Cum au devenit Circurile Foamei de ieri temple ale huzurului de azi: mall-uri. O istorie cu primul nutriționist al țării, Ceaușescu, și domurile sărăciei din București

În 1990, din cele 11 clădiri ale Circurilor Foamei din București erau terminate doar 6.

Oficial numit “Complex Comercial Agroindustrial”, Circul Foamei adăpostea, sub domul său de circ fără pâine, piețe publice și un sector cu mâncare preparată sau semipreparată pentru acasă, urmând ca bucureștenii să meargă după hrană cu sufertașul/gamela/borcanul.

Gândirea strategică a primului nutriționist al țării urmărea astfel plata rapidă a datoriei externe, prin centralizarea distribuției alimentelor și economisirea energiei.

Era combătută drastic risipa și încurajată dieta cu gheare de pui, creveți vietnamezi, bulion, tocană de legume și alte borcane cu conținut indigest, de altfel singurele produse care se mai găseau la Alimentara.

După 1990, uriașele construcții, mai mult sau mai puțin finalizate, au devenit simboluri ale abundenței pentru o populație sărăcită, proaspăt ieșită din comunism

Complexul Comercial Agroindustrial Băneasa a devenit Mall Băneasa. Delfinului-Pantelimon, inaugurat la 21 august 1985 în prezența tlui Ceaușescu, a fost transformat în Complexul Comercial Cercul Magic. Complexul Vitan este azi București Mall, primul mall deschis în București.

Circul Foamei din Timpuri Noi adăpostește acum o universitate particulară. Rahova-Progresului este Liberty Center Mall. Cotroceni este supermarket  Piața Cotroceni, iar circul de la Lujerului-Bulevardul Timișoara a fost convertit în Plaza România.

Iulie, 1982. Sub atenta îndrumare a tov. Nicolae Ceaușescu, a fost introdus “programul de alimentație științifică”

În 24 noiembrie 1989, la Sala Palatului R.S.R, Nicolae Ceaușescu era reales, cu unanimitate absolută, secretar general al P.C.R, partid unic. În timp ce, în jurul nostru regimurile socialiste se prăbușeau, dictatura ultimului stalinist din Europa de Est părea eternă.

Nicolae Ceaușescu confiscase toate superlativele absolute din limba română.

Dictatorul era “cel mai iubit fiu al poporului”, “patriot înflăcărat”, “personalitate excepțională a lumii contemporane”, “luptător pentru cauza dreptății, păcii și socialismului”, “marele conducător”, “geniul Carpaților” și orice altceva suprem ne-am putea imagina.

Nicolae Ceaușescu: “Mâncați prea mult, v-ați îngrășat!”

Restricțiile impuse la alimente și energie au devenit drastice. Campania de raționalizare a hranei, lipsa căldurii și a luminii, tăierea iluminatului public și introducerea cartelelor au făcut din viața românilor o luptă pentru procurarea hranei. O luptă instinctivă pentru supraviețuire.

„Mâncați prea mult, v-ați îngrășat. Sănătatea națiunii ne obligă să introducem un program de alimentație rațională”, a izbucnit Nicolae Ceaușescu într-un acces de furie, potrivit lui Ștefan Andrei, fost ministru de externe.

Ceaușescu era foarte atent la dimensiunile corporale ale celor din conducerea partidului, fiind convins că în România oamenii mor pentru că mănâncă prea mult.

Cu o energie și o imaginație inepuizabile, Nicolae Ceaușescu a analizat cu meticulozitate planuri, cifre, statistici, care l-au condus către soluții și rețete ce aveau să întunece orizontul general pentru a corecta practicile unei alimentații nesănătoase, în opinia sa, a dat în cele din urmă rezultate în iulie 1982, când în ședința Comitetului Politic Executiv (C.P.Ex), a fost lansat programul de alimentație științifică a populației. (Sursa: “Cultura penuriei în anii ’80. Programul de alimentație științifică a populației”, de dr. Mioara Anton, Institutul de Istorie Nicolae Iorga).

Circurile Foamei, fabrici de mâncare gata gătită. În Vitan, ultimul cartier edificat în comunism, blocurile au fost proiectate fără spații comerciale la parter

Pe măsură ce regimul comunist și “regimul” alimentar strângeau cureaua românilor, inaugurările de noi spații comerciale sau de “centre de fabricare a produselor culinare” se țineau lanț.

Ziarele de propagandă descriau vizitele tov. Ceaușescu în marile unități de alimentație publică. La 1 iulie 1985 intră integral în circuitul comercial Complexul “23 August”, iar la 14 august 1985 se deschide Piața Agroalimentară Pantelimon-Delfinului, eveniment urmat de inagurarea Centrului de Fabricație a Produselor Culinare Delfinului.

Informația Bucureștiului din 19 august, 1983: De la începutul acestui an, rețeaua comerțului alimentar bucureștean s-a extins cu încă 35 de noi magazine, iar altele au fost modernizate. Printre ele se află și Complexul Pajura.

În 1981 se deschid unitățile de alimentație publică “Doi Cocoși” și “Mehania”. Totul culminează cu data de 24 dec 1981 când este anunțată:

Puternica dezvoltare a rețelei comerciale bucureștene. În acest an alte 133 de noi magazine au apărut pe Calea Moșilor, o principală și modernă arteră comercială. În 1982 se preconizează deschiderea altor 210 de diverse unități comerciale. (Sursa: Info București, 24 dec. 1981, Materiale de Istorie, “Introducerea alimentației raționale. O bibliografie a Comerțului Bucureștean 1947-1985”, de Oliver Vernescu”).

În București existau deja bufetele cu semipreparate “Gospodina”, despre care am scris în articolul de mai jos:

• “Gospodina”, boema restaurantelor interbelice din București, înlocuită cu cantine și bucătării de bloc. Sau cum s-a băgat partidul în farfuriile bunicilor

Anii ’80, “războiul perdelelor” de la restaurante. Un conducător, bolnav de putere și de diabet, impune populației un regim alimentar strict, de care orice nutriționist de azi ar fi uimit

Una din lucrările de referință despre atmosfera acelor ani este “Cultura penuriei în anii ’80. Programul de alimentație științifică a populației”, realizat de dr. Mioara Anton, cercetător științific, director al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”.

Dr. Mioara Anton este cadru didactic asociat la Facultatea de Istorie și cercetător științific asociat la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română.

Dr. Mioara Anton: Raționalizările, economisirile și stoparea risipei s-au transformat într-o obsesie pentru secretarul general al partidului, care a dispus măsuri ce frizau absurdul.

Dacă în 1981 declanșase un adevărat război împotriva perdelelor care acopereau ferestrele localurilor publice, un an mai târziu, Nicolae Ceaușescu interzicea servirea cafelei la mesele și întâlnirile oficiale pentru a fi reduse cheltuielile de protocol.

Cafeaua urma să dispară și din magazine, locul ei fiind luat de un amestec de cicoare, năut și orz, numitul „nechezol”:

Nicăieri în lume nu îți dă cafea! Și să se retragă toți banii – niciun leu – pentru acest lucru, numai dacă suportă din bugetul lui. Din fondurile de protocol nimeni nu poate să cheltuiască niciun leu.

Nici magazinele speciale care aprovizionau nomenclatura nu mai aveau voie să funcționeze. Ceaușescu declara sec că “toți cetățenii trebuie să aibă aceleași magazine. În România trebuie să fie același comerț.

Dr. Mioara Anton: Obsesia lui Nicolae Ceaușescu pentru cifre și comparații a fost redată și de fostul șef al Cancelariei C.C a P.C.R, Silviu Curticeanu, care nota:

Ceaușescu “făcea mereu calcule, dintre cele mai năstrușnice, de la numărul becurilor în funcțiune, pe apartament, până la câte persoane trebuie să se sature dintr-un porc, o bovină, etc. Învârtea și sucea creionul în mână, și cifrele pe hârtie, până când ajungea să fie convins că repartițiile pentru populație sunt îndestulătoare” (ANIC Fond C.C al P.C.R, Secția Cancelarie, dosar 79/1981).

Aprovizionarea diferențiată în funcție de consumul diferențiat era, în opinia lui Ceaușescu, soluția prin care s-ar fi redus semnificativ consumul de cereale pe cap de locuitor și s-ar fi oprit risipa.

“Nici cantinele nu au scăpat atenției secretarului general, care a dispus ca pâinea să nu mai fie servită în sferturi, ci în felii, iar restul să fie folosit pentru micul dejun ca pâine prăjită. “Fiecare să consume 3-5 felii”

Dr. Mioara Anton: În 1981 a fost emis decretul 306/1981, referitor la prevenirea și și combaterea speculei. Cei care își procurau produse alimentare de bază în cantități mai mari decât necesarul unei familii pentru o lună de zile erau condamnați la pedepse cuprinse între șase luni și 5 ani de închisoare. Pentru a descuraja traficul de alimente, se introducea regula cumpărării de alimente pe bază de buletin de identitate.

“În ședința C.P.Ex din 18 martie 1982, Ceaușescu a dispus realizarea unor sortimente de mezeluri care să conțină mai puțină carne și mai mulți înlocuitori”

Dr. Mioara Anton: Inspirat de șunca spaniolă, dar și de pârjoalele moldovenești sau hamburgerii americani, secretarul general era mai mult decât optimist că și în comerțul socialist puteau să apară înlocuitori de succes.

Debuta astfel epoca salamului cu soia, expresie a politicilor absurde de rentabilizare a economiei și înfometare a populației. Nici halvaua nu a scăpat criticii lui Ceaușescu, fiind considerată prea încărcată de ulei și mult prea dulce.

Am cumpărat chiar halva. Rămâi cu mâna unsă. Halvaua din Grecia, pur și simplu parcă nu ai mânca halva. Nu rămâi cu nicio unsoare pe mână și nici nu este dulce ca a noastră.

Silviu Curticeanu nota cu ironie că Ceaușescu nu reușise să facă diferența între halvaua produsă din floarea soarelui și cea din susan, cu care îl aproviziona Ion Brad, ambasadorul român în Grecia.

Institutul de Cercetări pentru Industria Alimentară a redactat programul prin care se lupta împotriva caloriilor și a obiceiurilor culinare nesănătoase ale românilor. Propusă în ședința C.P/Eex din 20 oct 1981, varianta finală a programului a fost adoptată la 3 iulie, 1982.

Dr. Mioara Anton: Ceaușescu a invocat necesitatea alinierii la recomandările O.M.S care preconizau un consum mediu de 2800 de calorii pentru fiecare persoană.

În România anului 1982, statisticile oficiale indicau un consum de 3.300 de calorii, ceea ce însemna că românii mâncau nesănătos, beau prea multă bere și preferau băuturile răcoritoare. Ceaușescu anunța că programul este orientativ și avea un caracter educativ, cetățenii fiind informați asupra pericolelor care le amenințau sănătatea.

“Cine vrea să mănânce mai mult n-are decât, dar pot să spun că cine mănâncă mai mult, moare mai repede”. Programul era însoțit de o anexă în care era indicată greutatea ideală în funcție de înălțime, vârstă și sex

Totodată era stabilit consumul mediu de alimente în funcție de natura și intensitatea efortului fizic depus de populația adultă.

La principalele grupe de produse alimentare, cantitățile prevăzute a fi consumate în perioada 1982-1985 se situau pe cap de locuitor la 60-70 kg de carne, 8-10 kg de pește, 210-230 litri de lapte, 260-280 de ouă, 170-185 kg de legume, 85-95 kg de fructe, 120 kg de cereale și produse din cereale.

Partidul dorea să se asigure că starea de sănătate a populației era una corespunzătoare:

Interesul fiecărui om este să știe ce, cum, cât și când să consume pentru a fi sănătos, viguros, creator, apt de muncă și pentru a evita îmbătrânirea precoce.

Alimentația științifică se constituie ca un factor de prim rang în eugenia națiunii, ceea ce obligă la o activitate pe aceiași (sic) măsură a tuturor cetățenilor, la respectarea prevederilor principiale și aplicării concrete în viața a acestora. Sunt convins că multe deprinderi dăunătoare pertinente în domeniului alimentației vor fi eradicate sau cel puțin scoase la periferia vieții, cum sînt viciul alcoolului, al fumatului, al abuzului alimentar și altele.

“Rețetarele îmbunătățite”, din 1984-1985, anunțau noi sortimente în alimentația publică bazate pe legume, cartofi, pește, ouă, paste făinoase la un kilogram de carne”

Dr. Mioara Anton: Nu erau uitate nici gospodinele, al căror efort în gospodărie urma să fie diminuat prin punerea în vânzare a unor preparate culinare gata pregătite. Conservele de pește deveneau vedeta noului program. Mai mult, un alt program, elaborat tot ca urmare a indicațiilor secretarului general, prevedea generalizarea, spre bucuria populației, a meniurilor diversificate pentru consumul la domiciliu. S-ar fi potolit goana după alimente și ar fi dispărut cozile din peisajul stradal.

„Circurile foamei deveneau noua expresie a bună stării socialiste. Oamenii se puteau aproviziona “în forme civilizate” cu produse gătite din alimentare, case de comenzi și unități specializate în alimentație publică”

Dr. Mioara Anton: Potrivit prognozei, până în 1992, 92% din populația urbană a țării s-ar fi bucurat de direcțiile noului program. Beneficiile erau mai mult decât evidente: se ușura munca în gospodărie și creștea timpul liber al populației.

Fabrica de conserve și legume din Brașov prelungise și în februarie 1986 luna cadourilor și scosese la vânzare boia de ardei la pachet cu muștar, precum și bulion cu conserve de fasole verde sau tocană de legume.

Casele de comenzi refuzau să livreze mărfurile, iar unele din ele nici nu mai răspundeau la telefon. În Craiova, magazinele de carne nu mai fuseseră aprovizionate din decembrie 1985.

Obsesia lui Nicolae pentru cifre s-a reflectat și în programul aprovizionării populației pentru anii 1986-1987. Consumul la domiciliu a dat un nou impuls industriei alimentare, fiind anunțate nu mai puțin de 350 milioane de meniuri pe an:

Se vor lua măsuri pentru diversificarea sortimentelor de mâncăruri gătite, semipreparate, tocături, pireuri, supe și ciorbe, preparate de pescărie, patiserie, simigerie și altele care să permită alegerea unor meniuri variate și complete, inclusiv dietetice.

“În anii ’80, asistăm la o situație paradoxală: apariția nostalgiei comuniste în plin comunism, semn al funcționarii exemplare a amneziei sociale”

Dr. Mioara Anton: Teroarea perioadei Gheorghiu-Dej a fost uitată, iar oamenii au preferat să se raporteze la aceasta numai prin prisma abundenței de la mijlocul anilor ’60: galantare pline, alimente necartelate, restaurante cu meniuri diversificate.

Ilustrativă este una din scrisorile expediate Europei Libere, în octombrie 1984, semnată de “un papuaș”, în care se arată că:

Vedeți, am început să privim cu nostalgie la epoca Dej. Atunci eram nenorociți, persecutați, eram bătuți la cap și chiar omorâți – să zicem, un milion de români-, dar restul de 20 de milioane eram lăsați în pace. Nu făceam cozi pentru un sul de hârtie igienică, nu luptam pentru un kil de brânză, ori pentru o vânătă, ca să nu mai vorbim de lupta pentru un pui ori un cadavru de carne de vacă.

În prezent, potrivit sondajelor, mai bine de jumătate din români îl regretă pe ctitorul Epocii de Aur, “Dunarea gândirii”.