Cum a doborât-o o șosetă pe HercuLeana, cea mai vânjoasă mamaie din Universul STB

10 nov. 2022
5361 Afișari
Cum a doborât-o o șosetă pe HercuLeana, cea mai vânjoasă mamaie din Universul STB
Diana Popescu: Cum a doborât-o o șosetă pe HercuLeana, cea mai vânjoasă mamaie din Universul STB

Vârstnicii sunt fântâni ambulante de înțelepciune. Nu există drum alături de ei din care să nu afli un lucru esențial. Din care să nu te-alegi cu o lecție prețioasă de viață. Bine, vârstnicii sunt și colecții umblătoare de superstiții, prejudecăți și opinii depășite de vremuri, dar și în cazuri din astea se-arată negreșit farmecul, dacă ești suficient de atent. Drumurile pe traseele STB sunt tot atâtea curse cu Mașina Timpului. Iar călătorii, personaje de basm deghizate în pensionari. Nu știi niciodată când dai nas în nas cu Prințesa și bobul de mazăre, care-n mintea ta e doar o bunicuță oarecare.

🚌 În autobuz urcă o mamaie vânjoasă, cărând un sac cu varză și-o sarsana cu pet-uri de 2 litri, pline. Se preumblă prin mașină vioaie, de parcă și-ar duce doar poșeta Vuitton. O urmează o cumătră pirpirie, pentru care și-o pungă cu două chifle ar părea o povară.

Voinica se hotărăște, în sfârșit, să se-așeze. Manevrează încărcătura cu lejeritate și-o proptește savant la geam, în spațiul pentru cărucioare. În timp ce mă holbez la admirativ la HercuLeana, imaginându-mi-o în timp ce execută nonșalant diverse munci, o aud spunându-i tovarășei de drum: „O șosetă, dacă mă jenează la deget, nu mai sunt bună de nimic!”.

🚌 Pe linia STB nr. 68, o bunică revoltată înfierează, la telefon, practicile păguboase din familie:

– Tura asta, copilu’ a-nceput școala într-o marți! I-am zis imediat: „Nu se cade să trimiți copilul la școală de marțea!”. Nu m-a ascultat. Tare rău i-a mers lu’ ăla micu’… La grădiniță, în patru ani, o dată nu mi-a răcit! Acum e bolnav tot timpul… Și dacă nu i-aș fi spus… Marțea, auzi!”.

🚌 O pensionară voinică, în pulover alb și fustă ca un goblen uriaș cu trandafiri, turuie în autobuz, către surata ei plăpândă și tăcută:

– Fă, îți zic: îmi iau inima-n dinți și traista la spinare și plec! Iau un tren de noapte, caut un compartiment în care e lume și merg.  Că mi-e frică de operația aia, că nu trec de ea și mor. Și să nu mor cu focu’ de la Herculane.

Face o pauză, cât să-și tragă sufletul și să-și pipăie un genunchi, și revine:

– Măcar nu mai am treabă cu cartilaju’… Fă, aveam junghiuri ca la măsea și la naștere! URLAM! Noroc c-am dat peste un doctor deștept și-a știut ce să facă! Da’ tot nu pot să car. Ce să fac? Să iau o sticlă mare de bere și un suc, se face 3 kile! Nu pot să car! Și i-am zis lu’ Margareta să ia. Și ce crezi c-a făcut? A luat din aia mică, sticlele alea bombatele, micile, de la Ciucaș, la care fac ăștia reclamă. Dăduși 90 de mii și bem o litră de bere! Ce ești, fă, căscată?!

🚌 În 226, un tataie peltic perorează pe teme politice.

La un moment dat, cineva protestează:

– Termină, nene, că vorbești numai prostii!

– Ba pardon! Eu, de obicei, vorbesc fermecător! Dacă, printre atâtea diamante, mai scot și câte o perlă, aia e, bafta matale!

Nota B365.ro: Desigur, acum e momentul pentru alte capitole din «Cronicile STB»:

O situație de comă în STB

Aproape de neimaginat, dar totuși s-a-ntâmplat în STB

Ce trebuie să faci cu o găină care a răcit și alte mari adevăruri care circulă fără bilet cu STB

Cookies