Cum am rămas gravidă în Piața Obor fără să am habar. Abia la roșiile și castraveciorii gratis am înțeles ce se întâmplă 😍

M-am dus azi în Piața Obor ca omul (sau uama, după caz și preferințe) care se întoarce la fosta iubire după ce a auzit că „s-a schimbat”. După luni bune în care producătorii apăreau la televizor cu privirea aia de „nu mai cumpără nimeni, noi muncim și murim cu pătrunjelul în brațe”, am zis hai, mai încerc o dată, deși se zice că ciorba reîncălzită nu e tocma’ bună. Așa că m-am întors în piață.

A fost șoc complet, total și îngrozitor de wow. Am aflat că sînt gravidă. Am luat cunoaștere cu un domn de la o tarabă, care a fost foarte preocupat că nu am suficienți bani ca să întrețin un copil. Așa că mi-a mai pus o roșie și doi castraveți. „Lăsați, doamnă, că aveți… acolo…”. „Acolo ce?”, în timp ce mă scormoneam de un leu jumate. „Eh, colea, în burtică, aicea… știți, e normal”. Și m-a lovit „normalitatea”.

Doar că eu nu am copii. Dezamăgirea a fost cruntă, sunt doar (cum îmi place mie să spun) plinuță. Supraponderală, dar cui îi pasă? Omul mi-a spus să vin data viitoare cu soțul, ca să-i explice el cum se fac copiii…

*Transmit, promit.

N-am rămas, totuși, gravidă în Obor

După ce s-a stabilit că nu sunt însărcinată, am avut un nou șoc. Ce se întâmplă în Obor și de ce avem prețuri normale? Am văzut roșii pentru care nu trebuia să îmi iau un credit de nevoi personale. Cireșe care nu veneau cu notarul după ele. Oameni relaxați. Aproape suspect de relaxați. Zici că intrase ANPC-ul peste piața de lux și îi obligase pe toți să-și aducă aminte că suntem în România, nu în Dubai, la vreo piață din fața din fața Burj Khalifa.

Și am ajuns la vinete, unde mi-am dat seama că să fii vegetarian e scump. Secvența de elidare a verbului și a oricărei urme de gramatică și înțelepciune vine acum: Vinete superbe. Trei bucăți. Modeste. Cinstite (chiar arătau super super OK). Din alea care te fac să crezi că poate chiar gătești în seara aia. „Alegeți-vă dumneavoastră!”. Și eu, crescută la țară, le aleg. Le pune pe cântar. 17 lei. 17 lei pe trei vinete. În secunda aia am simțit cum se rupe firul narativ al pieței „ieftine”. Dar deja eram prinsă, era prea târziu să mai spun ceva, să fac guriță, să o mai dau la întoarsă. Mai ales că în Obor există regula nescrisă că dacă ai atins marfa ai semnat antecontractul. Bun, 17. OK. Ca să rotunjesc trauma, văd un dovlecel frumos, elegant, cum ar zice unul dintre chefii de la emisiunea cu bucătari. Rotund, misterios, (că tot ei descriu astfel orice ingredient) ca un fel de dovlecel care face yoga și bea apă cu castravete. Îl iau și pe ăsta, țac-pac: 20, doamnă, că așa sînteți de frumoasă!

Cumva, am impresia că din piața asta poți să pleci fără rest sau cu un leu lăsat de vreo precupeață (sau precupeț, depinde). Dar și fiți foarte atenți aici, dragi cititori. Din Piața Obor nu aveți cum să plecați vreodată fără o recomandare sau un sfat. Solicitat sau nu…

Te-ar mai putea interesa și:

• Detaliul de groază din cauza căruia Bucureștiul nu ar putea găzdui Eurovision-ul
• FOTO | Schimbarea reală pe care o aduc infinitele șantiere din București: mobilierul urban semi-permanent numit Gardul sau „stâlpul galben cu dungi roșii”
• FOTO | Aventurile unei genți pierdute de un copil într-o stație STB din Berceni. Sute de oameni s-au mobilizat pe internet pentru a-i găsi proprietarul. Și povestea are final fericit