ȘTIRI

Cum ar fi fost să trăieşti în Bucureşti, în 1900: unde-ai fi ieşit, cum ai fi iubit GALERIE FOTO

Istoricul Adrian Majuru, noul director al Muzeul Municipiului Bucureşti, a susţinut, joi, o conferinţă cu tema „O zi din viaţa ta la… 1900”: despre cum ar fi fost viaţa bucureşteanului în oraş, în timpul lui Carol I, pe vremea când ţara primise un rege, iar tinereţea fiecăruia dintre noi ar fi fost plină de culoare, dar, mai ales, de rigori.

Dacă ai fi ieşit cu prietenii în acea perioadă, te-ai fi dus pe Bulevardul Elisabetei, spune istoricul, precizând că Bulevardul Elisabeta era, pe atunci, nou, proaspăt amenajat. Pe Bulevardul Elisabeta au apărut primele cinematografe, cabaretul şi teatrul de varieteu. Cişmigiul era pe atunci în amenajare, însă încă era un spaţiu aproape sălbatic, după cum precizează Adrian Majuru. De la Facultatea de Drept şi până la Gara de Nord era zonă împădurită.

Oraşul îşi schimba imaginea spre nord. Bulevardul Lascăr Catargiu era bulevardul unde ţi-ai fi dorit să îţi contruieşti casa. Acolo locuiau oamenii bogaţi, acolo era locul în care casele erau gata într-un an de zile: fără şantiere largi, fără praf pe lângă ele, seara.

Întâlnirile le-ai fi avut, în 1900, pe Bulevardul Academiei- care îndeplinea rolul de spaţiu public pe atunci. Oamenii pe care i-ai fi admirat, modelele de vestimentaţie, aici le găseai.

După ce ai fi înaintat în vârstă, ai fi preferat Calea Victoriei. Însă, conceptul de timp liber nu ar fi existat atunci pentru tine. Conform istoricului, timpul liber este o cucerire recentă. Pentru părinţii noştri de atunci, care şi-au trăit tinereţea odată cu Carol I, timpul liber nu a existat. Fetele umblau atunci mereu însoţite, iar însoţitorul era un adult responsabil.

Timpul liber a apărut în perioada interbelică. Atunci, tinerii au început să meargă la teatru, la film, fără însoţitori, dar cerând permisiunea părinţilor în prealabil.

În faţa Palatului Regal te-ai fi oprit să vezi schimbarea de gardă şi oamenii cei mai importanţi. Ca să vezi cele mai frumoase automobile, ai fi mers la Gara de Nord, noua gară a Târgoviştei de atunci. Istoria Gării de Nord o găseşti aici.

Pe la 20 de ani, ţi-ai fi întâlnit iubita sau iubitul în Parcul Cişmigiu. Însă, dacă erai bărbat, până să vorbeşti cu ea, ar fi trebuit să-i convingi însoţitorul că eşti om de ispravă. Dacă te-ai fi născut femeie, te-ai fi căsătorit la 16 ani, dacă erai bărbat, la 21.

Vara, nu la mare ai fi vrut să mergi, ci la munte. Căci regele mergea pe Valea Prahovei, aşa că acolo ai fi vrut şi tu să mergi. La finalul secolului al XIX-lea însă, moda vacanţei se schimbă: apare costumul de baie. Costumele de baie devin motivul pentru care băieţii dau muntele pentru mare. Pe stradă nu puteai vedea ceva asemănător: nici măcar la logodnica ta, până în noaptea nunţii. Aşa că, de acum încolo, pe litoral ai fi vrut să fii: în Eforie, în satul Mamaia sau alte sate pescăreşti. Libertatea de a merge la mare neînsoţit apare tot în perioada interbelică, odată cu emanciparea băieţilor la 16 ani, vârsta la care deveneau responsabili în faţa lumii.

Pe de altă parte, în 1900, te-ai fi confruntat cu lipsa canalizării, a apei potabile. De aceea, în perioada respectivă, se făcea comerţul cu apă pe străzi, în butoaie. Cel mai probabil, lângă un astfel de butoi te-ai fi aflat şi tu în zilele călduroase de vară.

În acelaşi timp, dacă făceai parte din înalta societate, ţi-ai fi schimbat hainele în funcţie de oră: în prima parte a zilei ai fi ales o ţinută formală, întrucât atunci aveau loc tranzacţiile, întâlnirile şi negocierile, iar, pe timp de seară, ai fi trecut la o ţinută mai lejeră. Alte culori şi alte croieli. 

Mai târziu, fetele nu mai aveau nevoie de un însoțitor, ca să iasă cu tine la teatru, de pildă. Părinţii ei ştiau că iese cu tine, iar tu o conduceai, negreşit, până în faţa casei.

Dacă erai fată, cel mai probabil învăţai la Institutul Pompilian din Capitală, pensionul de domnişoare. După ce terminai şcoala, rămâneai acolo şi deveneai profesoară. La 16 ani, ai fi mers la bal, la Palatul Şuţu, iar viaţa ta ar fi fost marcată de purtatul corsetului, încă din adolescenţă, corset care, la un moment dat, devenise o problemă medicală.

Eliberarea din corset s-a făcut după primul Război Mondial, adaugă istoricul, atunci când femeile au început să îşi câştige existenţa cât timp bărbaţi erau pe front. Tot după Primul Război Mondial, ai fi putut merge cu o prietenă la cafenea, fără însoţitor, fără soţ.

Diploma de BAC ţi-ai fi luat-o doar dacă dădeai examen pentru ea la Universitatea Bucureşti, iar perioada studenţiei ţi-ai fi petrecut-o în Parcul Carol, care tocmai se deschisese.

În aceea perioadă, nunţile nu erau aranjate: băiatul cerea fata în căsătorie, cerând permisiunea părinţilor, însă ea făcea alegerea.

Tot atunci ai fi avut ocazia să întâlneşti regina, dacă performai în meseria ta: cu alte cuvinte, un IT-ist talentat de astăzi ar fi fost invitat, în 1900, la palat (ca în cazul lui George Enescu).

O viaţă fără internet, fără televizor, fără radio. Dar cu mai multă atenţie faţă de cum arăţi, de cum trebuie să te porţi, acasă şi în public- aşa ar fi fost viaţa noastră în 1900, conform istoricului Adrian Majuru.

______

Dacă vreţi să aflaţi şi cum ar fi fost o noapte din viaţa voastră în 1900, sunteţi invitaţi sâmbătă, 17 mai, de Noaptea Muzeelor, la Muzeul Municipiului Bucureşti- Palatul Şuţu, când istoricul Adrian Majuru va susține o conferință pe această temă: între orele 02:00 – 03:00. Programul complet al muzeului pentru Noaptea Muzeelor 2014 îl găsiţi aici.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button