Bună dimineața, dragi cititori, ne mai despart doar câteva zile de momentul alegerilor, câteva zile în care aceia dintre noi cu aplecări proeuropene și liberale, care îl au ca reprezentant – că ne place sau nu personajul – pe Nicușor Dan – suntem în stare de tensiune cu votanții ‘suveraniștilor’.
În mod obișnuit, aceste două tabere se întâlnesc doar în Social Media, acest câmp de luptă modern în care toată lumea își permite să aibă stări extreme (frică, silă, furie paroxistică etc), pe care să le exprime ca atare.
Acolo e ușor să înjurăm în mod direct tabăra adversă, apoi să ne întoarcem cu toții la viețile noastre de mers cu tramvaiul, la muncă la corporație, la dus copilul la grădiniță.
Există totuși încă un loc unde ne întâlnim cu Ceilalți, acest organism viu și greu de convins de păreri contrare. Locul în fața căruia suntem cu toții egali, în fața unei entități care ne tratează pe toți la fel, indiferent de orientarea politică – respectiv la raionul de legume de la Lidl, Mega, Kaufland, Penny – practic, orice supermarket.
În fața buchetelor de ceapă verde, există oameni pe care la tine în casă nu-i găsești. Și, spre deosebire de orice alt loc care filtrează cumva demografic cetățenii (tramvai, de exemplu), aici te vei întâlni cu un mix de votanți cu interese și vârste diferite, care întâmplător acum s-au întâlnit să pipăie roșii dimpreună cu ceilalți bucureșteni.
Aici, lângă sacii de cartofi, poți afla foarte multe lucruri, pe care nu le vei descoperi în numeroasele analize politice mai mult sau mai puțin profesioniste din celebra bulă de Facebook.
Și, spre deosebire de unii dintre noi, cei care suntem dispuși să trecem peste acea dezamăgire și să îi dăm lui Nicușor Dan un loc la Cotroceni (orice ca să nu ajungem într-o societate condusă de o mentalitate AUR), multă lume nu trece peste. ‘
Cu cine să votez mă, cu ăla care m-a lăsat fără căldură toată iarna?’, o să auzi printre rafturile din supermarket. Li s-a răcit gura cât au urlat că n-au avut apă caldă și căldură în ultimii ani – și, colac peste pupăză, când deschideau gura să urle că le îngheață copiii în case, din bula noastră liberală se urla înapoi ‘DAR A SCHIMBAT ȚEVI!!!!’ – și, în fine, nu-i credea nimeni. George Simion e răzbunarea lor.
E șocant, știu, și mulți nu ți-o vor spune direct. Însă stai să asculți puțin, să citești printre cuvinte și – poate – doar să nimerești la locul potrivit într-un moment sensibil. De exemplu, în spatele unui domn care vorbește la telefon (suprinzător, nu pe speaker), pe care îl vei auzi ’’Bă, da’ să stea domne’ la ei acasă, nu să umble așa pe stradă de mână, și în Spania era plin… Ce dracu. Da, da, uite sunt aicea la magazin jos, m-a trimis nevastă-mea că face ciorbă.’’
‘’Dar, Oana? – mă veți întreba – de ce i-ar interesa pe alți oameni viața particulară a altor oameni, fie ei bărbați, femei (pentru că și femeile sunt oameni), heterosexuali sau nu, dacă nu îi privește?’’
Cercetătorii încă se chinuie să afle și, până una-alta, noi trăim cu speranța că poate vom prinde în București ziua în care lucrurile vor fi altfel la nivel generalizat, nu doar în cercurile unde ne învârtim noi.
Vă propun un experiment: așezați-vă la ieșirea din supermarket și ascultați oamenii cum trec pe lângă voi. Peste jumătate sunt cu bonul în mână și nu înțeleg când s-a făcut cașcavalul atât de scump, ’’pe ce am dat 200 lei, că am luat trei chestii?!’’, alții zic ’’cred că trebuie să începem să luăm altă hârtie igienică’’ și alte soluții de genul.
Însă de inflație și de creșterea prețurilor nu știm cine ne mai scapă, putem doar să le mulțumim predecesorilor de la guvernare, care au făcut o treabă extraordinară în a da foc la valiză. Felicitări. Aceste alegeri sunt rezultatul.
Sursa foto: Dreamstime