Cum au apărut Bucureștii Noi, opera vizionarului Nicolae Basilescu, omul paradoxal numit în epocă “un mare escroc”. Cartierul avea fabrică de bere, de cărămizi și lăptarie

La final de secol al XIX-lea, avocatul și profesorul de drept Nicolae Basilescu vine cu o viziune uimitor de înaintată și de îndrăzneață pentru timpul său: aceea de a întemeia un cartier modern pe un câmp uitat de lume.

O zonă accesibilă celor cu venituri modeste, cartier prevăzut cu un parc uriaș cu arbori rămași din Codrii Vlăsiei, biserică, școală, piață publică și fabrici nou create care să asigure locuri de muncă pentru noii bucureșteni.

Trecutul fabulos al Bucureștilor Noi. Planul urbanistic gândit de Nicolae Basilescu s-a păstrat și astăzi

Proiectul se baza pe un adevărat concept de urbanism, Nicolae Basilescu urmărind nu doar să vândă terenuri pentru case, ci să ridice la marginea Bucureștiului un orășel-model, atent planificat.

Părintele Bucureștilor Noi prevede trasarea de străzi drepte și largi, de aproximativ 12 metri, o rețea stradală regulată, cu străzi perpendiculare și loturi ordonate pentru construcția de locuințe cu curți și grădini.

Cartierul de azi are probleme majore de conectivitate cu Bucureștiul și nu se poate bucura de o resursă extraordinară: vecinătatea cu râul Colentina

În jurul nucleului Bucureștii Noi au apărut alte șase cartiere: Costeasca, Chitila Triaj, Finanțe, Galileea, Dămăroaia și, după 1960, Pajura. Zona Bucureștii Noi, întinsă pe 1200 de hectare în prezent, are un specific de cvasi-enclavă, fiind “închisă” între calea ferată București-Ploiești-Brașov, calea ferată București-Constanța și râul Colentina.

“Afacerea Bucureștii Noi”. “Oferta de locuri de case a lui Basilescu a fost ca un boom imobiliar, în numai 10 zile vinde 150 de hectare la 1400 de clienți”

Mihail Cristea locuiește în cartier și administrează pagina de facebook “Vocea din Bucureștii Noi”. De curând, Mihail Cristea a publicat volumul “Afacerea” Bucureștii Noi, antebelică. Contribuții la istoricul cartierului”, București, 2026. Mai jos, interviu cu Mihail Cristea despre trecutul și prezentul cartierului Bucureștii Noi.

B365: Mihail Cristea, de ce se numește volumul “Afacerea Bucureștii Noi”?

Mihail Cristea: Am păstrat titlul care apare în ziare, prima dată în “Adevărul”, începând din 1902-1906, iar din 1904 intră și “Dimineața” în jocul de denigrare a lui Nicolae Basilescu. Ziarele desfășoară o campanie de presă susținută împotriva proiectului Bucureștii Noi, Basilescu fiind prezentat drept un mare escroc, ziarul “Adevărul” face chiar un foileton cu astfel de articole.

Nicolae Basilescu, deschizător de drumuri pe o moșie de lucernă. Casele în care a locuit se păstrează și azi în Parcul Basilescu, dar au fost radical modificate

Mihail Cristea: Afacerea lui Nicolae Basilescu cu teren are un mare succes, în primele 10 zile arvunește contracte pentru 150 de hectare. Basilescu a răspuns unei nevoi puternice a unui segment de populație de muncitori și mici funcționari care trăia în condiții grele. Nicolae Basilescu a rămas însă în continuare pe moșie, și-a păstrat 110 de hectare în proprietate.

“Oamenii s-au îmbulzit să contracteze, dar în anul următor, în 1899, vine criza economică și mai mult de jumătate din ei nu reușesc să-și plătească loturile”

Mihail Cristea: Una din clauze, punctul 6 din precontract, stipula că dacă clienții întârzie cu plata unei rate, terenul reintră în posesia lui Basilescu, ceea ce nu s-a întâmplat. Deși cei de la “Adevărul” l-au acuzat că, de fapt, asta a urmărit, nu sunt dovezi că așa a fost.

Ca dovadă că, în 1909, Basilescu încă se ruga de datornici să plătească, ajunsese chiar să le facă discount de 50% pentru suma datorată.

“Pe lângă parcelarea moșiei sale, Nicolae Basilescu a avut viziunea să creeze și locuri de muncă în Bucureștii Noi. Ambiția lui a fost să promoveze spiritul cooperatist, ceea ce a fost o naivitate până la urmă”

Mihail Cristea: Nicolae Basilescu a avut o viziune care ne lipsește și astăzi. În anul parcelării, 1898, a înființat și o societate de construcții de case și lucrări publice. A încercat să pună în practică teoria pe care o preda la facultate, dădea un exemplu din Anglia unde, pe la 1845, oamenii s-au unit într-o cooperativă, strângeau bani și îi reinvesteau în comunitatea lor. La români însă, asta nu a ținut.

Mai puțin de jumătate din clienți au plătit terenul, ceilalți nu. Nu au cumpărat nici acțiunile Societății de Construcție, dar au avut pretenția să le facă Basilescu, pe banii lui, străzi, utilități, etc.

Bucureștii Noi, drumul de la sat la comună suburbană care a înglobat și alte sate. “1950 este un an de hotar în devenirea a ceea ce numim astăzi Bucureștii Noi”

Mihail Cristea: Aventura cartierului de azi începe în 1898, o dată cu parcelarea pe care Nicolae Basilescu o execută pe o parte din moșia sa și durează până în anul 1950. Sunt 53 de ani în care zona devine o entitate urbană, dintr-o moșie pe care se cultiva lucernă.

Din 1898, când apare și denumirea “Bucureștii Noi”, până în 1922, vorbim de o perioadă în care avem satul Bucureștii Noi, care aparținea de comuna suburbană Băneasa. În 1923, satul devine parte dintr-o nouă unitate teritorial administrativă, cum îi zicem noi azi, Comuna Rurală Grivița, care după 5 ani capătă statut de comună suburbană arondată sectorului de Verde, sectorul 1 de azi, iar din 1943 până în 1950 devine chiar comună urbană, cu statut de oraș nereședință de județ.

“Ideea lui Nicolae Basilescu ca toți noii bucureșteni să pună bani pentru un bine comun nu a fost înțeleasă”

Mihail Cristea: Basilescu avea o concepție cooperatistă, și-a dorit ca cei care au cumpărat locuri de case să contribuie cu mici finanțări la dezvoltarea infrastructurii cartierului. Să pună totul într-un coș ca să realizeze proiecte comune. Părerea mea este că nu i-a reușit în totalitate, oamenii nu erau pregătiți, erau ca astăzi (face parte din mentalul nostru): își vedeau doar interesul individual.

Proiectul în sine, cu compania de construcții, nu a avut succes. Ideea era ca utilitățile publice, (infrastructura stradală, iluminatul, aliniamentele verzi) să fie cumva construite și întreținute din banii pe care îi vor pune fiecare din acești proprietari, vorbesc de perioada de până în 1923.

Din 1923, apare Primăria Grivița-Bucureștii Noi și lucrurile intră într-o altă fază, apare discuția care durează și astăzi, Primăria să facă străzile, nu contează cu ce și câți bani, iar oamenii doar cer servicii cât mai bune. Să se facă!

În 1948, fiul lui Nicolae Basilescu, Aristide, împreuna cu familia, a fost scos din casele părintești

Mihail Cristea: Casele lui Basilescu au fost cumpărate de acesta în 1893, odată cu moșia. Arhitectura lor era în stil gotic, cu creneluri. Ca formă sunt aceleași, partea exterioară a fost însă modificată.

În 1899, Nicolae Basilescu a înființat o lăptărie, avea o fermă de vaci, producea lapte, unt și produse derivate pe care le comercializa pe piața din București

Mihail Cristea: Pe terenul fostului sediu al fabricii Zarea, au fost grajdurile fermei de vaci. Lăptăria Bucureștii Noi a avut o competiție destul de acerbă. Afacerea presupunea și puncte de vânzare în spitale dar și în cafenele, pe bd. Kiseleff de exemplu.

Te duceai la cafenea, de multe ori numită “lăptărie”, dar luai și lapte ori derivate, accentul fiind pus pe vânzarea de lapte, nu doar pe cafea. Laptele era îmbuteliat în sticle și distribuit cu căruțe trase de cai, afacerea fiind semi-industrializată.

“Simultan cu Lăptaria, Basilescu a înființat și Fabrica de Cărămizi, în ideea să producă materiale de construcție pentru case. A avut o viziune integrată, înaintea timpului său, a încercat să împingă niște lucruri care nu existau”

Mihail Cristea: Lăptăria și Fabrica de cărămizi erau societăți care aplicau spiritul cooperatist, societăți pe acțiuni. Basilescu avea un fundament teoretic foarte bun, era foarte informat, avea o viziune, putere de muncă și o voință deosebită.

1903-1910, Fabrica de bere din Bucureștii Noi. Basilescu merge în audiență la Regele Carol I ca să denunțe concurența neloială de pe nou apăruta piață de bere

Mihail Cristea: Fabrică de bere a fost o investiție proprie, nu era societate pe acțiuni. Berea era o băutură nouă pe piața bucureșteană, iar Basilescu avea la bază o cultură de “podgorean”, familia sa provenea din zona Urlați Prahova. În sens peiorativ, ziarele spuneau despre el că este fiu de cârciumar. Basilescu a ajuns foarte repede al cincilea jucător de bere din România antebelică, după Bragadiru, care era liderul pieței, și Frații Czell (Luther, până în 1904).

În 1908, Basilescu merge în audiență la Regele Carol I pe considerentul că exista o concurență neloială, industriașii care veneau din Transilvania aveau o tehnologie și o susținere financiară pe care românii nu le aveau. Țara fiind mică, exista un fond de investiții în agricultură, dar nu și în industrie, Regele îi spune că va vorbi cu ministrul de finanțe ca să fie susținute și proiectele industriale.

B365: Cum sfârșește Basilescu, este mulțumit de tot ceea ce a făcut pentru oraș?

Mihail Cristea: Basilescu avea încrederea nestrămutată că această “operă socială și economică durabilă, eternă pe acest pământ”, cum zicea chiar el, dăinui dincolo de existența lui și așa s-a și întâmplat. El a pus bazele unui orășel, acum un cartier, care a rămas pe amplasamentul de atunci, inclusiv trama stradală din cartierul istoric este cea pe care a trasat-o el în 1898.

“Cvasi-enclava Bucureștii Noi are o uriașă problemă de trafic, de conectivitate cu Bucureștiul”

B365: Cum este prezentul cartierului Bucureștii Noi?

Mihail Cristea: Zona are un statut de cvasi-enclavă, conectivitatea ei cu Bucureștiul fiind dată de insuficiente penetrări, una dintre ele pe sub podul de cale ferată București-Constanța.

Acolo, cele două artere principale, bulevardul Bucureștii Noi și Șoseaua Chitilei, se blochează într-o “pâlnie” de trafic. Peste râul Colentina sunt două treceri, la “Doi cocoși” și Bioterra, la care se mai adaugă o nouă subtraversare a căii ferate București-Constanța pe bulevardul Poligrafiei.

“Bucureștii Noi este o zonă urbană riverană râului Colentina. Deși suntem pe malul unei ape mai importante decât Dâmbovița, nu beneficiem și nu valorificăm acest potențial imens pentru a crea o zonă de biodiversitate, agrement, distracție, recreere”

Mihail Cristea: După 1990 a apărut fenomenul de blocare a malurilor lacului. Proprietarii, în mod abuziv, cu complicitatea autorităților, au extins proprietățile până la luciul apei. Există o bătălie surdă, am acționat, dar e un război mult prea greu. Înainte de ’90, Bucureștii Noi avea o salbă de baze sportive, locuitorii își amintesc că vara se simțeau acolo ca la mare.

Groapa de gunoi este la doar 2 km de Bucureștii Noi. A fost închisă, dar rămâne în exploatare, gazul din depozit fiind valorificat de o companie, iar uneori mirosul scapă. În plus, în cartierele de case Finanțe, Galileea, Chitila-Triaj 30 % din locuințe sunt în continuare cu coșuri de fum, oamenii ard lemne și iarna “pufăie” toată zona.

O veste bună, lucrările de reabilitate ale Teatrului de Vară se apropie de final, fostul cinematograf “Înfrățirea între Popoare” mai așteaptă, anul trecut a luat foc

B365: Ce se întâmplă cu reabilitarea fostului cinematograf “Înfrățirea între Popoare”?

Mihail Cristea: Primăria Sectorului 1 intenționează să atragă fonduri europene pentru a regenera această clădire, ar fi bine să atragă, dar va dura. Administrația anterioară a încercat să investească din fonduri proprii.

Teatrul de Vară și cinematograful “Înfrățirea între Popoare”au fost construite unitar în anul 1953, teatrul de vară și de iarnă, numai că administrația de azi nu a luat aceasta în considerare.

Lucrările la Teatrul de Vară sunt înaintate, au fost refăcuți pereții exteriori, acoperișul și interiorul

Mihail Cristea: Cred că în 2027, lucrările la Teatrul de Vara se vor încheia, dar pentru “Înfrățirea între Popoare’” nu e nicio șansă. Anul trecut, în aprilie, a fost un incendiu, nu numai că edificiul e degradat prin abandon, dar a ars la interior. Totul e praf acum, sala mare de spectacole a ajuns scrum, doar pereții au mai rămas.

B365: O concluzie pentru trecutul și prezentul Bucureștilor Noi?

Mihail Cristea: La trecutu-ți mare, mare viitor. Prezentul e cam praf, dar avem speranța că Bucureștii Noi vor avea un viitor mai bun.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene 

Pajura, perla coroanei verzi din Bucureștii Noi, cartierul unde a stat Emil Constantinescu. Paradoxal, în comunism, unii au avut voie să-și facă vile printre blocuri

• Floreasca, primul mare cartier construit de comuniști în București. Cum a ajuns raionul socialist magnet pentru milionari de azi
• Rahova, cartier cu istorie extraordinară, ignorat de centrul Bucureștiului. Zona va avea o hartă a locurilor unde s-au întâmplat evenimente remarcabile
• Expoziție de palate prețioase pe Polonă. Nobila stradă, cu cele mai multe și fermecătoare intrări din București, a fost sluțită pe alocuri de blocuri stridente

• Elisabeta, primul mare bulevard tăiat în București, după model parizian. Drumul avea “pavagiu de piatră cioplită și trotuare cu lespezi de gresie”
• FOTO I Cele mai frumoase case din vechiul cartier Vitan-Dudești, unele adevărate castele scăpate de la demolare. Comorile arhitecturale ascunse după blocuri
• FOTO I Vitan, ultimul cartier ridicat în comunism. Blocurile n-aveau magazine la parter, toată lumea urma să mănânce la Circul Foamei, devenit primul mall din București
• Calea Moșilor, traumele unui cartier al contrastelor. Cea mai veche arteră comercială a Bucureștiului și degradarea ei continuă
• Aviatorilor, cartier de protocol amețitor de scump, unde proprietarii își vând rar casele. Cum a devenit Bulevard un “drum de țară, mizerabil de primitiv”
• Sălăjan, vatra boierilor Dudescu acoperită de blocuri. Cum de a rămas singurul cartier din București care încă mai poartă numele unui stalinist sinistru
• FOTO I Chitila, orășelul care depășește, ca standarde de viață, vechi cartiere din București. În 1910, avea primul aerodrom din țară
• Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
• FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine
• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina, cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat