Cum de e București un oraș periculos

Eu, ce să fac? Umblu, mă plimb, îmi fac treaba de văzător al Bucureștiului. Nu-s pavăză, nu-s civic, nu-s guru. Pentru că există multe feluri de oameni în orașul ăsta: civicii, indiferenții, morocănoșii, chițibușarii, plătitorii de taxe, muritorii.

Printre toți, sunt văzători, un fel de taci și-nghite de la “împinge tava”. Nu vreau nimic de la oraș alta decât să nu mă zdrobească, să nu mă facă alta cu pământul. Ca pe săracu’ administratorul meu de bloc, o turtă dulce de om, după care vărs o lacrimă și azi.

Mergea pe stradă și unul cu mașină cu super putere s-a rostogolit peste el, pe trotuar. Când auzi că poți păți așa ceva, ce mai, chiar zici că inocența a murit, că văzătorii orașului cei ce-și văd de locul lor nu au sens să existe.

Dar să mă întorc la orașul nostru văzut. Și să vă spun că nu există doar văzători puri, sau indiferenți puri. Uite, acum, un exemplu. Te apucă groaza și râsul. De ce? Păi, cad țigle, oameni în cap. La picioare te taie trotineta electrică. Te iau cu perciuni cu tot săracii cerșetori. Și sună și a rimă de Minulescu, nu? Că musai vezi pericole și te obișnuiește cu toate relele.

Orașul e plin de pericole afișate, la vedere, cu care ne obișnuim până o pățim. Bine, nu numai pericole, dar…

Cade gheață iarna. Cad acoperișuri, vin cărămizi! Sunt mereu semne ale periculosului București. Și, cum ziceam, de-o doagă, de-o clipă te apucă Minulescu, cel care a stat și pe strada Covaci și-a zis că Bucureștiul e ca o baligă. O baligă periculoasă adaug el și-l aud cadențându-și Romanța:

“În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orășenii pe trotuare
Par păpuși automate, date jos din galantare…”

Căci pe strada Țichindeal cade Țiglă. Ferește tigvă. Iar în Mimozelor cad sticle din etaj.
Pe Lipscani urli: case au bulină! Iar Colentina strâmtă strivește mașină
La Sfânta Vinere trage Speedu’ În Ferentari te-nvioară hașișu’ Din Intercontinental cade puștime
Prin Militari intră multă cîinime. Te lovește Glovo cu bicicleta
Și-ți rupe mâna trotineta. Se urlă, se bate, se aude trap
Și la Zero șaorma vine la satrap. Și orașul ăsta țac-țac te papă “Hap”.

Sună a rimă, dar e dezlânată. Și ești atacat dintr-odată.

Nota B365.ro: Ce mai vede prin București Eugen „Văzător” Istodor:

• Când trotinetele electrice împrăștie haos și ură prin București
• Cine-a pus pisica-n lesă la șosea, în București
• Zeița de la taraba cu curcani din Piața Râmnicu Sărat de la noi din București