Cum a reușit un șobolan agresiv să stingă conflictul dintre Ana Maria Popescu și Eduard Novak 

30 iul. 2021
982 Afișari
Cum a reușit un șobolan agresiv să stingă conflictul dintre Ana Maria Popescu și Eduard Novak 
Adrian Teleșpan, contributor B365.ro

În seara zilei de 27 iulie 2021, Ascuflențiu Ceauș s-a trezit brusc după ce nările i-au fost gâdilate de o combinație inedită de cartofi prăjiți de la Mc, crenvurst în foietaj și urină de persoană consumatoare de antibiotice. Ascuflențiu nu era înnebunit după urină, dar cartofii prăjiți îi plăcuseră tot timpul. Cât despre crenvurstul în foietaj, nu era convins dacă e realitate sau dacă e vreun miros închipuit care îi rămăsese dintr-un vis pe care îl uitase. 

Ascuflențiu consumase crenvurst pentru prima dată la finalul lui 2020, pe când avea doar două luni, atunci când bunica lui, Ciociosanca Blajin-Blană, îi aduse la pat o bucățică de crenvurst care îi căzuse din gură domnului Eduard Novak în timp ce domnia sa gonea cu bicileta consumând totodată și un astfel de produs. 

Ciociosanca era cunoscută în mai multe colonii de șobolani pentru atenția ei distributivă absolut remarcabilă. De fapt, l-a auzit pe domnul Novak venind cu bicicleta de la mai bine opt sute de metri. Deși era profund concentrată pe împletirea unor fire uscate de iarbă în vederea trecerii timpului, auzul ei foarte fin i-a înlesnit chiar identificareă unor cioflăituri discrete în gura ciclistului. Cu pași repezi, Ciociosanca s-a dus până în buza drumului, așteptând sosirea sportivului. 

L-a văzut pe acesta apropiindu-se și a focalizat instantaneu pe crenvurstul pe care acesta îl ținea în mână. Fiind o fată simplă din zona rurală din apropierea Tușnadului, Ciociosanca, asemnea băștinașilor din America atunci când au văzut corăbiile spaniolilor venind, nu a știut ce vede. Dar, spre deosebire de băștinași, ea a știut că vrea. 

Mirosul crevustului în foietaj a stârnit în ea o dorință care ar fi putut muta munții. Deși nu a conștietizat asta, Ciociosanca, pentru o clipă, a simțit ceva similar cu chemarea trezirii spirituale. Ciociosanca a înțeles că are rapid nevoie de un plan, dar, copleșită de noutatea mirosului, și-a pierdut uzul rațiunii, iar ea, până atunci o ambasadoare impecabilă a păcii, a decis să recurgă la agresivitate. 

Și-a crăcănat picioarele din spate, și-a înfoiat spinarea, a tras adânc aer în piept astfel încât ochii să îi iasă puternic din orbite, s-a și frecat cu lăbuțele la ei ca să îi înroșească în vederea impresionării ciclistului, s-a ridicat pe vârfurile lăbuțelor din spate, și le-a desfăcut pe cele din față la maxim, așa cum văzuse un liliac înainte ca acesta să se arunce de pe Piatra Șoimilor, iar când ciclistul era la doar douăzeci de metri de ea, a scos un răget asurzitor, urlând pe niște note foarte acute și cu o cadență sonoră de slow motion: “Eros Pista”. Vă dați seama și dumneavoastră că, de fapt, s-a auzit: “Eeeeerooooooooosssss Piiiiiiiiiiistaaaaaaaa!”.

Planul ei era să sară la piciorul ciclistului, să îl muște pe acesta, acesta să cadă, ea să intre apoi în posesia crenvurstului în foietaj și să fugă cu el la nepotul ei, Ascuflențiu Ceauș, care suferea de anemie emoțională după ce rămăse orfan ambii părinți care, în urma consumului exagerat de spirt forestier, confundaseră o drujbă cu o roată din aia în care se dau hamsterii. Accidentul se întâmplase pe fondul certitudinii pe care părinții lui Ascuflențiu o aveau în ceea ce privea ilegalitea defrișărilor în zonă. Cum ei își puneau baza în lege, nu au putut să își imagineze că cinava va veni și o va încălca.

Dar să ne întoarcem la povestea noastră. Ciociosanca a urlat așadar și a plonjat cu toată puterea ei spre gamba domnului Eduard Novak. A deschis gura la maxim, gest care i-a provocat un profund tumult interior, așa cum se întâmplă de fiecare dată când conștiința ne mustră cu privire la metodele mai puțin principiale de a obține ceea ce vrem.

Spre suprinderea ei colosală însă, în loc ca dinții ei să intre în carnea ciclistului, aceștia s-au frânt, întâlnind o textură care a făcut-o pe Ciociosanca să creadă că nu a mușcat din picior, ci din biciletă. Asta confuzat-o teribil, mai ales că precizia ei nu dăduse niciodată greș. Unghiul din care a sărit, viteza, deschiderea maxilarului și, în plus simțul văzului, i-au indicat toate că sărise la picior. Ciociosanca nu avea de unde să știe de accidentul domnului Novak din 1996 în urma căruia acesta a fost nevoit să poarte o proteză. În urma eșecului planului ei, Ciociosanca a căzut la pământ, lovindu-se puternic la cap de o piatră care adormise în drumul ei spre liziera pădurii unde voia să ceară unui copac, un sfat în ceea ce privește răbdarea. Pentru o clipă, cu un dinte rupt, Ciociosanca s-a considerat văduvită de intuiție.

Domnul Novak, pe de altă parte, concentrat și pe bicicletă și pe crenvurst și pe o conversație telefonică în care îi comunica cuiva că urmează să plece la București, pentru că fusese numit ministru, a văzut doar în ultimul moment cum un șobolan sare la dumnealui. A virat ușor stângă, cât să nu se dezechilibreze, și a fost cât pe ce să se înece cu bucata de crenvurst pe care o avea în gură, dar instinctul de conservare l-a ajutat să scuipe bucata care ar fi putut să îl asfixieze. Cu toate acestea, deși a crezut că i s-a părut, domnul Novak a văzut regretul și scuzele în ochii șobolanului, iar asta l-a mișcat. I-a rămas în minte.

Bucata de crenvurst a căzut chiar lângă Cioiosanca. Aceasta, deși buimăcită de la lovitură, s-a simțit pe loc recunoscătoare că destinul se formase de așa natură încât ea primise ceea ce își dorise, fără să îl muște pe om, mușcând doar din bicicletă. A luat bucata de crenvurst în foietaj, a inspirat adânc, iar aroma acestuia i-a tatuat stele Michelin pe plămâni. A fugit cu crenvurstul la nepotul ei și l-au mâncat împreună. Ascuflențiu s-a declarat pe loc vindecat de anemia emoțională, dar un alt fel de neliniște i-a luat locul acesteia. El a știut că, de atunci, el va căuta ceea ce tocmai mâncase. Mâncarea lui preferată, de care nici nu știuse până atunci. S-a întors spre bunica lui să o întrebe unde mai poate găsi așa ceva și nu mică i-a fost mirarea când a văzut ceața morții desfătându-se în privirea bătrânei. Lovitura cu piatra a fost mult mai puternică decât a bănuit Ciociosanca.

Ascuflențiu a luat-o în brațe, a încercat să îi facă vânt cu urechile și a întrebat-o:

“Mamaie, unde mai găsesc mezel din ăsta?”

Ciociosanca, amintindu-și vorbele domnului Novak i-a răspuns cu ultima suflare: 

“București… Și dacă vezi un domn cu crenvurst, cere-ți iertare pentru mine, că l-am atacat…”

“Matale, l-ai atacat?”, a întrebat-o surprins Ascuflențiu.

“Da, mamaie, uneori, când nu gândim, atacăm…”

Ciociosanca a închis ochii și râuri de miere i-au prins sufletul în mâinile lor și au purtat-o spre Rai, în timp ce îi divulgau secretele Universului.

Ascuflențiu avea acum două scopuri, contopite într-unul singur: mâncare și iertare. A plecat spre București pe 21 decembrie 2020 și a ajuns în centrul capitalei pe 27 iulie 2021. Pe durata călătoriei a flat că omenire se confrunta cu o pandemie și că Italia a câștigat Campionatul European de fotbal. Aceste informații nu l-au impresionat deloc, Ascuflențiu neștiind ce sunt nici pandemia, nici fotbalul, nici campionatul. El știa doar ce sunt mâncarea și iertarea.

Odată ajuns în București, Ascuflențiu a adormit sub niște cutii din Centrul Vechi de unde a fost trezit de inedita combinație de mirosuri. Deși pentru o secundă el a crezut că i se pare doar că simte mirosul, Ascuflețiu s-a gândit că, totuși, e în patria crenvurstilor și, cu ochii încă cârpiți de somn, deschise gura și mușcă din ce îi căzu la îndegură. Nu era un crenvurst, dar nici departe nu era. Era un deget. Ascuflențiul a realizat pe loc greșeala a început să chițăie mii de scuze, neștiind că oamenii preferă pedepsele, nu scuzele. Neînțelegând acest lucru, Ascuflențiu a fugit și nu se mai știe nimic de el. Nici nu cred că a aflat că a devenit celebru sau că Primăria Capitalei are bătăi de cap din cauza lui, neștiind Primăria că el era de pe raza altui județ.

Din toată neînțelegerea asta, să-i zicem, dintre Ana Maria Popescu și Eduard Novak, ar trebui să rămânem cu un lucru foarte frumos care s-a întâmplat între cei doi. După ce domnul Novak a făcut o declarație nefericită, iar doamna Popescu a refuzat să dea mâna cu dumnealui, amândoi au realizat că au greșit și și-au cerut scuze.

Foarte posibil ca domnul Novak să își fi amintit întâlnirea cu șobolanul după ce a făcut declarația. A greși e doar omenește, dar, din fericire și a cere scuze e la fel. Important este ca scuzele să nu fie doar vorbe, ci verbalizarea unei iertări de care toți avem nevoie. Și să o oferim și să o primim. Și așa, poate, în timp, ne vom aduce aminte de întâlnirea cu șobolanul înainte de a face sau spune ceva nepotrivit, pentru că, în fond și la urma urmei, și a ierta e tot omenește, poate chiar mai omenește decât a greși.

Nota B365.ro: Știți gândurile, dar mai ales sentimentele noastre pentru Teleșpan. În virtutea lor, mai împărțim cu voi din bucuriile noastre anterioare:

 

Cookies