ȘTIRI

Cum a distrus protejatul lui Oprescu Institutul de Studii Orientale, ca să-și facă soția savant

Rodica Pop și Institutul de Studii Orientale pe care îl conducea sunt alte victime ale directorului Bibliotecii Metropolitane, Florin Rotaru. Cercetător științific, singurul specialist român în antropologie religioasă în domeniul studiilor de mongolistică și Consul Onorific General al Mongoliei în România, Rodica Pop este unul dintre cercetătorii recunoscuţi internaţional în domeniul ei de cercetare. A colaborat la lucrări importante, cum ar fi prima traducere din mongolă în franceză „Istoria secretă a mongolilor”, apărută la Editura Gallimard, editura la care și-a publicat Emil Cioran majoritatea cărților sale. Cu un doctorat la Sorbona, actual profesor asociat la Universitatea Bucureşti , R. Pop a fost apreciată peste tot în lume, dar nu şi în țara sa. Aici a avut ghinionul să fie subordonată unui om care a încercat din răsputeri să-i întrerupă orice evoluție, nu a fost promovată niciodată, intrând în Biblioteca Metropolitană cercetător gradul II și așa ieșind, indiferent de competenţa sa internaţională şi de activitatea ştiintifică pe care a avut-o după absorbţia institutului de bibliotecă.

Rodica Pop a dezvăluit pentru B365.ro umilinţele şi jignirile la care a fost supusă, împreună cu cercetatorii institutului, după ce acesta a trecut în subordinea Bibliotecii Metropolitane.

Deși o bibliotecă orășenească nu are legitimitatea şi competenţa să ia în subordine un institut care face studii orientale, în 2008, acest fapt s-a întâmplat. „Este aberant ca o bibliotecă orășenească să-şi subordoneze un institut de cercetări. Poate Biblioteca Centrală Universitară sau Biblioteca Academiei. Dar Biblioteca Metropolitană? Nu merge chestia asta. Aceasta este o bibliotecă pentru elevii de liceu, pentru pensionari, pentru publicul din cartier. Noi facem studii şi muncă de cercetare ştiinţifică specializată. În realitate, Consiliul General al Primăriei Municipiului Bucureşti a reuşit, după mai multe tentative eşuate, să decidă trecerea institutului în subordinea Bibliotecii Metropolitane, iar cel care a susţinut acest demers absurd a fost consilierul Romeo Pop în complicitate cu Florin Rotaru.

De ce a vrut Rotaru să pună mâna pe acest institut? Sotia directorului, Julieta Rotaru, dorea să fie angajată la Institutul de Studii Orientale, lucru pe care nu îl reuşise, deoarece nu avea studii de specialitate în domeniu. Atunci, Florin Rotaru şi-a folosit poziţia şi relaţiile din primărie şi i-a adus institutul soţiei sale, subordonându-l institutiei pe care o conducea. Relațiile pe care le avea în primărie, mai exact relația personală cu Romeo Pop, s-au demonstrat mai târziu. Întâmplarea a făcut că ma aflam în clădirea centrală, din str. Tache Ionescu si am aflat că, având o reuniune în Creta, la sfârşitul lunii mai 2010, Rotaru urma să se deplaseze, ca de obicei, cu soţia si copilul, dar, de aceasta data a fost însoţit şi de Romeo Pop împreună cu soţia. Au plecat pe banii instituției, bani publici (vezi poză cu Florin Rotaru și Romeo Pop, din Creta).

Am aflat ulterior de la şeful contabil că suma folosită pentru a-i plati lui Romeo Pop deplasarea a fost luată din fondul de deplasări al institutului nostru. Cu aceasta sumă urma să-mi plătesc o deplasare în Germania, fiind beneficiara unei burse de două luni la Universitatea din Bonn. Faptul că banii din fondul de deplasări al institutului au fost luati si folosiţi abuziv s-a confirmat, deoarece în octombrie 2010, perioada deplasării mele oficiale, am fost nevoita să-mi plătesc deplasarea din bani proprii. Când noul director al Direcţiei Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Capitalei, Emmanuel Papagheorghiu, a solicitat o listă cu deplasările în străinătate, s-a creat o mare agitație: se pare ca numele lui Romeo Pop nu trebuia să apară în actele de deplasare. Ştiu de la contabila instituţiei că  Rotaru a obligat-o să treacă în documentele de deplasare în care apărea numele lui Romeo Pop numele lui Constantin Ion (fost colaborator al bibliotecii), ceea ce reprezintă un fals”, a spus Rodica Pop

Rodica Pop povestește că, de când Institutul de Studii Orientale a trecut în subordinea primăriei, a început să fie distrus, cu pași repezi, de directorul Florin Rotaru. 

Prima măsura pe care a luat-o Florin Rotaru a fost să aducă un profesor olandez, Jan Houben,  pentru a-i „învăța să facă cercetare ca în Occident”, a spus Rodica Pop. Fosta șefă a institutului îl acuză pe Florin Rotaru că, în timp ce spunea că nu are bani de dat pe cărți, el îl plătea cu 1000 euro pe lună pe Jan Houben, care preda în Franța, la Ecole pratique des Hautes etudes, un cunoscut al Julietei Rotaru, soția directorului. „Noi fiind cercetători de mâna a șaptea, așa cum ne numea el -nu sunteți cercetători, zicea, sunteți execrabili- ce-a zis, să ne aducă un specialist. Întâmplarea face că eu am fost profesor invitat la universitatea din Franţa având acelaşi grad ştiinţific ca Jan Houben Ideea a fost să-i facă soţiei relații în străinătate. El primea 1000 euro nestând aici. Activitatea lui s-a rezumat la două rapoarte, adica două e-mailuri: într-unul propune ca numele centrului să fie schimbat cu unul ridicol, criticat de toti colegii mei atât din strainatate, cât și din țară: Centrul de Studii euroasiatice și afroasiatice, denumire pompoasă pentru cei cinci cercetatori care mai rămăseseră. Iar a doua a fost să ne facă nouă evaluări. Și le-a făcut pe baza diplomelor noastre, aflate în dosarele de la resurse umane. Acest lucru putea fi făcut de un simplu de un angajat la Resurse Umane”, a spus cercetătoarea.

Însă,  cea mai gravă problemă pe care ea și ceilalți colegi cercetători au avut-o, a declarat cercetătoarea, a fost că nu mai primeau cărțile pe care le cereau, în schimb primeau altele, nefolositoare.„Volumul scos de institut şi publicat în limbi de circulaţie internaţională, precum şi un calendar cu articole accesibile marelui public făcut de noi au fost taiate de pe lista activitatii de cercetare. Am rămas cu aceeași logistică, cu computere vechi, în condiţiile în care institutul avea un buget separat de bibliotecă, de care nu dispunea. Am beneficiat de femeie de serviciu pentru curăţenie doar de 2 ori pe an şi am aflat cu stupoare de la aceasta că, de fapt, femeile de serviciu şi alţi angajaţi munceau în casa directorului unde nu numai că nu erau plătite, dar erau tratate ca nişte sclave (n.r.: vezi ce a scris B365.ro despre femeile tratate ca sclave de Rotaru AICI). Aveam și noi comenzi de cărți. Comenzile pe care noi trebuie să le facem, pentru că noi știm cel mai bine de ce avem nevoie. Tot timpul se plângea că are buget mic, că nu are bani. Atunci am zis: bine, limităm lista, luăm strictul necesar. Nici din această listă n-am primit decât foarte puține cărți. În schimb, primeam cărți de sume mult mai mari care nu ne trebuiau. Cărți ale unor academiciei ca să nu le arunce la gunoi. Resturi din colecția Cotidianul. Broșuri, cărți de bucate, ziare vechi. Prețurile acestor cărți care rezultau din borderourile de însoțire erau uriașe. Am avut și noi curiozitatea să verficăm prețurile unor volume pe internet și am descoperit că aceleași volume pot fi găsite la prețuri mult mai mici sau că puteau fi descărcate gratuit. Curtea de Conturi poate verifica foarte ușor câte cărți au intrat și cu ce sume”, spune R. Pop. Una dintre cărțile pe care Rodica Pop a transcris-o din bordereou este Buletinul Guberinului Provincial al Transilvaniei, carte cumpărată de la Pavelescu Constantin, publicată în anul 1855. Pe această carte directorul Florin Rotaru a dat 800 euro. Despre achiziții dubioase pe care Florin Rotaru le-a făcut de la Pavelescu Constantin, un bătrânel de 86 de ani căruia Biblioteca Metropolitană i-a dat un milion de euro în cinci, B365.ro a scris AICI.

Nu numai că institutul nu primea cărțile necesare, dar au fost refuzate împrumuturile internaționale, povestește Rodica Pop. „Am hotărât că, dacă nu avem bani pentru a cumpăra cărţi, hai să impumutăm. O colega de-a mea s-a dus cu lista la director. Reacția lui a fost să o trimită la plimbare şi să invoce lipsa bugetului. Nu costa, însă, mai mult de 20 de euro. Nu am primit acordul de a beneficia de anumite abonamente pe internet la anumite site-uri științifice, reviste online. Institului nostru n-avea nicio șansă de a supraviețui în felul asta. Directorul ne jignea mereu, ne umilea ca cercetători, , ridica tonul, avea o plăcere de a mi se adresa spunându-mi în repetate randuri‚ ’dna Pop, nu ştiţi nimic’, mai ales în timpul şedintelor când aveam o opinie diferită de cea a conducerii. Cu toate că eu eram aceea care solicitam bugetul pentru deplasări și știam că sunt bani, mi s-au refuzat plata hotelului și diurna la un congres. Unei colege i s-a refuzat deplasarea la Budapesta. Nu la fel s-au petrecut lucrurile când în ianuarie 2012, Julieta Rotaru, soția directorului, a plecat la un congres în India: au fost și bani de drum și diurnă, și taxe de participare și de cazare, cu toate ca bugetul nu fusese aprobat”, a spus R. Pop.

Cercetătoarea s-a hotărât să povestească prin ce a trecut de când institutul a trecut în subordinea lui Rotaru când munca ei a fost atribuită Julietei Rotaru, soției directorului. Rodica Pop, Adina Berciu și Julieta Rotaru au colaborat la realizarea unei lucrări cu titlul „Cartea. România. Europa”, ediția a II-a, 20-24 septembrie 2009, apărută la editura Biblioteca Bucureștilor. Această carte adună lucrările mai mult autori români şi străini, participanţi la un simpozion organizat de bibliotecă. Rodica Pop adusese și corectase 16 lucrări din secţiunea pe care o coordonase, Julieta Rotaru 6 lucrări. După publicarea cărții, singurul autor trecut era Julieta Rotaru. „Julieta a stat tot timpul acasă, de unde dădea telefoane cu ordine care se băteau cap în cap şi se schimbau de la oră la oră. Persoana cu care lucram la tehnoredactare plângea si tremura de frica acestor telefoane, suportând cu greu limbaju de nereprodus al sotiei directorului. Stiu că altcineva din instituţie făcea corespondenţa cu cercetătorii în locul ei. Eu pot spune că am lucrat zi şi noaptea. Care a fost contribuția Julietei Rotaru în final? A dat ordin ca toate titlurile în engleză să fie scrise cu literă mică. Sigur, asa ceva nu se face: autorii textelor nu-și dăduseră acordul și, în plus, este un abuz pedepsit de legea drepturilor de autor. În plus, nume de naționalități au apărut scrise cu literă mică. Ca urmare, am avut mari probleme, pentru că unul dintre invitatii turci nationalisti m-a interpelat: de ce ai scris otomanii cu „o” mic, ai ceva cu turcii? Sigur, aceasta confiscare a volumuli se numeste furt intelectual, iar eu trebuie să fac apel la justitie pentru nerespectarea drepturilor de autor. „, ne-a declarat Rodica Pop.

Nu este singura lucrare despre care cercetătoarea spune că i-a fost furată de soții Rotaru. Întâmplarea a făcut ca o revistă menită să fie trimisă corpului diplomatic, i-a venit și ei, ea fiind consul onorific al Mongoliei. Revista se numește „Clipa” și este realizată de fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală ,,Nişte ţărani”. Florin Rotaru a dat un interviu în această revistă. Întrebat de secțiunile din simpozionul pe care-l organiza anul acela, Rotaru le-a numit pe fiecare, spunându-le și coordonatorului. Subsecțiunea „Reconfigurarea divinului și divinității”, tema Rodicăi Pop, Rotaru o atribuie lui Jan Houben.

Julieta Rotaru, soția directorului, este colegă de muncă cu soţul său, fiind angajată pe un post de cercetător ştiinţific la Biblioteca Metropolitană. Femeia a devenit cercetător în cadrul instituției în timp ce soţul său, Florin Rotaru, era director al instituţiei. Întrebat în luna iulie de jurnaliştii B365.ro dacă a făcut parte din comisia de acordare a gradului științific, Florin Rotaru a negat acest lucru, spunând că „titlul de cercetător ştinţific nu e dat de Primărie, ci de Ministerul Educaţiei în urma evaluării de către o comisie din care fac parte şi membrii ai Academiei Române. Eu nu am făcut parte din această comisie”. Dar soţia acestuia este cercetător de gradul III, iar Ministerul Educaţiei validează doar gradele de cercetător I şi II şi nu pe cele de asistent de cercetare, cercetător principal şi cercetător principal III, care cad exclusiv în sfera angajatorului. În cele din urmă, directorul a recunoscut că a făcut parte din comisie și că, la momentul în care a fost întrebat, „nu și-a mai amintit„. Rodica Pop ne-a explicat că Julieta Rotaru n-a parcurs pași necesari pentru promovarea la gradul de cercetător de gradul III: întâi trebuie să fii asistent cercetător, apoi obții gradul de cercetător, abia apoi poți fi promovat cercetător gradul III. Și pentru toate acestea trebuia să treacă ani buni. Julieta a trecut direct de la bibliotecară la cercetător gradul III, după ce s-a căsătorit cu Florin Rotaru. „Ca să devii cercetător trebuie să ai studii de specialitate, la nivel licență, nu masterat. Ea a făcut Limbi Clasice la Universitatea București, mai apoi masteratul în India, spun ei. Păi masteratul este o specializare, ea trebuia să facă la nivel licență studii de specialitate. În plus, ea spune că a făcut masterat de cinci ani în India. Păi cum masterat de cinci ani? Nu există masterat de cinci ani. Masteratul este doi sau trei ani. Promovarea asta rapidă s-a făcut în timp ce, în cadrul instituției, cercetătorii au fost blocați științific, având studii de specialitate, la nivelul de asistent cercetător. Și sunt în continuare”, a povestit fosta șefă a institutului. „Scopul lor este ca Julieta să devină șefa institutului. Șefă peste nimeni, pentru că au dat afară toți oamenii de calitate, toți oamenii care aveau studii de specialitate. A mai rămas o singură persoană cu studii și vor s-o dea afară și pe ea. Acum mai sunt acolo doi cercetători și o bibliotecară”, a continuat aceasta.

O altă problema pe care Rodica Pop a avut-o, în anii în care a fost șefa centrului în subordinea lui Rotaru, a fost situația neclară a angajaților: ea declară că directorul acceptă ca unii cercetători să stea acasa cu anii primind salariu. În aceeași situație se află, potrivit cercetătoarei, și Julieta Rotaru. Mai mult decât atât, ea spune că Julieta nici măcar nu face parte din centru, deși așa se semnează și așa a trecut și în CV, ci din departamentul Serviciul Cooperare Relații Internaționale Cercetare Științifică. „Soția directorului menționează în toate înscrisurile, inclusiv în CV, că este cercetător din 2008 la Centrul de Studii Euro-asiatice și Afro-asiatice, care nici nu exista sub această denumire în acel an. Ca sef al centrului din 2008 până în 2011, declar că Julieta Rotaru nu a făcut niciodată parte din acest centru și că mențiunea pe care o face în scris în diverse ocazii este falsă. De altfel, cercetătorii centrului și eu însămi am fost uimiți să citim într-o broșură cu personalități ale județului Mehedinți că tânăra Julieta Rotaru figura acolo ca cercetător la Institutul de Studii Orientale, declarație falsă. Acestea fiind datele nu ne-am mai mirat că aceeași Julieta Rotaru organiza Școli de vara în numele centrului nostru fără ca eu și ceilalți cercetători să știm. Pe noi Julieta ne jignea folosind cuvinte josnice, pe care nu le voi repeta, iar despre diploma mea de la Paris a spus că este falsă”, a declarat cercetătoarea, în timp ce-și freacă mâinile, parcă retrăind înverșunarea din acele momente.

Rodica Pop ne-a povestit cum au început simpozioanele pe care le organizează Biblioteca Metropolitană și care sunt ascunzișurile acestor evenimente.

În anul în care am intrat în subordinea bibliotecii, eu am venit în instituție cu un proiect și o sumă aprobată de 14.000 de euro pentru organizarea PIAC (Permanent International Altaistic Conference), a cărei președintă fusesem nominalizată. Din păcate a fost organizată sub cizma directorului bibliotecii, care, deși nu avea nici cea mai mică cunoștinta despre acest gen de organizare, îmi dădea periodic ordine. Am avut primul conflict deschis când a vrut să ia din putinii bani ai proiectului pentru altceva, mă jignea, mă umilea, îmi vorbea nepoliticos, mai ales în prezența altor colegi. Sigur, directorul a profitat și a majorat bugetul impunându-mi să invit persoane cu care nu aveam vreo legătură. Eu nu m-am ales nici cu salariu de merit pentru organizare și performanta, nici cu promovare, dar dumnealui s-a ales cu niste bani pe care nu știu cum i-a folosit în totalitate, dar știu sigur că a plătit din acești bani publici obținuți în numele conferinței mele două bilete dus-întors din India și din Germania pentru doi profesori care au asistat la doctoratul soției sale la Universitatea București (și nu în Germania cum spune), în toamna aceluiași an”, a declarat Rodica Pop.

Florin Rotaru a urmat exemplul PIAC și a organizat el simpozioane anuale. Diferența era de buget. „Pentru aceasta conferință de talie mondială, cea mai bună din domeniu, eu am cerut 14000 euro. La simpozionul de anul trecut, organizat de Rotaru, numai suplimentarea bugetului a fost mult peste 50000 de euro. Știu asta din sursă sigură”, a spus Rodica Pop. Cercetătoarea povestește că Florin Rotaru a transformat simpozionul ce se voia a fi științific într-un bal și o modalitate de a epata și de a face favoruri numelor mari din domeniul internațional al cercetării. „Unde au început discuțiile noastre: el voia să îi invităm cu soții/ soți. Unii au venit cu business class. A făcut ceea ce nu se face: a plătit drumul soțiilor sau soților, că așa a crezut că e de bonton. Simpozioanele au avut loc la Intercontinental, Novotel și anul asta la hotelul lui Hagi din Mamaia. Legea spune că nu ai voie să stai la evenimente de genul acesta la hoteluri de mai multe de trei stele. Dar el ascundea hotelurile din program. În plus, nu se invitau cercetători români. Când asta este caracteristica bibliotecii orășenești. Dacă ai bani să faci chestia asta, invită marii cercetători de la Biblioteca Central Universitară, de la Biblioteca Academiei, așa faci o chestie specializată. Și nu numai că a plătit drumuri soț-soție și toate celelalte, mai apoi a plătit și excursii de mii de euro în țară. Rotaru a făcut o invitatie unei orchestre de cameră din Sankt Petersburg (în România sunt multe orchestre de camera) pentru care s-a plătit transport, cazare şi prestaţie, la care s-a adăugat un bilet de avion în mod special pentru un violoncel, în conditiile in care cercetatorii au fost nevoiţi să-şi plătească singuri deplasările, cărţile etc. ””, îl acuză Rodica Pop pe Florin Rotaru. Potrivit e-licitatie.ro (anunț de atribuire numărul 122884/27.03.2012), Biblioteca Metropolitană a facut achiziţii de 509437.1 RON pentru servicii de agenţii de turism şi servicii conexe.

Florin Rotaru a pensionat-o pe Rodica Pop acum un an, în timp ce aceasta era la un congres în Germania. „A făcut asta deși aveam 59 de ani, iar cercetătorii pot lucra până la 65 de ani, iar dacă fac lucruri de calitate, și mai mult. M-a asimilat unui funcționar de acolo. Când am venit contractul meu de muncă era desfăcut. Vestea mi-a fost transmisă de la Resurse Umane prin e-mail. Am discutat doar cu directorul adjunct (pensionar si salariat cu drepturi depline, ca mulţi alţii în instituţie. Eu în luna aceea avea concediu programat. Mi-a șters numărul de înregistrare de pe condică. Fusesem nominalizată președintă PIAC din nou, anul care trecuse, și el știa asta. Era ediție jubiliară de 55 de ani. Automat, nu poți da afară un om care are un asemena proiect. Dai afară om care a stagnat, care timp de douăzeci de ani a rămas la același nivel. Altfel, se lucrează. Am avut noroc că m-a ajutat domnul academician Ionel Haiduc să fac evenimentul la Cluj, la Universitatea Babeș-Bolyai. Închipuie-ți că rămăsesem fără o instituție în spate și fără bani”, a continuat, oftând, cercetătoarea. Ceea ce i-a dat curaj a fost suportul pe care l-a primit de la cercetători din lumea internațională, revoltați de nedreptatea care i s-a făcut. „La PIAC este un moment numit confesiunile. Fiecare povestește ce a făcut în ultimul an. Eu le-am povestit că în ultimul an am fost dată afară. Ei fuseseră la simpozion și vazuseră ce fel de om este Rotaru. Au spus că-și vor anunța universitățile, urmând să-și informeze ambasadorii la București, care îl vor contacta pe domnul Sorin Oprescu și-l vor pune la curent ce se întâmplă la București”, concluzionează fosta șefă a Institutului de Studii Orientale.

Contactat de jurnaliștii B365.ro, Florin Rotaru nu a răspuns.

Întrebaţi de ce un institut de studii specializate a trecut în subordinea unei biblioteci orăşeneşti, Reprezentanţii Direcţiei Cultură, Învăţâmant, Turism a Primăriei Capitalei ne-au răspuns că acest lucru s-a petrecut „ca urmare a unei hotărâri de consiliu”. 

Legat de pensionarea Rodicăi Pop, fără ştirea ei, în timp ce era la un congres în Germania: „Vă aducem la cunoştinţă faptul că, în baza şi cu respectarea cadrului legislativ de speţă în vigoare, la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, contractul individual de muncă pentru fiecare angajat încetează de drept”. Dar Rodica Pop este cercetător ştiinţific, iar aceştia pot lucra şi după ce au îndeplinit vârsta standard de pensionare, mai ales dacă fac lucruri importante în instituţie – Rodica Pop organiza conferinţa internaţională PIAC – dacă obţine acordul Consiliul ştiinţific al instituţiei. Dar cercetătoarea a fost pusă în faţa faptului împlinit, aşa că nu a mai putut obţine niciun fel de acord. În plus, Rodica Pop a declarat: „Consiliul stiintific al carui membru eram nu s-a intrunit niciodata. Acest Consiliu ştiinţific era ţinut exclusiv de director şi sotia lui, singurii care luau decizii, chiar dacă ele se schimbau de la o zi la alta sau dacă directorul spunea una, iar soţia lui spunea cu totul altceva când dădea ordine la telefon”.

Despre nemulţumirile angajaţilor, care se plâng că nu mai primesc cărţile necesare, că au fost daţi afară oameni competenţi, chiar dacă soţia directorului, care nu are pregătirea necesară, este cercetătoarea în bibliotecă, că sunt jigniţi şi umiliţi de director, indiferent de vârsta, funcţia sau studiile lor, reprezentanţii Primăriei nu au mai avut nimic de declarat.

Primăria Capitalei, în a cărei subordine se află Biblioteca Metropolitană, ne-a informat, după publicarea articolului Secretul bătrânelului milionar de la Biblioteca Metropolitană – cărți vândute de 11 ori mai scump, că „din dispozitia Primarului General, Sorin Oprescu, la Biblioteca Metropolitana Bucuresti se afla in derulare actiunea de control avand ca obiect verificarea legalitatii achizitiilor efectuate de aceasta institutie, dar si a acuzatiilor aduse conducerii institutiei, aspecte semnalate inclusiv in mass-media.”

Directorul Florin Rotaru a mai fost implicat, în ultima perioadă, în alte scandaluri.

Biblioteca Metropolitană Bucureşti (BMB) cumpără sute de cărţi la preţuri supraevaluate, de la o organizaţia neguvernamentală A.B.I.D.O.R., al cărui preşedinte este, încă de la înfiinţarea ei, Florin Rotaru, directorul bibliotecii. 

Florin Rotaru a fost acuzat de angajaţi că îi folosește pe post de sclavi, în interes personal. Ascultați mărturiile femeilor tratate ca sclave, umilite și jignite de de director şi soţia acestuia, Julieta Rotaru

Biblioteca Metropolitană a cumpărat sute de cărţi la preţuri exorbitante, supraevaluate, de la un bătrânel de 86 de ani, Pavelescu Constantin. Bătrânelul a primit pentru cărţi sume de până la 11 ori mai mari decât preţurile cu care se achiziţionează de pe piaţa internaţională, de specialitate.

Un alt scandal în care a fost implicată Biblioteca Metropolitană a fost pictorialul sexy pe care Roxana Nemeş l-a făcut printre cărţile instituţiei, în sediul central al Bibliotecii Metropolitane, unde-și are Florin Rotaru biroul.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button