Am lipsit un pic din localitate, dar înţeleg că între timp ne-am lămurit, nu mai avem necazuri, statul nu doar că ne vrea binele, dar știe exact și cum să ne organizeze binele ăsta.
Așa că abia aștept să ne facă şi bugetul lunar. Să-mi spună cât pot să dau pe băutură, cât pe rujuri, cât pe hăinițe, să mă certe că nu fac bine.
Nu te mai stresezi cu Excel, cu planificare, cu lista de cumpărături – e păcat de timpul tău. Statul îți va spune câți bani ai voie pe cosmetice, câți pe mâncare, câți pe vacanțe și câți pe „alte nevoi”, categorie care, cel mai probabil, va însemna „taxe și impozite”.
Așadar, să purcedem. Să ne organizeze odată, să nu ne mai lase aşa, de capul nostru, nepricepuţi şi dezorganizaţi. Să vedem cum ar putea să arate bugetul unei familii din București, administrat de stat.
În primul și în primul rând, gata cu risipa. La cosmetice, tăiem. Un flacon de șampon – pe lună, de familie, deodorant – maxim două pe lună, că altfel e consum excesiv. Ruj – doar la ocazii oficiale (nuntă, botez, întâlnire cu ANAF). Parfum – moft, mai bine punem bani deoparte, să îi dăm statului.
Să presupunem că ești o familie de București, cu venit lunar total de 10.000 de lei. Doi adulți, unul sau doi copii (opțional, că tot nu prea contează în calcul), o casă sau un apartament în care plătești chirie sau rată. Într-o lume în care Pilonul 2 devine „al tuturor” și statul știe mai bine cum să îți administreze banii, iată cum ar arăta viața ta lună de lună.
Din start, 3.500 de lei se duc pe locuință. Nu visăm la zonă centrală, dar nici în câmp nu te trimite nimeni; undeva în Militari, aproape de stația de autobuz, e rezonabil. Mâncarea are alocat 2.000 de lei, suficient pentru trei mese pe zi, cu condiția ca una dintre ele să fie o ciorbă la cantină sau o salată cu pâine. Desert? Doar de sărbători legale.
La capitolul „cosmetice și îngrijire personală”, statul consideră că 200 de lei sunt suficienți: un șampon, un deodorant per persoană (dar, dacă e nevoie, se poate împărți) și o cremă hidratantă multifuncțională care merge la față, ochi și coate. Crema anti-îmbătrânire nu e justificată economic. Oricum, cu Pilonul 2 naționalizat, nu mai trebuie să arătați bine la 70 de ani.
Transportul are o cotă de 400 de lei, pentru STB și metrou. Taxi doar dacă e urgență medicală și doar cu acordul medicului de familie. Îmbrăcămintea primește 300 de lei, ceea ce înseamnă un hanorac nou la început de sezon și câteva perechi de șosete dacă cele vechi au cedat.
Educația copilului – 300 de lei – acoperă manualele gratuite, „fondul clasei” și poate o excursie aprobată la Mogoșoaia. Pentru divertisment, nimic. Divertisment – 0 lei. Netflix nu e prioritar. Avem TVR 1 și Parcul Tineretului.
Pentru sănătate, bugetul rezervă 300 de lei, suficienți pentru suplimente generice și câteva analize pe 2026. Fondul de urgență are 400 de lei, dar atenție: dacă nu îl folosiți în 30 de zile, se redistribuie la bugetul de stat, în spirit de solidaritate. Și, desigur, piesa de rezistență: 2.500 de lei se duc la economiile pentru pensie – Pilonul 2 – pe care statul le ține „în siguranță” până la o dată incertă.
Nu trebuie să întrebați detalii, important e să aveți încredere. Avantajele acestui buget? Nu mai ai dilema „să cumpăr sau nu?”, răspunsul e mereu „nu”. Orice economie pe care o faci se redistribuie „în interes public”. Iar tu ai sentimentul reconfortant că cineva veghează asupra ta – chiar dacă nu ți-ai dat acordul.
În concluzie, cu un astfel de buget, viața noastră devine mult mai simplă, mai previzibilă şi mai lipsită de tentaţii. Pentru că statul știe mai bine ce e necesar, ce e frivol și ce trebuie să fie „al tuturor”.
Pentru că de fapt asta e şi problema cu tema asta. Putem înţelege fundamente economice, putem înţelege nevoi, dar superioritatea cu care diverse voci au venit să explice că oamenii nu ştiu să îşi administreze banii, în condiţiile în care se face zero educaţie financiară, în condiţiile în care toată lumea face avere din nimic, well, aici nu mai e chiar în regulă.
Sursa foto București: Dreamstime