Cum am transformat trusa medicală într-o valiză de cală
Cum am făcut Covid în loc să merg la Paris
Până acum vreo 12 ani, plecatul în vacanţă era simplu din punct de vedere medicamente. Un olynth cinstit, pentru că pe vremea aia încă îmi permiteam dependenţe, şi eventual un nurofen, pentru nopţi nedormite, că şi asta îmi permiteam la vremea respectivă. Pe urmă, after kid, lucrurile s-au schimbat, desigur. Inclusiv la capitolul trusă de medicamente. Pentru că mai rău decât să fii bolnav în vacanţă e să ai un copil bolnav în vacanţă.
Mi-am amintit de epopeea trusei medicale recent, citind postarea unei prietene aflate la prima plecare cu copiii de acasă, și gemeni. Trecem peste panica aia care te face ca prima dată să iei toată casa cu tine, că nu se știe ce îți trebuie (aici, să știți, nu vă panicați, da, e bine să pleci cu puține așteptări pentru tine, că dacă visezi că în prima vacanță cu copiii o să stai pe plajă și o să citești sub umbrelă tot ce n-ai citit în ultimul an, surpriză, nu e așa. Dar despre asta, altă dată). Ne întoarcem la medicamente.
În primul an, am luat ce a zis pediatra. Chiar şi un antibiotic, să fie, că cine ştie la ce e nevoie. N-am folosit nimic la momentul respectiv, copilul a făcut enterocolită, i-a trecut cu spirte (da, ştiu, nu săriţi, dar chiar se poate şi funcţionează, are chinină, nu intru în detalii) Am aruncat antibioticul respectiv câţiva ani mai târziu, nedeschis, după ce a vizitat toată lumea, dar ce confort mi-a dat! A meritat toată călătoria.
Anul următor, am mai adăugat chestii, nu le-am folosit, căci copilul a făcut infecţie urinară, nu enterocolită, pentru care nu am avut nimic şi am căutat pe disperare prin toată insula unde ne aflam ceva de infecţie urinară pentru copii, nu mă înţelegeam cu grecii, nici ei cu mine, până la urmă am rezolvat cine mai ştie acum. Am adăugat anul următor de infecţie urinară, n -a mai fost nevoie de atunci.
Şi tot aşa până în zilele noastre. Am adăugat şi am adăugat şi am adăugat, de nici nu mai ştiu ce e acolo. Nu mai desfac trusa, că n-are rost, am o short version pentru vacanţe scurte şi varianta aproape valiză pentru vacanţe lungi.
Am unguent pentru infecţii la ochi, toate tipurile de pansamente de pe planetă, siropuri de nas, siropuri de gât, picături de nas de 4 feluri, după preferinţe. Doamne ajută, n-am folosit mare lucru şi sper să nu cobesc. Dar, serios vorbind, cum atunci când citiţi textul ăsta sunt ori în drum spre vacanţă, ori deja acolo, e bine să cari după tine una, alta.
Cu atât mai mult dacă mergi pe litoral la noi, unde practic toți copiii fac enterocolită. Există și o explicație, nu e a mea, e a medicilor. Multă lume, multă lume necivilizată, mult pipi în apă (și nu numai), multe valuri, multă apă înghițită și, gata, rețeta e destul de simplă.
Dacă mergeți prin zone mai izolate ale lumii, desigur, cu atât mai mult. Dacă mergeți în zone exotice, la fel. Așa că ar trebui să citiți textul ăsta ca pe o pledoarie pro medicamente de plimbat prin lume. Plus că s-ar bucura și ele.
Un nurofen e bun și la copil, dacă stă prea mult la soare, și la mamă, dacă stă prea mult la Mojito, și la tată dacă e Retsina rece și se consumă repede (eu zic de Grecia, acum sigur că putem înlocui Retsina cu ce vreți voi)
Autan sau orice antițânțari. Pentru că țânțarii chiar sunt peste tot, oricât ne-am dori să nu fie așa. Iar aici merge și un antialergic. Și o picătură de nas. Și o ceva de stomac. ȘI, HAI, GATA, MĂ OPRESC!! Măcar astea. Că, pe urmă mai adăugați voi, dacă e.
Nota B365.ro. Înainte să plece în vacanță, Maria a mai luat o dată Bucureștiul la picior, ceea ce vă dorim și vouă (și vacanță, și plimbări prin București). Și, oricum merită orice călătorie prin oraș împreună cu ea:
Cele mai noi articole
