Cum am făcut Covid în loc să merg la Paris

03 aug. 2021
3328 Afișari
Cum am făcut Covid în loc să merg la Paris
Cum am făcut Covid în loc să merg la Paris

Am ratat liniștită, ca mulți alții, primele 3 valuri de pandemie, dar nu avea cum să fie atât de simplu încât să îl ratez și pe al patrulea. Dar, să o luăm cu începutul.

Pe când a apărut pandemia, mi-am băgat în cap că aia e, nicio vacanță în 2020 (în afară de Grecia, dar aia e un fel de default, ca mersul la țară la bunici de pe vremuri). Ceea ce n -a fost ușor, pentru că practic îmi trăiesc viața pentru vacanțe, dar it it what it is, ce să mai facem. Mă rog. A venit 2021, tot nu m-am apucat de rezervări, căci nu aveam chef să fac planuri degeaba, am zis că hai să mai stăm, să mai vedem, nu aveam nicio tragere de inimă să mă pornesc deja pe daydreamingul de vacanțe și pe urmă să nu se întâmple. 

A venit și vaccinul, m -am și vaccinat, a mai trecut niște timp, a trecut și vârful crizei, părea că în sfârșit e o perioadă bună, așa că m-am apucat de cumpărat bilete de avion și planificat diverse. Cum concedii prea multe nu sunt pe timpul verii, m-am înghesuit cât am putut prin weekenduri, cu o singură excepție (pe lângă Grecia, care a rămas cum am stabilit mai sus), un week-end prelungit la Paris. Eram convinsă că încă nu e aglomerat acolo, că o să fie bine de văzut toate locurile în care de obicei e omor, mi-am luat inclusiv bilet la Louvre!! S-a deschis și Samaritaine, magazinul acela emblematic. Aveam de mâncat falafel în Marais, de verificat dacă se mai joacă piesa lui Eugen Ionescu, de băut vin, de făcut cumpărături la Uniqlo și Muji. Da, chiar și de cumpărături aveam chef, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de ani de zile. 

De plecat trebuia să plecăm joi, adică poimâine. Pe weather zicea cam 22 de grade și ploaie, mi-am notat să îmi iau umbrela, pentru că de obicei când îmi iau umbrela nu plouă. Era bine că puteam să îmi iau cu mine și rochia de la Parlor, al cărei vis era să ajungă la Paris, și sacoul cu dungi și perlele, se potriveau perfect. Și deja speram că o să îmi găsesc și un parfum nou și că, oricum, dacă nu îmi găsesc, măcar testez ce a mai apărut. 

Și, cum mă gândeam eu așa la parfumuri, am avut un flashback. Că tocmai fusesem la film și nu am simțit miros de floricele. Că n-am simțit mirosul de la cremă după duș. Că menta din curte n-a avut niciun miros. Că am luat pepeni și chiar m-am gândit “ia uite, frate, ce diferență față de ăia din Grecia, n-au niciun miros!” Zbang-zbang, revelație. Îmi fac test rapid, iese negativ. Dar zic să mă duc totuși a doua zi la PCR, care, evident, cum credeți, iese pozitiv. 

Așa că acum, în loc să mă duc la manichiură pentru plecatul la Paris, mă gândesc cum îmi scot eu oja semi singură. Îmi fac ordine la cărți să văd ce citesc în această vacanță neașteptată. Mă gândesc că măcar n-o să îmi vină nici să mănânc și că poate așa mă apuc și eu de slăbit. Sper ca măcar în week-end-ul de la Viena de peste o lună să reușim să mergem. Nu mai zic de Harry Potter din octombrie, că deja planurile nu mai sunt deloc ce au fost. 

All in all, aveți grijă, valul patru e deja aici. Eu sper să îmi recapăt mirosul și să fie doar asta și să-mi cresc numărul de anticorpi. Pe principiul tot răul spre bine, aia e. Dar falafelul…

Nota B365.ro  Acum, că a făcut Covid la spartul târgului (noi așa am votat să sperăm, că ăsta-i spartu’ târgului pandemic), ăi dorim Mariei să-i treacă repede lipsa de miros și asta să fie tot. Și să se ducă la Viena (să ne povestească și nouă pe urmă cum mai e), și să vadă filme, și să citească, și să mai scrie… Că ne trebuie + place

 

Cookies