Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție

În mahalaua Lucaci, pe strada Logofăt Udriște nr. 33, o casă ruinată păstrează urme ale splendorii apuse. Imobilul (monument istoric clasa B-II-m-B-1889), reprezintă proiectul unic al arh. I. N. Socolescu, prima lucrare din ceea ce avea să se numească “Stilul Socolescu”.

Balconul a fost închis ca un coteț, ferestrele sunt din termopan, iar turnulețul din fotografiile de epocă a dispărut.

Imaginea transmite o triumfătoare batjocură adusă casei lui G. I. Ionnescu-Gion, autor al monumentalei “Istoria Bucurescilor”, istoric, publicist și literat care și-a dedicat viața Bucureștiului, l-a istorisit și înfrumusețat prin cuvinte, l-a iubit ca nimeni altul.

Pe frontonul reședinței Gion a mai rămas un medalion cu însemne de cărturar, o carte deschisă și o pană

Casa G. I. Ionnescu-Gion (ridicată în anul 1889 pe strada Lucaci, nr. 21 Bis, actuala Logofăt Udriște nr. 33), se află în mahalaua Lucaci, care apare în documente încă din timpul lui Constantin Brâncoveanu. În apropiere avem Biserica Lucaci (1764), unde a cântat și unde este îngropat faimosul compozitor de muzică sacră și lumească Anton Pann.

Pe frontonul reședinței Gion a mai rămas un medalion cu însemne de cărturar (o carte deschisă și o pană), iar vitraliile ferestrelor au medalioane cu portretele unor domnitori români.

G. I. Ionnescu-Gion era convins că “istoria trebuie să fie nu o seacă înșiruire de documente, ci o învietoare imagine a vremurilor de altădată, zugrăvite de puterea istoricului-artist”.

“Dintre elementele folosite. se remarcă arcele în acoladă, arcele trilobate, iar ca finisaje placare cu elemente ceramice, piatră şi tencuieli pictate”

Practica arhitecturală a lui Ion N. Socolescu s-a desfăşurat după 1884. Alături de Ion Mincu, considerat întemeietorul stilului neoromânesc şi al şcolii naţionale de arhitectură, Grigore Cerchez şi alţii, în încercarea de a crea un stil naţional, Ion Socolescu a mers pe o cale proprie de exprimare arhitecturală, folosind ca surse de inspiraţie atât elemente de arhitectură tradiţională românească, cât şi detalii ale arhitecturii orientale. Dintre elementele folosite se remarcă arcele în acoladă, arcele trilobate, iar ca finisaje placare cu elemente ceramice, piatră şi tencuieli pictate. Casa Ionescu-Gion (1889) este prima construcţie care anunţă formula stilistică personală, apreciată de public, pentru caracterul ei original, pentru latura decorativă şi nota de exotism”, ”Arhitecții Socolescu 1840-1940, Studiu monografic”, arh. Gabriela Petrescu, Editura Simetria, 2024.

“Elementele de decoraţie folosite de Ion N. Socolescu pe faţadele diverselor clădiri au adesea fineţea dantelei, apropiindu-se mai mult de viziunea orientală”

“Aproape toate lucrările proiectate de arhitectul Socolescu, după această construcţie, au fost elaborate în acest stil. Modelul creat de arhitect a fost utilizat, în special la reşedinţe, la şcoli, primării, spitale, realizate după 1890.
Edificiile publice realizate de Ion N. Socolescu au devenit embleme ale oraşelor. Dintre acestea se remarcă: Palatul de Justiţie din Craiova, actuala Universitate; Şcoala Normală din Câmpulung Muscel şi Şcoala „Vasile Lupu” din Iaşi, în prezent, ambele funcţionând ca licee. Palatul Comunal din Constanţa (1894), în prezent, Muzeul de Artă Populară, reprezentativ pentru stilul Socolescu, unde se observă influenţe ale arhitecturii tradiţionale româneşti, dar şi orientale. Elementele de decoraţie folosite de Ion N. Socolescu pe faţadele diverselor clădiri au adesea fineţea dantelei, apropiindu-se mai mult de viziunea orientală. Deşi faţadele abundă în decoraţie, aceasta este judicios folosită în zone bine delimitate şi echilibrat realizată. Compoziţia, scara la care sunt executate construcţiile, le dau un aer original şi emană rafinament. Se remarcă la aceste construcţii calitatea ireproşabilă a execuţiei, proiectarea până la cel mai mic detaliu”.”Arhitecții Socolescu 1840-1940, Studiu monografic”, arh. Gabriela Petrescu, Editura Simetria, 2024.

Mahalaua Lucaci sau a Totoescului o cunoaștem din secolul al XVII-lea prin hrisovul dat de Brâncoveanu jupâneseI Bălașa Blejoianca

Despre mahalaua în care și-a ales Ionnescu-Gion loc de casă a scris chiar el în “Istoria Bucurescilor”:

Mahalaua Lucaci sau a Totoescului o cunoaștem din secolul al XVII-lea prin hrisovul dat de Brâncoveanu jupânesei Bălașa Blejoianca. Prin această mahala, pe la casele de lângă strada Mircea-Vodă, trecea gârlița Bucureștioara, ca să se verse în Dâmbovița la Jigniță. Mahalaua în care avea casă Anton Pann a fost una dintre cele mai pârjolite de marele foc de la 1847. Anton Pann zice: Lucaciul falnic, mahala mare/ Clădiri frumoase pe al său drum/ C-o biserică din cele rare / Făcută nouă abia acum. / Ca o făclie, de sus, din turle / Prin zălogele cum lua foc/ Podoabe scumpe, averi și scule/ S-au topit toate aici, pe loc.

Strângător frenetic de vechi documente, G. I. Ionnescu Gion a fost pasionat de însemnătatea și pitorescul Bucurescilor

Născut la Pitești într-o familie modestă, G. I. Ionnescu-Gion (14 oct, 1857- 29 iunie, 1904) a fost profesor de limba franceză la Liceul Matei Basarab, publicist, cronicar al spectacolelor de la Teatrul Național unde soția sa, Ana Ciupagea, era actrița.

Cercetător pasionat al Bucureștiului, strângător frenetic de vechi documente, G. I. Ionnescu Gion era îndrăgostit de însemnătatea și pitorescul Bucurescilor de secol XIX.

A învățat la liceele Gheorghe Lazăr și Sfântul Sava, iar la Universitate i-a avut profesori pe Bogdan Petriceicu Hașdeu și Alexandru Odobescu. Cu ajutorul unei burse obținute de la Ministerul Instrucțiunii Publice, Gion și-a desăvârșit studiile la Paris și Bruxelles, întorcându-se în țară cu titlul de doctor în litere și filosofie.

“Ionescu e în piață, vinde cârnați. Aici vorbești cu profesorul Gion”

G. Ionnescu-Gion a fost preceptorul celor doi copii ai lui Alexandru Ioan Cuza și i-a însoțit în călătoriile din Italia și Spania, trimiși de Domnitor să vadă faimoasele monumente istorice. A devenit membru corespondent al Academiei Române și a ocupat funcția de secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice. Pe numele său de naștere Gheorghe I. Ionnescu “în loc să se singularizeze ca alții prin adăugarea lângă numele de la ofițerul stării civile a localității unde s-a născut, Ionnescu-Pitești, prin împreunarea numelor, s-a botezat englezește, Gion”, Radu D. Rosetti, în “Spicuiri”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, p. 111-112.

A fost consemnată povestea în care un necunoscut l-a întâmpinat pe holurile Liceului “Matei Basarab”, unde istoricul era profesor, și i-a spus: “Domnule Ionescu”. Răspunsul lui Gion a venit prompt: “Ionescu e în piață, vinde cârnați. Aici vorbești cu profesorul Gion”.

Bogdan Petriceicu Hașdeu intenționa să i-o dea de soție pe fiica sa, Iulia; după moartea ei prematură, dorea să-l înfieze

Ionnescu-Gion a fost profesorul Iuliei Hașdeu. Bogdan Petriceicu Hașdeu a consimțit cu bucurie să-i dea de tovarășă de viață pe fiica sa și l-a prețuit atât de mult încât, după moartea Iuliei (1888, la numai 18 ani), a vrut să-l înfieze.

Gion se însoară târziu cu actrița Ana Ciupagea și din acest mariaj s-a născut poetul și actorul Gheorghe Ionnescu-Gion, sursa  Radu D. Rosetti, în “Spicuiri”.

“Iulia părea o vedenie sântă care, ușoară și străvezie, luminoasă și surâzătoare, se arată ochilor în întunericul bolnav al nopței”

Iulia și Gion s-au cunoscut la Arhivele Statului din Dealul Mihai-Vodă, unde Iulia îl însoțea adesea pe tatăl său, Bogdan Petriceicu Hașdeu. Gion face portretul Iuliei în “Revista Nouă”, la 14 noiembrie 1888, la moartea ei.

Era rumenă, frumoasă, zveltă în talia-i subțIre, zglobie, cu ochii umezi de fericire, prietenoasă și glumeață, fără umbră de cochetărie, înflăcărându-se la orice idee în care Arta era în joc, respirând viață și puterea minții în cea mai splendidă a lor arătare (..). Părea o vedenie sântă care, ușoară și străvezie, luminoasă și surâzătoare, se arăta ochilor în întunericul bolnav al nopței. (G.I. Ionnescu-Gion, Iulia Hașdeu în “Portrete și evocări istorice”, Buc. Ed, Minerva, 1986, p.111)

“Gion era din fire glumeț, exuberant, cult, plin de vervă și exprimându-se într-un stil colorat”

La rândul sau, Iulia Hașdeu, Lilica, spune despre profesorul său:

“Înalt, blond, zdravăn, cu obrazul rotund, cu mustața în vînt, cu ochii vioi, cu părul în formă de perie (..) în societate știe să se facă simpatic. Din fire glumeț, exuberant, cult, plin de vervă și exprimându-se într-un stil colorat. Toată energia e canalizată spre realizările pe plan intelectual” (Documente și Manuscrise Literare. Corespondența B.P.Hașdeu-Iulia Hașdeu, ediție de Paul Cornea)

“La prietenul Gion acasă, în larga-i bibliotecă, zburau ceasurile de iarnă în discuții animate”

Locuința sa exotică din str. Lucaci se transformă în cenaclu literar căutat și frecventat de intelectualii și artiștii Bucureștiului. În casa cu turnuleț veneau pictori, actori, istorici, precum Nicolae Grigorescu, Aristitza Romanescu, Petriceicu Hașdeu, Radu D. Rosetti, Gr. Tocilescu ș.a.

“La prietenul Gion acasă, în larga-i biblioteca și în saloanele-i anume aranjate, cu sofale în care să te așezi comod, zburau ceasurile de iarnă în discuții animate” (București, materiale de Istorie și Muzeografie, 1966, N. Georgescu Tistu).

Talentat orator, Gion își expune lucrările sub formă de conferințe la Ateneul Român, ilustrul literat fiind și vicepreședinte al Societății Ateneului Român.

Avea o voce vibrantă, clară și caldă, puțin cam afectată. Era interesant și ca fond, fiindcă avea multe cunoștințe, pe care le mânuia ușor, unele puțin cunoscute, culese din documente istorice, ori din studii străine, mai ales franceze.

Profesorul Gion a tradus lucrările Reginei Elisabeta, Carmen Sylva. A murit la numai 46 de ani și a fost îngropat cu onoruri militare

O timpurie artero-scleroză nu i-a lăsat puterea să suporte atacul de cord, care i-a curmat brusc viața, la 29 iunie 1904, la vârsta de numai 46 de ani. A fost îngropat la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare. Ziarul “Universul” descrie acea tristă zi pentru București.

Curtea Bisericii era plină de lume încă de pe la orele 9. Cei care l-au cunoscut și au citit pe elegantul și plinul de vervă și de căldură publicist, au ținut să-i vadă pentru ultima dată rămășițele pământești. Lângă sicriu s-au depus mai multe coroane între cari: din partea M. S. Reginei, Ateneul Român, Clubul Tinerimei, elevii clasei a V-a, a VI-a și a VII-a a Liceului Matei Basarab. După discursuri simțitoare care au arătat meritele distinsului decedat, suflet blând, profesor eminent, sicriul a fost ridicat pe umeri de profesori și dus cu carul negru tras de 6 cai. Onorurile militare au fost date de o companie din Regimentul 6 Mihai Viteazul.

Cortegiul a parcurs str. I.C. Brătianu, strada Vamei, Calea Victoriei, str. Carol, Calea Rahovei, str. 11 Iunie și Dealul Filaretului, până la cimitirul Bellu. În tot acest parcurs, corul Seminariului Central, și corul format din elevi ai Liceului Matei Basarab, au cântat alternativ: Mergi la cer de te așează lângă Tatăl Creator. Elevii liceului aveau doliu la șepci și lacrimi în gât. Gion a murit! S-a sfărâmat ceva din viața românească, s-a dus o parte a culturii neamului, s-a stins pe veci prozatorul elegant, istoricul, artistul, patriotul entusiast.

Capodopera scrierilor sale rămâne “Istoria Bucurescilor” (Bucuresci, Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1899), realizată în 10 ani de muncă asiduă

G. Ionnescu-Gion a tradus din scrierile Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) și a primit din partea Casei Regale medalia de Comandor al Ordinului Coroana României, ofițer al Ordinului Steaua României, ofițer al Academiei Franceze decorat cu Bene Merendi. Capodoperă scrierilor sale rămâne “Istoria Bucurescilor” (Bucuresci, Stabilimentul grafic I. V. Socec, 1899), realizată în 10 ani de muncă asiduă. O comoară de informații, cu numeroase documente inedite, scrieri străine puțin cunoscute, articole din periodice și cu ample ilustrații și podoabe grafice.

Din prefața publicată cu litere chirilice în două culori aflăm că lucrarea a fost începută în mai 1895 “după îndemnul și stăruința lui Nicolae Filipescu”, primarul de atunci al Bucureștiului, a fost continuată “cu cheltuiala obștei bucureștene”, primar fiind C. F. Robescu, și terminată în timpul mandatului primarului Barbu Ștefănescu Delavrancea.

“De 30 de ani mă îndeletnicesc cu grija și ispitirea cărților, în marea și de Dumnezeu păzita cetate a Bucurescilor, scaunul oraș al României”

În limba vechilor cronicari a scris Gion prefața impresionantei „Istorii”:

Mai jos iscălitul, care, lin și blând, îți poftește ție, cititorule, sănătate deplină, noroc și voie bună, tărie neînfrântă în trudele vieții și liniște senină în gândurile tale, adică eu Gheorghe I. Ionnescu-Gion, carele de 30 de ani mă îndeletnicesc cu grija și ispitirea cărților, în marea și de Dumnezeu păzita cetate a Bucurescilor, scaunul oraș al României.

“Istoria Bucurescilor”, cea mai frumoasă dintre toate

Monumentală lucrare, care istorisește viața de zi cu zi pe malurile Dâmboviței de-a lungul timpului, mahalalele cu ulițele lor, bisericile, comerțul și hanurile, artele, etc, rămâne temelia istoriografiei Bucurescilor. “Istoria” lui Gion a fost criticată de Nicolae Iorga care i-a reproșat lipsuri, o documentare insuficientă ori umflată, abateri de la adevărul istoric, exprimare bombastică, și prea multă literatură. Însă Nicolae Iorga să fie sănătos, cartea lui Gion rămâne și azi o bucurie pentru cei care iubesc Bucurescii.

În anul 1897, G. Ionnescu-Gion s-a căsătorit cu Ana Ciupagea (1865-1908), actriță a Teatrului Național, scriitoare și traducătoare, una dintre primele poetese din România. Ana Ciupagea a absolvit Facultatea de Litere la București și a făcut cursuri de Artă Dramatică la Paris.

“Arhitecții sunt exponenții unei arte complexe și mult cuprinzătoare, întrucât valoarea artistică a operelor arhitecturale caracterizează în modul cel mai fidel epoca”

Ion N. Socolescu (1856-1924) a făcut parte din prima pleiadă de arhitecți români cu studii la Ecole des Beaux-Arts din Paris (Ion Mincu, Ștefan Ciocârlan, Dimitrie Maimarolu, Toma Dobrescu, etc). Tatăl lui a fost arh. Nicolae G. Socolescu, iar fratele mai mare, arh. Toma N. Socolescu (1848-1897). Ion N. Socolescu a fost arhitect-inginer, antreprenor, fondator și director al Revistei “Analele Arhitecturii și ale Artelor cu care se leagă”, director și profesor al Școlii de Arhitectură din București, în perioada 1892-1897, conform arhivadearhitectura.ro.

“Ion N. Socolescu. Activitatea de Arhitect în Bucureștiul sfârșitului de veac 1884-1904” este studiul realizat de Cezara Mucenic, istoric de artă, cu motto-ul: “Arhitecții sunt exponenții unei arte complexe și mult cuprinzătoare, întrucât valoarea artistică a operelor arhitecturale caracterizează în modul cel mai fidel epoca”.

“Pentru comunicare între cele trei nivele (subsolul cu dependințele și sufrageria, parterul și etajul cu dormitoarele˝, se prevede, în mod cu totul inedit, un turnuleț amplasat în aripa stângă”

Colegul lui Ion Mincu, arh. Ion N. Socolescu, încearcă să găsească și el propria formulă stilistică când proiectează casa din str. Lucaci, nr. 21 Bis, pentru cunoscutul istoric al Bucureștilor G. Ionnescu-Gion. Autorizația nr. 8 primită la 23 februarie 1889 preciza că se va face: “construcție de zid masiv cu mortar de var, cu calcan de zid la vecini și învelită cu tablă metalică”. Planul casei, de forma unui trapez inegal, prevede, așa cum era gândit și în vechile case boierești, intrarea printr-un foișor în vestibul, din care se dispun cele patru camere, la fața străzii fiind încăperile mai importante, adică: salonul și biroul. Pentru comunicare între cele trei nivele (subsolul cu dependințele și sufrageria, parterul și etajul cu dormitoarele˝, se prevede, în mod cu totul inedit, un turnuleț amplasat în aripa stângă, ce conține casa scării, la care se accede printr-un coridor din același vestibul principal. Etajul parțial se deschide spre o mică loggia susținută de colonete, (“ Ion N. Socolescu. Activitatea de Arhitect în Bucureștiul sfârșitului de veac 1884-1904”, Cezara Mucenic, istoric de artă).

“În cazul ferestrelor apare deasupra frontonului dreptunghiular, ca semn distinctiv, cartușul cu inițiala proprietarului”

Combinarea diferitelor volume, neauzită la clădirile cu funcțiune de locuință, rupe unitatea mesei și particularizează compoziția volumetrică. Decorul inovează și el, întrucât umple cu totul suprafața dintre arcele trilobate, arce prezente în cazul tuturor deschiderilor: foișor, loggie, ferestre. Se introduce motivul decorativ floral tratat în maniera stucaturii plate. În plus, fiecare cornișă primește alt brâu decorativ care se încheie printr-o baghetă bine conturată sau o torsadă. În cazul ferestrelor apare deasupra frontonului dreptunghiular, ca semn distinctiv, cartușul cu inițiala proprietarului. Acoperișul, individualizat pentru fiecare dintre volumele clădirii, reia tipul de streașină lată, ca la vechile case boierești bucureștene, care se mai găseau în oraș în acea epocă. Casa lui Ionnescu-Gion devine exemplarul princeps al exprimării arhitecturale care se va numi Stilul Socolescu” (Ion. N. Socolescu. Activitatea de Arhitect în Bucureștiul sfârșitului de veac 1884-1904”, Cezara Mucenic, istoric de artă).

După moartea lui Ionnescu-Gion, soția sa, Ana Ciupagea, donează valoroasa lui bibliotecă Liceului I. C. Brătianu din Pitești. Cele peste 1000 de volume în limba română, franceză și italiană se află acum în colecțiile Bibliotecii județene Dinicu Golescu, Argeș. Cât despre casa în care a trait, a scris și a visat unicul Gion, ea este oglinda vremurilor noastre.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan 
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care