CONTRIBUTORS

Cum au pierdut România și Bucureștiul un an (ultimul an, că am mai pierdut şi alţii)

Mă tot gândeam despre ce să scriu, în ideea că ce s-a întâmplat săptămâna trecută. Şi mi-am dat seama că de fapt nu s-a întâmplat nimic. Tot entuziasmul ăla la nivel personal de la începutul pandemiei, să gătim acasă, să facem yoga, să zugrăvim, să facem sport, să citim, să ascultăm Chopin, nu s-a transferat deloc şi la nivelul României. Deloc. 

În Bucureşti nu a început dezinsecţia, nu s-a întâmplat nimic cu şobolanii, nu s-a întâmplat nimic cu traficul, nu s-a întâmplat nimic cu gropile. Nici măcar nu prea s-a mai certat nimeni cu nimeni, că s-au certat cu o săptâmână înainte şi acum erau obosiţi.

Nu s-a aflat cu ce se ocupă primarul general Nicuşor Dan, l-am văzut doar la plimbare pe pietonală prin week-end. 

Nu s-a trimis planul pe bani la UE, căci noi n-am înțeles exact ce avem de făcut şi ce să cerem şi cum să facem

A, pardon, s-a aprobat legea colindului la Parlament. Băi, asta da, chiar s-a întâmplat. 

Şi uite aşa, gândindu-mă ce s-a întâmplat şi ce nu s-a întâmplat, mi-am dat seama că noi am pierdut elegant şi toată perioada asta cu pandemia, în care iarăşi nu am făcut nimic. 

Am fi putut să…

Ar fi fost o minunată ocazie, spre exemplu, să se întâmple ceva cu programa şocalră. Să ajungă şiu ea în sfârşit în secolul în care tărim şi să se potrivească cu aceşti copii crescuţi în epoca Iphone, pentru care, cu părere de rău, Ion Creangă e un fel de limbă străină din care nu înţeleg mare lucru. Era momentul ca şi şcoala românească să se mute în epoca video, căci da, surpriză, suntem în epoca imaginilor, degeaba ne imaginăm noi că va mai sta cineva să citească mii şi mii de pagini. Nici măcar noi, adluţii, nu mai avem capacitatea asta şi ne zboară atenţia în altă parte.Tot la şcoală ar fi fost un moment minunat să refacă şi clasele. Să renoveze. Să aerisească. Să construiască toaletele acolo unde nu sunt. Şi totuşi nu s-a întâmplat nimic. 

Am mai fi putut și….

La administraţia de oraş, la Bucureşti chiar era momentul să facă parcări şi să înceapă să dea amenzi. Nu era atât de aglomerat, se găseau locuri, nu exista nicio justificare să parchezi pe trecerea de pietoni. Nu, evident, nu  s-a întâmplat nici asta. Şi nici măcar nu pare să se întâmple, pentru că ceva ciudat se întâmplă cu primarul Capitalei. E pur si simplu dispărut, vine din când în când, ne zice că o să se tundă şi dispare la loc. 

Desigur, s-ar mai fi putut…

Se putea să fie mişto şi în turism, dar nu, la noi n-a fost ca la greci, să îţi dea înapoi din banii de test, să îţi amâne cazările dacă nu ai putut să ajungi. Nu, dimpotrivă, preţurile au crescut, că na, dacă tot suntem obligaţi să rămânem în ţară, măcar să avem pe ce cheltui. 

Nu, nici pe la poliţie n-a fost mai bine, în afară de faptul că au bătut oameni că n-aveau mască şi că se duceau ostentativ în razii, mare lucru nu s-a petrecut.

Dar sincer, sincer şi oricât de arid ar fi subiectul, era o şansă ca economia noastră să devină altceva. Sau mai exact să devină ceva. Să ajungă în epoca de azi. Să producem ce ne trebuie şi ce trebuie lumii. Să se lucreze altfel. Să înţelegem mobilitate. Să înţelegem sustenabilitate şi economie circulară. Să se fi întâmplat ceva prin zonele miniere. Am fost recent pe la Straja, unde toţi cei care schiază zic că pârtiile sunt minunate. Păi or fi, dar în rest locul e complet nesistematizat, n-ai unde parca, nu sunt drumuri, nu prea sunt cazări, fiecare a construit cum a crezut că e mai bine. 

Şi uite aşa, capitol cu capitol, de fapt ne dăm seama că am pierdut şi ocazia asta. Hai, să fie primit!!

Nota B365.ro: După călătoria cu Maria în țara cu capitala la „Ce-Ar Fi Fost Dacă…”, haidem – tot cu Maria – în orașul care este așa cum este. Merită drumul!


Recomandarile noastre

Parteneri

Poti citi si:
Close
Back to top button