CONTRIBUTORSNICE TO MEET YOU

Cum am luat Covid de la psihiatru

Inițial mă gândisem ca acest articol să poarte titlul “Efectele benefice ale Covidului asupra Fiului lui Dumnezeu”, dar riscul de a fi fost considerat nelalocul meu, din punct de vedere psihic era mult prea mare. Prin urmare am decis sa merg pe aceasta a doua variantă care nu e cu nimic mai departe de adevăr decât ar fi fost prima. Da, e foarte greu să îl convingi pe omul care crede ca s-a făcut singur că, de fapt, l-a creat Dumnezeu sau Universul. E ca și cum ai întreba oul din găină ce a fost mai întâi, iar oul s-ar uita în jur și ar răspunde: “Mai vezi pe cineva pe aici?”.

But enough with this nonsense. Să revenim la subiectul acestui articol. Săptămâna trecută am fost la Cluj-Napoca pentru o discuție pe marginea sănătății mintale la artiști în pandemie, în cadrul EC Talks. M-am simțit foarte bine, a fost o discuție foarte prietenoasă și cu un răspuns la fel de cald din partea publicului. S-a și putut fuma în timpul discuției, iar țigara și socializarea merg tot timpul foarte bine. Eu și la psiholog am fumat foarte mult. Am fost la psiholog, da, pentru că am avut probleme foarte grave. Nu m-a iubit persoana pentru care făcusem obsesie. În fine. Eu am locuit trei ani la Cluj. Primul polonez de la Panemar l-am cumpărat în 2014 cu doi virgulă cinci lei, acum s-a făcut șase lei. Unii dintre cei mai buni patru prieteni de-ai mei locuiesc în Cluj, iar unul dintre ei este psihiatru. M-am văzut cu el în fiecare zi petrecută la Cluj. El avea Covid și nu știa, prin urmare am luat și eu. Am petrecut foarte mult timp împreună, inclusiv șase ore în mașină. Nu știu cât de ușor se transmite Covidul, dar sigur 20 de ore sunt suficiente. Așa am luat Covid de la psihiatru. Amândoi suntem vaccinați.

De ce e bine să împingi adânc

Primele simptome mi-au apărut la șase zile de la primul contact cu el și erau o stare de moleșeală așa, de vlăguire, dureri musculare, dar nimic să mă oprească din a-mi desfășura activitățile zilnice. Testele rapide au ieșit negative câteva zile, dar cumva îmi plăcea să le fac pentru că mă desfundau. Povestea vieții mele, împingeam până dădea lacrima. Apoi mi-a zis cineva că trebuie să împingi bățul ăla în nas și mai mult. “Când simți că nu merge mai adânc, împinge și mai adânc!”. Am trecut cu vederea tenta sexuală a acestei indicații și am împins și mai adânc. A mers. Testul a ieșit pozitiv.

În ziua cu testul pozitiv au dispărut gustul și mirosul. Somnolența este baza fundamentală a prezenței acestui virus la mine. Oriunde m-aș duce în casă, canapeaua mea de la Divanissimi cumpărată de pe OLX, mă strigă: “Vino să te vindec!”. În somn mi-a dispărut gustul. Am făcut un nănel de vreo oră și, când m-am trezit, deși mă scăpa și pișu, m-am dus direct la frigider. Puține lucruri sunt în viață la fel de intense ca foamea de după somn. Aveam o salată de vinete foarte bună și am ochit-o cu gândul de când m-am trezit. Am scos-o din frigider, am rupt un coț de pâine și am băgat-o în gură. Faceți o mică pauză acum și doar imaginați-vă câte povești interesante au început sau vor începe cu sintagma asta: “Și am băgat-o în gură…”. Foarte straniu să nu simt ceapa. Am mai băgat-o în gură o dată. Nimic. Am scos o ceapă din frigider, am curățat-o și am mușcat din ea. Nada florilor. Nimic, boss. 

Complimente de la DSP

Am sunat la DSP, am mărturisit că am avut contact, că mi-a ieșit rapidul pozitiv, că mi-au dispărut gustul și mirosul, că am avut febră și am întrebat cum pot să mă înregistrez și eu legal ca purtător de virus, ca să pot să intru nestingherit peste tot în viitor, având și vaccin și boala. Doamna mi-a zis că îmi poate trimite o ambulață care să îmi recolteze probe, să se efectueze un PCR și să fiu înregistrat. Am zis că bine. M-a sfătuit să îmi țin telefonul pe lângă mine ca o să mă sune personalul de pe ambulanță. L-am ținut. A venit ambulanța. La 1 noaptea. N-am auzit telefonul, că era pe silent. Așa stă el noaptea, din bunsimț. S-a auzit interfonul, însă. Dormeam blană. Domnul de pe ambulanță a urcat, a intrat echipat în casă și mi-a zis ceva ce sper că n-a mai zis niciunui alt om la care mersese pentru recoltă:

– You have such a fat pussy!

– Vai, mersi, i-am zis eu emoționat. 

Evident că a vorbit în română și a zis că vai, ce pisică mare aveți, dar e textul meu și fac ce vreau cu el. 

– Am sunat insistent de mai multe ori să știți, a continuat.

– Io vă cred. Era pe silent. Nici nu mi-am imaginat că o să mai veniți, iar eu știu să-mi imaginez multe. Până la ce oră lucrați

– Toată noaptea. La unele persoane ajungem și pe la patru de dimineața. Atunci e amuzant.

– Da. Eu chiar apreciez genul ăsta de umor.

Sunt convins că, dacă ar fi venit pe la trei în noaptea cu febră, de lene să mă dau jos din pat, aș fi preferat să cred că halucinez. Mi-a recoltat, s-a jucat puțin cu pisica mea grasă, a fost foarte politicos, a plecat. Am uitat să-i dau bacșiș, apoi am realizat de ce venise. M-am culcat la loc.

Beneficiile Covid-19

O să închei acest articol povestindu-vă despre beneficiile pe care le aduce, totuși, Covidul în viața unui om. 

Covidul te ajută să te uiți într-o singură direcție, să-ți găsești calea, practic. Am remarcat că, dacă întorci privirea brusc, e ca și cum ți s-ar lovi ochii de tâmple cu un ecou din ăla de bile chinezești magnetice. Simți ochii ca de plumb cumva. 

Eu locuiesc cu o doamnă. Și ea are. Din totdeauna am considerat că un domn trebuie să aibă un comportament adecvat în preajma unei doamne, indiferent cât de apropiată sau cordială este relația dintre ei. Prin urmare am reținut foarte multe bășini din respect pentru prezența dumneaei. Nu mai este nevoie. Între Nutella și cine știe ce, doamnelor și domnilor, nu mai e nicio diferență.

Covidul, de asemenea, ajută și la conservarea snobismului. Deși cafeaua are doar un gust fierbinte, recunosc că pun în continuare aceeași cantitate de măcinată ca atunci când îi simțeam gustul, iar asta mă face să integrez faptul că am niște valori țapene.

Fumul nu mai e ce a fost, deci fumez ceva mai puțin. Am mai spus și o repet, în afară de mine nu încurajez pe nimeni să fumeze. Nu încurajez pe nimeni să facă nimic, că nu e treaba mea, gen.

M-am trezit în dimineața asta cu o durere de cap, ceva deosebit. Ca și cum creierul și-ar fi făcut toată noaptea nevoile la mine în ceafă, dar n-a venit nimeni să curețe locul. Purtând o pereche de pantaloni scurți de pijama tip chiloții foarte largi ai bunicului meu decedat (purta chiloți din ăștia înainte să moară) și un tricou foarte larg (unul din cele trei pe care le alternez în funcție de transpirație), m-am dus înspre cutia cu medicamente și am luat un ketonal. E foarte sănătos în viață să găsești lucrurile cu care ești compatibil. Mie cu ketonal îmi trece de orice. L-am luat înainte de a mă apuca de acest articol, iar acum sunt o piersică veselă și nedureroasă. Beneficiul aici e că, după ce te simți rău, te simți bine.

Nu în ultimă instanță am remarcat că boala aceasta nu îmi afectează idealismul

Toate filmele proaste de pe Netflix sunt acum ok, pentru că oricum nu te poți concentra pe ceva complex. Eu mă uit acum la un film care se numește Salvation, dar nu m-am prins decocamdată dacă planul lor e să salveze lumea sau nu.

Nu în ultimă instanță am remarcat că boala aceasta nu îmi afectează idealismul. Tot consider că noi, oamenii, suntem egali și merităm să ne vedem astfel unii pe alții indiferent de taberele aparente din care facem parte.

Cam asta ar fi. În rest, ce să zic? Protejați-vă cât puteți, vaccinați-vă dacă vreți. Doamne ajută în continuare. Sănătate mereu. Pup, Addy.

Nota B365.ro: Adi a mai scris, Adi trăiește și scrie ce traiește. Fiul lui Dumnezeu scrie.

Cum a fost la petrecerea de ziua Patriarhului


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button