Cum am trădat STB-ul din cauza nămeților și am aterizat într-un univers paralel, în care mă aștepta o combinație de cefe late și jazz

Pe frig și nămeți, recunosc că mi se-ntâmplă să mai trădez STB-ul. Dar ceva magic se petrece, iar poveștile circulă și cu transportul alternativ.

Uberistul ascultă Lara Fabian și, din senin, zice: „O aud pe fata asta și-mi aduc aminte c-am avut și noi una, mai bună decât ea… Laura Stoica!”. Mormăi aprobator și melancolic, fiindcă are dreptate: Laura a fost o voce sen-za-țio-na-lă. Dar nu-l întrerup pe om, fiindcă simt că are chef de vorbă:

„A fost de curând un concert cu un violonist de-afară: muzică clasică italiană, muzică franceză… cântă la violoncel. Bun! Eu cânt la vioară, pian, clarinet, violoncel. Dacă mă ține Dumnezeu, peste vreo doi ani o să am concert la Sala Palatului, cu jumătate muzică nou-nouță și jumătate muzică de care nu s-a mai auzit. Ideea este că deja am vorbit cu cei de la Sala Palatului. Da’ nu eu! Am pus să sune pe cineva din afară, să spună că vine un străin! Pentru că ei, de fiecare dată când zici că e un străin, e acceptat, e mare vedetă! E mai simplu să spui că ești străin, ești mai apreciat în țara asta. Dacă ești de-aici, vorbești aceeași limbă și-ai băut aceeași apă, nu ești bun.
O să fie o muzică gypsy jazz, ceva ce nu s-a mai auzit pe meleagurile noastre, așa bine. S-a mai cântat, dar nu ce trebuie. Și am deja colaboratori din Bulgaria, o puștoaică care cântă la violoncel. Chiar puștoiacă! Dar are un glaaas! Am descoperit-o la o petrecere, am avut nevoie de un violoncel și cineva mi-a recomandat-o pe ea. La bulgari nu e ca la noi, mafia are oameni pe stradă. La bulgari, „mafia” sunt părinții. Și ea, săraca, a venit cu maică-sa și cu taică-su și când a văzut înăuntru nu mai d-ăia cefoși, numai d-ăia tatuați, de te speria fizicu’ lor, cum arăta, de emoție a-nceput să facă niște vocalize. Băi, nu se poate! Copilu’ ăsta are… Dacă ați auzit dumneavoastră, a fost o doamnă care ne-a lăsat niște băieți muzicanți foarte buni: Anca Parghel. Mi-a dat la timpan! Când am auzit-o, am zis „Nu se poate așa ceva!”. Și-acum studiez cu ea.
– Deci sunteți muzician și faceți Uber.
– Am nevoie de povești! Sunt cele mai importante.Dacă un copil e crescut cu povești, când crește poveștile se transformă-n lecții de viață. Când devine adult, se transformă în principii. Și tu, dacă știi că a crescut cu principii, când își ia zborul, ești liniștit: „Fata mea poate să fie între 1.000 de bărbați, toți plini de mușchi, cei mai frumoși bărbați de pe lumea asta, nu contează. Nu e animal. Știu ce principii i-am format. Niciodată n-o să treacă peste ele”. Viața e frumoasă, dar depinde cum suntem crescuți și mai contează ce suntem în stare să mai prindem și pe drum.
Sunt pe cale să-l aprob 125% (măcar în gând). Dar omul decide să „lovească” fără preaviz:
„Dacă ne lăsăm pe relaxare, pe ce ne predă la școală, ca să devenim oameni, n-o să reușim niciodată. Și la Harvard! Dau pariu cu dumneavoastră că până și celor care au studiat la Harvard, dacă le pun niște întrebări legate de viață, ușoare, cele mai simple, n-o să știe să dea un răspuns! Mai are vreun rost, să fi făcut Harvardul degeaba?”.

Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Teribil blestem în stația STB Depoul Alexandria și, mai spre centru, doamna cu coc până la șofer, care călătorește spectaculos cu troleibuzul 69😍
• “Universitatea STB”, cu doi puști extra simpatici în autobuzul transformat amfiteatru. Lecții gratuite de social media și cosmetică, plus consultații financiare