reduce inflamația.

Cei care practică spun că dorm mai bine, sunt mai energici.

 Bucureșteanul:  Nu doarme mai bine. Tremură în pat gândindu-se dacă mâine e ziua în care se spală cu apă caldă.  Are energie? Da. Să scrie comentarii cu CAPS pe grupul de bloc.

5. Wim Hof: „Frigul e un profesor nobil.”

Bucureșteanul:  Nobil sau nu, frigul de la robinetul de la baie te învață să-ți pui viața în perspectivă:
„Ce caut eu în orașul ăsta?” „Cine am fost eu înainte să spăl vasele cu oală încălzită pe aragaz?”  „Oare dacă mă mut la Brașov, vine factura la apă caldă?”

Sursa foto oale pe foc: Dreamstime