Cum ar fi implicată Laura Codruța Kovesi în festivalul Untold și trei bancuri care mi-au marcat existența

05 aug. 2022
1086 Afișari
Cum ar fi implicată Laura Codruța Kovesi în festivalul Untold și trei bancuri care mi-au marcat existența
Cum ar fi implicată Laura Codruța Kovesi în festivalul Untold și trei bancuri care mi-au marcat existența

Dupe cum bine ați observat la mine, ultimii ani m-au purtat cum se cade pe Calea Domnului, fapt care m-a îndepărtat puțin și de politică și de festivaluri, dar la festivaluri sper să mă întorc și să mă implic prin dans, la fel cum bănuiesc și mi-ar plăcea să cred că s-ar implica și doamna Laura Codruța Kovesi dacă ar merge la un festival, Untold, de pildă, că nu te duci la un festival doar să te uiți sau să cercetezi, te mai duci să și dansezi. 

Nu trebuie neapărat să meditez sau să mă rog ca să închid ochii și să mi-o imaginez pe Laura CK bucurându-se de muzică. Am făcut treaba asta și acum și mi-am permis să-i permit să danseze cum vrea dumneaei în mintea mea și ce credeți?, a început să danseze sincron cu cei de la Bee Gees. Frumoasă imagine. 

N-am ajuns anul acesta la Untold, dar am fost în alți ani și ce să zic, mi-a plăcut foarte mult, mai ales că după ce bei te simți bine. Am prins niște momente de o deosebită sărbătoare acolo, unde oamenii au uitat de toate, dar nu de muzică, iar sufletele au făcut ditamai hora. Prin urmare recomand oricui să meargă la un festival, mai ales când liniștea sufletească i-o permite. 

Primul banc

Pe linia titlului, vă prezint în continuare cele trei bancuri. Nu o să vi le zic direct, ci vă voi prezenta și contextul în care bancurile a venit spre mine. Mai mult sau mai puțiin. În generală am avut o profesoară de geografie a cărei privire uneori cădea în gol. Doamna M, n-o să-i dau numele, deși a decedat, intra foarte ușor și involuntar într-un fel de stare de meditație, cine știe ce neajunsuri o fi avut pe acasă, poate chiar soțul dummneaei era neajunsul, domnul M, care mi-a fost profesor de geografie în liceu.

Într-o zi, prin clasa a șasea, Sorina Duță, colega mea de bancă, și cu mine, am reușit să o scoatem pe doamna M din această stare de meditație, râzând foarte tare. Râsul nostru a venit pe fondul unui banc pe care Sorina mi l-a scris pe o foaie de hârtie. Bancul era acesta: O muscă a intrat în fundul unui cal și, când a vrut să iasă, calul plecase. Am râs imens, vă dați seama, dar abia de curând am realizat cât de definitoriu mi-a fost acest banc pentru tot restul vieții, în sensul că mi s-a întâmplat să intru în tot felul de situații din care n-am mai știu cum să ies, chiar dacă situația dispăruse demult, de unde tind să trag concluzia că gravitatea situației era doar în mintea mea. Și a restului oamenilor de pe pământ.

Vă dați seama că, scoasă abrupt din stare de meditație de râsul nostru care nu era chiar clopoțelul lui Deepak Chopra, doamna M s-a enervat și ne-a dat afară din clasă ca să nu ne mai audă. Am ieșit, dar, culmea ironiei, pe holul gol al școlii râsul răsuna și mai tare. Afară din clasă m-a dat și domnul M care într-o zi mi-a zis râzând și satisfăcut, în timpul orei și făcând referire la cărarea mea pe mijloc:  “Ia uite ce pârtie și-a făcut ăsta pe mijlocul capului!”. Tot râzând i-am răspuns și eu: “Mi se pare mai în regulă pârtia mea decât patinoarul dumneavoastră!”. N-a râs, cădea-i-ar părul. Îmi permit blestemul acesta, că și dumnealui a murit.  

Cel de-al doilea banc

Era o dimineață ploioasă de primăvară. Picuri grei de ploaie striveau întoarcerea naturii la viață. Ghioceii lăcrimau ghimpi de sânge. Păsările călătoare împietriseră dedodată cu văzduhul și se prăbușeau împreună cu acesta peste oamenii înfundați în noroaie de gravitație și timp, prefăcuți de acum în râme pentru eternitate. Am făcut introducerea aceasta, pentru că, efectiv, n-am nici cea mai vagă idee unde am auzit acest banc, un banc de o atârnare filosofică foarte preponderentă.

Care este diferența dintre o găină? Găina scurmă, pe când… Deci da, gen. În sensul că eu, ce aș vrea să-mi doresc cel mai mult de la mine, ar fi să nu mai compar nimic. Aș vrea doar să observ. Și când ar veni moartea, cea defectuos considerată cel mai mare neajuns al omului, spre mine, io să zic: Eh… Eh… Atât. Nu moartea ne omoară, ci judecata.

Cel de-al treilea banc

Concluzia principală pe Calea Domnului e că viața aceasta e o glumă și cea mai mare lipsă de umor e atunci când n-ai umor. Sau, mai bine zis, când uiți că ai umor, dar, și când uiți că ai umor, umorul nu uită că te are pe tine și de asta, dragii mei, viața e bancul la care râzi doar dacă vrei. Atât. Pup. Doamne ajută și Doamne ferește și să nu uiți ca să zâmbește! Addy.

Cookies