Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
La început de secol XX, pe strada Batiște, palatul bancherului Herman Spayer și a soției sale Margot, fiica bancherului Mauriciu Blank, uimea prin monumentalitate și splendoare. Proiectul de arhitectură semnat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blancși continuat dupa moartea sa prematură de ruda sa, arh. I. D. Berindey, excela prin spații interioare marcate de eleganța și spectacularul decorațiilor.
Reședința bancherului Herman Spayer și a soției sale, Margot, fiica bancherului Mauriciu Blank, uimea prin monumentalitate și splendoare. Foto credit: Colecția arh. Mădălin Ghigeanu.Foto credit: Baumarc Proiect.
Palatul Herman Spayer, rafinament și eleganță La Belle Epoque
Un hol de onoare cu luminator, sufragerie cu seră închisă cu vitralii, ilustrând grădina paradisului, băi și budoare înfrumusețate cu picturi murale, panouri cu brocard aplicate pe registrul median al pereților, oglinzi monumentale, salon de lectură și muzică, loisir, marmură, stuco marmură, lemn policrom, stucaturi policromate poleite cu foiță de aur, materiale textile prețioase, un legendar Palat în care bancherul Herman Spayer a adunat arta și rafinamentul perioadei La Belle Epoque.
Pentru prima dată după mai mult de 120 de ani, după cutremure, degradări, avarii și lipsa oricăror lucrări de intervenție și întreținere, Palatul Spayer a început să fie readus la strălucirea de altădată. Mai jos, interviu cu arh. Mihai Eftenie de la Baumarc Proiect, biroul de arhitectură care se ocupă acum de Proiectul de consolidare, restaurare, protecție și conservare al imobilului Palatul Spayer.
Fațada de sud, desen de arh. Ion D. Berindey. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.
Dupa anul 1948, Palatul Spayer a fost transformat în cantină și camere de locuit pentru mai multe familii
După instaurarea comunismului, Palatul Spayer, reprezentativ pentru modul de locuire elevat și somptuos al elitelor bucureștene de la sfârșit de secol al XIX-lea și început de secol XX, a fost naționalizat, și transformat în cantină și camere de locuit pentru mai multe familii. Edificiul, monument de arhitectură, a mai fost și depozit al unor obiecte de artă intrate în posesia puterii populare, dar și loc pentru întâlnirile de protocol ale P.C.R. Chiriașii mereu anonimi și-au adus contribuția la distrugerea elementelor decorative, prin vopsirea picturilor murale și prin furt, totul fiind al poporului și al nimănui.
După 1989, Palatul Spayer a rămas fară grădină, grajduri și o parte din spațiile curții. Pe locul lor s-a ridicat un hotel
“Parcela Palatului Spayer a păstrat aceeași formă numai spre latura de nord. Spre sud, la data repunerii în posesie a urmașilor familiei Spayer, s-a constatat că a dispărut grădina și o parte din spațiile curții. Terenul dinspre sud, cu adresa pe str. Dr. Emanoil Bacaloglu, a fost luat din suprafața parcelei Spayer (unde erau grădina, grajdurile și cea mai mare parte a curții) și a fost înglobat parcelei nr. 2, în prezent fiind ocupată de o clădire-hotel”, arată reputata dr. Cezara Mucenic, istoric de artă, în Studiul Istoric dedicat Palatului Spayer.
Bar-bistro în Palatul Spayer. Foto credit: Baumarc Proiect.
După 1989 în Palatul Spayer s-au mutat revoluționarii din Asociația “21 decembrie 1989”, apoi edificiul a devenit bar-bistro
După anul 1989, când a “disparut” și Gospodăria de Partid, Palatul Spayer a intrat în posesia RA-APPS și a devenit sediul Asociației “21 decembrie 1989”, fiind timp de 4 ani (1992-1996) și sediul central al Convenției Democratice Române. Clădirea, emblematică pentru imaginea Micului Paris, a avut în ultimii ani funcțiunea de bar-bistro, până când a fost retrocedată moștenitorilor.
Lucarna. Foto credit: Baumarc Proiect.
În prezent, Palatul Spayer este proprietatea Uniunii Notarilor Publici din România
Biroul de arhitectură Baumarc Proiect a primit misiunea de a consolida, restaura și reamenaja Palatul bancherului Herman Spayer, beneficiar fiind Casa de Pensii a Notarilor Publici din România. Clădirea este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice, la poziția 358, cod B-II-m-B-18096, datată anul 1900, și face parte din Zona Construită Protejată nr. 20 Batiște.
Între anii 1907-1909, arh. I. D. Berindey ridică grajdurile monumentale, proiectează grilajul porții din fier forjat, unele decorații interioare, pavilionul serei, etc
Palatul Spayer a fost proiectat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc (1860-1903), iar după dispariția sa prematură, în 1903, la doar 43 de ani, arh. I. D. Berindey este implicat în finalizarea casei. I. D. Berindey era rudă prin alianță cu arh. Louis Pierre Blanc, fiind vărul Irinei Blanc. Între anii 1907-1909, arh. I. D. Berindey ridică grajdurile monumentale, proiectează grilajul porții din fier forjat, unele decorații interioare, pavilionul serei, compoziția mozaicului venețian din zona intrării, detaliile de execuție pentru fațada principală, o parte din aceste proiecte păstrându-se în prezent la Muzeul Național de Artă al României. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.
Foto credit: Arhiva Familiei Condiescu, apud ziarul Lumina.
Arh. Ion D. Berindei (1871-1928), absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Paris (1987) a semnat un număr remarcabil de clădiri monumentale: Palatul Grigore Cantacuzino, Nababul (azi, Muzeul George Enescu), Casa George Assan (azi, Casa Oamenilor de Știință), Palatul Culturii din Iași, Palatul Cantacuzino din Florești, Casa și Observatorul Vasile Urseanu, Palatul Sindicatul Ziariștilor( azi, sediul Teatrul Foarte Mic), etc.
Desen pentru Biroul lui Herman Spayer. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.Desen perete salon. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.
Arhivele ne spun că în ziua de 20 ianuarie 1899, Herman Spayer depune cerere pentru autorizația de construire pentru “case de locuit cu subsol uă parte și uă parte cu etagiu de zid masiv, acoperite cu metal”. Palatul a fost proiectat cu demisol, parter, etaj și mansardă, desfășurate pe 435 mp, monograma lui Herman Spayer fiind marcată pe ornamentele balcoanelor.
Faianță pictată. Foto credit: Baumarc Proiect.
Arh. Louis Pierre Blanc, creatorul unor edificii emblematice pentru București
Arhitectul Louis Pierre Blanc a realizat, în numai 19 ani, edificii emblematice pentru Bucureștiul începutului de secol XX: Ministerul Agriculturii, Facultatea de Medicină, Institutul Bacteriologic, serele din Grădina Botanică, dar și reședințe private ale protipendadei bucureștene, vila lui Nicolae Filipescu, Palatul bancherului Mauriciu Blank, socrul lui Herman Spayer, vila Ion Lahovary.
Arh. Louis Pierre Blanc, creatorul unor edificii emblematice pentru București. Foto credit: MNIR.
Căsătoria lui Herman Spayer, bancher evreu din Botoșani, cu Margot, unica fiică a bancherului Mauriciu Blank, eveniment răsunător în oraș. La eveniment au participat personalități care astăzi sunt nume de străzi
În anul 1896, bancherul Herman Spayer se căsătorește cu Margot, unica fiică a bancherului Mauriciu Blank (1848-1929). Timpul Bukarest din anul 1896-04-19, nr. 88 dedica o amplă cronică evenimentului.
“O căsătorie în lumea mare. Niciodată nu se văzuse, pe strada care conduce la Templul Israelit, atâta lume, atâtea echipage, atâtea trăsuri, atâtea splendide ținute”
“Alaltăieri, joi, la trei ore, după-amiazi, s-a celebrat, în Templul Israelit din strada Sfânta Vineri, căsătoria religioasă a d-rei Margareta Blank, fiica d-lui Mauriciu Blank, unul dintre cei mai mari și mai simpatici bancheri din capitală, cu d. Herman Spayer, șeful casei de bancă cu acest nume din Botoșani. Niciodată, de când ne aducem aminte, nu se văzuse, pe strada care conduce la Templu, atâta lume, atâtea echipage și atâtea trăsuri. Niciodată, iarăși, Templul Coral n-a conținut atâția invitați și atâtea splendide ținute. La intrare, tânărul N. Fleva, D. Baboianu, profesor, d. I. Goldberg, bancher din Galați, și d-nii I. Schoenberg și I. Posmantir, făceau serviciul de cavaleri de onoare indicând fiecăruia locul ce trebuia să-l ocupe.
La trei ore, cortegiul nupțial își face intrarea în Templu. D-ra Margareta Blank, la brațul tatălui său, urmată de mire care dă brațul d-nei Blank, este încântătoare în toaleta sa de satin alb, cu trena lungă, garnisită cu flori de lămâiță împletită cu beteală, care seamănă cu o lungă și sclipitoare manta, acoperită cu totul de un văl fin ca o țesătură de aer.
După tânără pereche vin rudele. Intrarea mirilor, salutată de imnul intonat de cor și acompaniat de orgă, a fost grandioasă. După ce încetă corul, mirele fu condus înaintea logodnicei și după prezentarea obișnuită, îi dete brațul și amândoi se așează în fața tabernaculului. Atunci sosește rabinul Templului care binecuvântează pe miri, le unește mâinile și le schimbă inelele. Corul intonează din nou un imn superb cu măreț acompaniament de orgă. După aceea, marele rabin înaintează și oficiază serviciul divin în românește. Servitorul altarului a pronunțat mai întâi o alocuțiune atingătoare prin delicatețea sentimentelor și după aceea a dat tinerilor binecuvântarea bisericii.
Coloanele ziarului n-ar ajunge dacă am voi să înșiram aci numele tuturor persoanelor de distincție care au asistat la această frumoasă ceremonie, de aceea cităm, la întâmplare din memorie: D-na Zoe Sturzda, d. General Manu, d. Vladimir Ghica, d-na Eliza Ghica, d-na Alexandrina Paladi, d-na George Em. Lahovary, dl. și d-na Nicolae Filipescu, d-na Eliza Warthiadi și d. colonel Warthiadi, d. Alexandru Ghica Brigadier, ministru plenipotențiar, dna- Disescu, d. Dumitru Cesianu. Afară de aceste persoane și de foarte multe altele întreaga colonie izraelită era reprezentată la această frumoasă serbare de familie”. (Timpul Bukarest, 1896-04, nr. 88, apud Lecția de Istorie).
(Timpul Bukarest, 1896-04, nr. 88, apud Lecția de Istorie).Imagine Baumarc Proiect.
“Ginerele lui Mauriciu Blank, răpit familiei sale în floarea vârstei, a fost un om bun și blând, care a practicat binele, fără să știe stânga ce face dreapta”
Margot și Herman Spayer au fost căsătoriți aproape 20 de ani și au avut două fiice, Sofia și Maria Magdalena, cea din urmă căsătorită cu avocatul Grigore Gianni. În anul 1915, Herman Spayer moare la Viena “după o scurtă și grea suferință” și este înmormântat la București. Tot din ziarele timpului aflăm că “ginerele lui Mauriciu Blank, răpit familiei sale în floarea vârstei, a fost un om bun și blând, care a practicat binele, fără să știe stânga ce face dreapta”.
Bancherul Mauriciu Blank, socrul lui Herman Spayer.
Margot Spayer nu s-a mai căsătorit vreodată
Casa familiei figurase, în 1904-1905, ca sediu secundar pentru Banca Marmorosch Blank. În 1929, fiica soților Spayer, Magdalena Maria, își constituie dota la trecerea în căsătorie cu d. Grigore Gianni imobilul din strada Batiște fiind evaluat la lei 4.000.000 lei.
Arh. Mihai Eftenie a lucrat la câteva proiecte remarcabile: Palatul Snagov, Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Cotroceni, Teatrul Național din Caracal
Dipl. Arh. Mihai Eftenie a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” în anul 1975, având profesori arhitecţi şi ingineri remarcabili: Gabriel Cristea, Zoltan Takacs, Toma Olteanu, Dinu Gheorghiu, Romeo Belea, Alexandru Cișmigiu, Grigore Ionescu. Până în anul 1989 a lucrat la Institutul de Proiectare Carpați, unde i-a avut ca mentori pe arh. Solari Grimberg, arh. Constantin Rulea arh. Nicolae Vlădescu, ing. Traian Popp, ing. Mircea Mironescu. A lucrat la câteva proiecte remarcabile: Palatul Snagov, Biblioteca Centrală Universitară, Palatul Cotroceni, Teatrul Național din Caracal, Teatrul Național București (1984–Sala Amfiteatru) și la cateva proiecte de urbanism, printre care Paradisul Verde –Corbeanca și Cartierul Henri Coandă.
Arh. Mihai Eftenie. Foto credit: Arh. Vlad Eftenie.
“Palatul a fost conceput să surclaseze locuințele epocii din București, cât și din Europa acelor vremuri”
B365.ro: Ce reprezenta Palatul Spayer pentru Bucureștiul anului 1900?
Arh. Mihai Eftenie: Tema de proiectare a fost în mod clar un palat urban, care nu numai să asigure legitimitatea proprietarului în societatea bucureșteană, dar și să surclaseze locuințele epocii, atât autohtone, cât și din Europa acelor vremuri. Pentru aceasta, arhitectul a apelat la motive celebre de arhitectură publică creată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de la Viena, Marienbad, până la Paris și Monte Carlo (Colonada de la Marienbad-Arhitecți Miksch si Niedzielski, 1832 ; Hotel de Paris- Piața Cazinoului din Monaco – Arhitect Gobineau de la Bretonniere, 1862), motivul fațadei cu travei laterale în rezalit. Louis Blanc a folosit această alcătuire a fațadei cu travee centrală și travei laterale în rezalit la proiectele publice pe care le-a realizat in Romania.
Palatul Spayer in 1911, fotografie prezentată in Revista „Figuri contimporane”, apud Oana Marinache, istoric de artă.
Clădirea face parte din Ansamblul de Arhitectură “Strada Batiște”, delimitat de str. Batiște, între str. Jean Louis Calderon și str. Vasile Lascăr, cuprinzând Arhitectură din perioada sfârșitului de secol XIX și prima jumătate a secolului XX. În perioada interbelică, imaginea Palatului Spayer era una de referință pentru București, fotografia acestuia fiind imprimată pe cărți poștale, vederi ilustrate și ghiduri turistice.
Carte poștală din Fototeca Arhivelor Naționale ale României, apud istoric de artă Oana Marinache.
“Este de remarcat ușa metalică de la intrare cu sticlă și fier forjat, ornamentată cu motive decorative specifice stilului Art Nouveau”
Arh. Mihai Eftenie: Intrarea principala, dispusă central pe fațada de est, este marcată de peronul acoperit ce continuă volumul clădirii, având deschidere sub forma unor arcade. Peronul permite trecerea spre curtea de sud și spre fostele grajduri, proiectate de arh. I. D. Berindey. În prezent, grajdurile nu mai fac parte din proprietate. Este de remarcat ușa metalică de la intrare cu sticlă și fier forjat, ornamentată cu motive decorative specifice stilului Art Nouveau, preluate și la grilajele ferestrelor ce se deschid spre vestibulul intrării și demisol. Vestibulul de intrare face accesul către parter printr-o scară monumentală cu balustrade de marmură.
Poarta proiectată de arh. I.D. Berindey. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.Sera proiectată de arh. I.D. Berindey. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.Catifea venețiană. Foto credit: Baumarc Proiect.
“Pereții parterului sunt finisați cu struco-marmură, dar în prezent suprafețe extinse din aceștia sunt acoperiți cu vopsea”
Arh. Mihai Eftenie: Cel mai mare impact îl au cele două oglinzi monumentale, dispuse una în fața celeilalte pe laturile laterale și care multiplică la infinit spațiul vestibulului, sporind ambiguitatea și estompând limita dintre interior-exterior. Interioarele sunt bogat ornamentate cu coloane, stucaturi, bronzuri, vitralii, picturi, lambriuri din lemn, panouri din mătase și catifea de culoare roșu antico, cu inserții aurii. Cu toate acestea, datorită înălțimii parterului, spațiul nu este excesiv încărcat.
Șemineul reprezintă punctul central pentru fiecare încăpere și stabilește proporțiile lambriurilor și ale întregii decorații. Fiecare cameră are o personalitate și o cromatică proprie, panourile ușilor deseori sunt tratate diferit pe fiecare față pentru a se potrivi cu pereții și cu aspectul general al încăperilor. Cu toate că există diferențe mari între tratarea decorativă a camerelor, acestea creează o ambianța unitară, având o eleganță rară.
Holul central. Foto credit: Baumarc Proiect.Moƶaic scară. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.
Spațiul cel mai bogat ornamentat este holul central. Camera este delimitată de cele patru coloane din stuc și beneficiază de un luminator central, acoperit la nivelul podului cu sticlă armată și o bandă subțire de vitralii pe contur. Acesta permite pătrunderea luminii naturale și, astfel, pune în evidență bogatele decorații și îmbunătățește percepția spațiului. Fiecare cameră de la parter are plafonul tratat într-un mod diferit, din componența acestor ornamente nelipsind pictura. Două dintre saloane au plafoanele casetate din ipsos pictat care imită lemnul. Sufrageria, poate camera cea mai bogat ornamentată, este decorată în stil rococo, având tavanul pictat în ulei pe pânză maruflată, cu tema cerul și putti zburând.
Perete Salon 2. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.Fatadă seră. Foto credit: Muzeul Național de Artă al României, Colecția Stampe. Valoroasele desene sunt semnate “Atelier Berindey”.
“Baia este decorată în stil oriental, tavanul ei fiind tratat cu o boltă în cruce pictată cu motive florale”
B365.ro: Ce prevede proiectul de consolidare, restaurare, protecție și conservare a imobilului Palatul Spayer? Este o lucrare foarte importantă pentru patrimoniul de arhitectură al Bucureștiului.
Arh. Mihai Eftenie: Laun astfel de proiect, te atrage frumusețea casei, dar când începi decopertările descoperi probleme legate de vârsta clădirii. Este un Palat făcut la 1900, în care s-a folosit foarte mult lemn și, în urma expertizei biologice privind starea de biodegradare a imobilului, s-au descoperit ciuperci din categoria putregaiului roșu al lemnului care au atacat zidăria, tocăriile ușilor și ale geamurilor, lambriurile. Au fost infiltrații care au distrus lemnul, a trebuit să eradicăm aceste ciuperci, pentru că s-ar fi răspândit în toată șarpanta. Ca să obținem avizele pentru un astfel de monument a trebuit să formam o echipă de specialiști care a realizat proiectele de componente, metal, lemn, piatra, pictură murală, vitralii, țesături, pe care le-am avizat la Ministerul Culturii. Sunt șase proiecte detaliat elaborate.
Vitraliu. Foto credit: Baumarc Proiect.Sera
“Nu am găsit tunelul secret care ar fi comunicat cu o altă clădire de pe Batiște. Este doar o legendă urbană”
B365.ro: O mare parte din pictura murală s-a păstrat?
Arh. Mihai Eftenie: Am găsit doar o pictură jupuită, care a trebuit să fie refăcută. Dar sunt anumite tavane la parter care au rămas sub zugrăveala, au fost curățate și refăcute, toată pictura a fost refăcută.
Foto credit: Baumarc Proiect.
B365.ro: Este adevărat că subsolul comunica cu subsolul unei clădiri de pe Batiște? Ați găsit tunelul secret despre care s-a tot scris?
Nu am găsit nimic, deși am căutat. Am decopertat toți pereții din subsol pentru consolidare și nu s-a gasit nicio grotă astupată sau altceva. Este o doar o legendă urbană.
Foto credit: Baumarc Proiect.
“Palatul Spayer are acum un acoperiș nou, o să vedeți cum arăta înainte, toată tabla era ruginită”
B365.ro: În ce stadiu se află acum lucrările?
Arh. Mihai Eftenie: Suntem în punctul de a termina parterul și fațadele. Prioritar a fost să reparăm acoperișul, ca să protejăm clădirea. Învelitoarea are acum tablă din titan zinc, care este cea mai bună tablă la ora actuală, adusă din Germania. Este un acoperiș nou, o să vedeți cum arăta înainte, toată tabla era ruginită. Când iei fiecare element în parte descoperi că ai în față o serie de provocări la care trebuie să răspunzi într-un mod și elegant și profesionist.
Palatul era o clădire de reprezentare, Herman Spayer fiind un evreu bogat avea nevoie să intre în înalta societate a Bucureștiului. Cu averea pe care o avea, și însurându-se cu fata lui Mauriciu Blank, a reușit. Așa se făceau pe vremea aceea lucrurile, inclusiv marii arhitecți din perioada interbelica erau căsătoriți cu fete de oameni bogați. Casa în sine nu este o simplă locuință, este un palat, și aceasta se vede din abordarea pe care a avut-o arh. Louis Pierre Blanc.
Foto credit: Baumarc Proiect.
“La 1900 se construia după reguli pe care le-am regăsit în cărți vechi, nemțești”
B365.ro: Cum a fost construit Palatul Spayer, cum se construia la început de secol XX în București?
Arh. Mihai Eftenie: Se construia după reguli, pe care le-am regăsit în cărți vechi, nemțești. De exemplu, toată șarpanta din pod a fost realizată așa cum apare descrisă în cărți vechi dedicate dulgheriei și tâmplăriei. Toată piatra a fost comandată din Italia, dar Carrara este o piatră moale care face impresie doar când îi pronunți numele. Piatra din România este mult mai tare, dar pe vremea aceea era la modă piatra din Italia. Din cauza aceasta, toate treptele sunt foarte tocite, au trecut peste o sută de ani peste ele. Coloanele sunt însă din stucco marmură, executate de meșteri italieni, ca la majoritatea palatelor bucureștene.
“Mai avem meșteri buni. De exemplu, Nea Mitică (dl. Dumitru Bibilică) are școală, patalama, nu vine de la pus rigips în Germania”
B365.ro: Mai avem meșteri care să știe să refacă un imobil construit acum peste 100 de ani?
Arh. Mihai Eftenie: Avem. Lucrăm cu un dulgher extraordinar de bun, pe care l-aș recomanda întotdeauna pentru lucrările din lemn. Nea Mitică (dl. Dumitru Bibilică) are școală, patalama, nu vine de la pus rigips în Germania. Partea de lemn a construcției restaurată (sau nouă) a fost realizata impecabil, dar a trebuit să schimbăm multe grinzi atacate de trecerea timpului. Nu se vedeau la o primă vedere toate grinzile putrezite. S-au produs infiltrații prin tabla zincată ruginită. Din cauza aceasta și tavanele de la etajul 1 au fost afectate.
„Nea Mitică (dl. Dumitru Bibilică) are școală, patalama, nu vine de la pus rigips în Germania”. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Șarpantă, șantier.
La intrare era o oglindă din sticlă de de Murano extraordinar de mare, oglindă care în ziua de azi nu se mai produce. Din păcate, au cedat prinderile, oglinda a căzut și a crăpat. I-am scris beneficiarulului că vom avea o perioadă grea. Este o vorbă populară care spune că vei avea șapte ani de ghinion, dacă se sparge oglinda.
B365.ro: Ce vă place la acest proiect amplu, special?
Arh. Mihai Eftenie: Totul, îmi place provocarea. Este un proiect frumos realizat de doi mari arhitecți, este o onoare și o responsabilitate să lucram în umbra acestei pleiade de arhitecți, Louis Pierre Blanc și I. D Berindey.
“Au distrus toate elementele din metal, pur și simplu au fost oameni care au intrat, au săpat cu briceagul și au luat bucăți din decorațiile de feronerie. Nicio clanță nu mai este originală”
B365.ro: Ce s-a distrus iremediabil la Palatul Spayer, mai ales după instaurarea comunismului, dar și după anul 1989?
Arh. Mihai Eftenie: Imaginați-vă că aici era o cantină, făcuseră o portiță prin gard ca să intre la cantină pe scara exterioară. În urma celor care au locuit aici, aduși de Gospodăria de Partid, am rămas fără anumite componente artistice. Au distrus toate elementele din metal, pur și simplu au fost oameni care au intrat, au săpat cu briceagul și au luat bucăți din decorațiile de feronerie. Așa sunt unii, nu se lasă până nu aduna ceva, o piuliță, să plece cu ea în buzunar. Au rămas doar câteva șilduri de la ferestre, iar în ceea ce privește clanțele de la uși n-am găsit niciuna care să fie originală.
Așadar, sunt oameni care îmbrățișează un copac și copacul le transferă energia lui. Pe noi ne cheamă casele în suferință, iar atunci când consolidăm structura și scoatem la iveală decorații de sub straturi de tencuială și zugraveală, parcă și casele se bucură, iar noi odată cu ele.
Cercetare și investigații- EXPERT MCIN Dr. Cezara MUCENIC – Studiu Istoric
Expertiză biologică – Oana CHACULA
Expertiză fizico-chimice – Migdonia GEORGESCU
Sera proiectată de arh. Berindey. Foto credit: Baumarc Proiect.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
