Cum a scăpat de buldozere o casă din inima Dudeștiului: ridicată din bani pe bivoli vânduți la abator. A salvat-o de la demolare bucătăreasa lui Ceaușescu

Dudeștiul, pentru cei care îl cunosc doar ca șir de blocuri și pasaje, a fost la început un sat la marginea orașului. Vatră a uneia dintre cele mai vechi și influente familii boierești din zonă, boierii Dudești. Cei care au dat și numele cartoerului. Subiectul este documentat de istoricul Radu Răzvan Stanciu, care a studiat hărțile așezării și felul în care domeniul boieresc a înghițit, pe rând, satele din jurul Bucureștiului.

Casa din Dudești, construită cu bani de bivoli vânduți la abator

Astfel, în mijlocul poveștii apare Maria Dociu – bucătăreasa lui Ceaușescu. Din repotajul difuzat la TVR Cultural, aflăm că familia  Dociu venise, potrivit mărturiei doamnei Maria, în secolul al XVIII-lea din Banatul Sârbesc, odată cu boierii Dudești. Casa de pe care pornește totul nu e însă vreun conac vechi de sute de ani, ci o casă ridicată din muncă, mai exact, din bivoli:

Aveam caleașcă cu care mergeam noi. La cofetar mergeam cu… aveam bivoli, aveam 50 de bivoli, și părinții mei aveau separator, mașină de tras, separator, spuneam noi. Și ducea frișcă la Scala, la Nestor, la Athenee Palace, la marile cofetării, că era lapte de bivoliță, era cea mai bună frișcă. Când s-a făcut această casă, tatăl meu a dus 5 bivoli la abator și a luat primă dublul sumei pe care a primit-o pe ei. Păi a avut 1.200 de kg un bivol… Uitați-vă la mâinile mele. De când mă știu am muncit., Maria Doliu, bucătăreasă lui Nicolae Ceaușescu

Cu alte cuvinte: jumătate din cofetăriile interbelice de top ale Bucureștiului își luau frișca de la 50 de bivoli din Dudești. Casa s-a ridicat dintr-o afacere cu lapte gras. O poveste de antreprenoriat local.

Și apoi a venit modernizarea

Pe la mijlocul anilor ’80, sistematizarea condusă de la vârf trecea ca buldozerul, la propriu, peste Căuzași, Vitan și Dudești, ca să facă loc bulevardului Victoria Socialismului și Casei Poporului. Mii de case au căzut, zeci de mii de oameni au fost mutați în câteva zile. Oficial, un proiect de modernizare. Neoficial, cel mai mare exercițiu de ștergere a memoriei urbane din istoria orașului. În acest peisaj în care a avea o casă frumoasă devenise un risc, câteva clădiri au rămas, inexplicabil, în picioare. Inexplicabil până afli explicația: adăposteau oameni utili regimului.

Fundația casei de pe Dudești: o cireadă de bivoli și frișcă

Aici se închide cercul. În 1983, casa ridicată din frișcă de bivoliță se afla exact pe traseul demolărilor. Iar Maria Dociu lucra, în acel moment, ca bucătăreasă în casa familiei Ceaușescu. A făcut singurul lucru rezonabil pe care îl putea face un cetățean al Republicii Socialiste România aflat în această poziție: a înaintat o cerere pentru excepție. Cererea a fost aprobată. De președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit dintre fii.

Birocrația care știa să respecte proprietatea

Adică sistemul care demola fără decret și fără forme legale, ”mai rău ca pe timpul războiului”, cum nota în jurnal arhitectul Gheorghe Leahu, a găsit, pentru o singură casă, și decretul, și forma legală, și semnătura de la cel mai înalt nivel. Birocrația socialistă era, se vede, perfect capabilă să respecte proprietatea privată. Trebuia doar ca proprietara să-i gătească șefului statului.

Așa a ajuns o casă din inima Dudeștiului să supraviețuiască nu prin valoare istorică, nu prin lege, nu prin proteste, ci prin meniul de la cină. După ce, cu o generație înainte, fusese plătită în bivoli. Cele 1.200 de kilograme de animal s-au transformat, peste decenii, în cea mai eficientă cerere de clasare depusă vreodată în România.